Cum să scăpăm cu 105 lei de o Europă flămândă și mai beteagă decât noi?

coada lapte
© https://von-hoffmann.livejournal.com   |   Viața „fericită” în Uniunea Sovietică: coadă la un magazin de produse lactate.

Noutatea totală care-o venit de-acolo o picat, s-o-nvârtit pe loc și o sfârâit cu foc și pară până o explodat. Pe urmă o tăcut și s-o odihnit.  

Să scrim litere perfecte cu penița în caiete, ne învață, ne învață-nvățătorul... Așa cântam, pe două voci moldovenești, alaltăieri cu baba Varea, și ne povesteam unul altuia neuitate amintiri din anii de școală, când purtam cu multă fală cravata roșie de pionieri și 100 de ruble însemna o avere. Da, fost-au timpuri când un simplu truditor sovietic, un mujic adevărat, se sătura de mâncare cu 50 de copeici, cum s-ar numi, și așa vremuri n-o să mai trăim nicicând. Ce vreți, dacă o pâine ca la mama acasă costa în magazine 16 copeici? Dar așa timpuri n-o să mai trăim niciodată, după cum cânta cu inima zdrobită Ceaicovschi Piotr Ilici la pianul lui cafeniu. De ce nu?

N-o să mai trăim niciodată așa ceva numai și numai din cauza că am pierdut curajul bolșevic, care ne-o ajutat să învingem fascismul hitlerist. Un singur om, Vladimir Vladimirovici Putin, meditând ca un blajin tătic la viitorul nostru, o vrut să ne aducă înapoi feericele vremuri, da vezi c-o sărit toată masoneria în capul lui și-l bombește (bombardează – n.r.) dus și-ntors cât îi ziua și noaptea de mare, de-i frig, de plouă sau de bate vântul, vorba clasicului, încât i-o azvârlit în aer podul Kerci. Asta se cheamă genocid împotriva umanității, cum ar zice Marta Kos de la tribuna parlamentului moldo-pasist, dacă ar avea nevoie. Ce-o să facă mai departe copilașii din Krîm (Crimeea – n.r.)? S-o gândit cineva la asta? Nu! Ce-o să facă copilașii din Krîm nu mai știe nimenea.

O zis că la anul o să ne mărească pensia. Noutatea sună mângâietor, dacă nu scormonim prin adâncimea sumelor contabile. Dar dacă scormonim, ne ascundem îndată cu capul în pernă de rușine și necaz. Și suduim, ce să mai facem altceva? Printre alte blesteme, curentul globalist o sădit în noi de-a lungul anilor un soi de deznădejde, care ne-o-nvățat pe toți să înjurăm de mama focului de la mititel la mășcat, de la fumeie la bărbat ș.a.m.d. Cum poți să-ți ții gura, văzând că nacealnicii își măresc lefurile cu zeci și zeci de mii de lei și nu au ostoi, iar calicilor le adaugă la pensie numai 105 (o sută și cinci) lei? Aista nu se mai cheamă ajutor, aista-i un pumn în bot și drum bun la „Doina”! Ce-o să facă pensionarii din Moldova? S-o gândit cineva? La soarta bătrânilor moldavi nu s-o gândit nimenea.

Cu 105 lei nu poți să-ți ștergi nici nasul, când îți curge pe neprins de veste. 105 lei nu-ți ajung nici de-o horilcă, nici de două pachete de țigări. Cu 105 lei poți să-ți cumperi șapte pâini. Ne-o mărit pensia, cum s-ar numi, cu șapte pâini la ziua de azi. Da la ziua de mâine, adică la anul, numai o bucățică de pâine ar putea să coste 110 lei. Și nu-i deloc de-a mirării, fiindcă aicea la noi, de când s-o suit Grigorievna pe tron, zi și noapte apar noutăți că iar se scumpește gazul, lumina și căldura. Iar orice privire economică asupra noutăților ne spune că asta nu va duce la altceva decât la creșterea de la sine a tuturor celorlalte prețuri, financiar grăind.

Omii cei mai slabi de duh visează la UE, vorba ceea, da asta-i o altă mângâiere deșartă în fața depresiei care ne cuprinde din ce în ce mai vârtos din toate laturile. Săracii de dânșii! Așa cum oricare băietan tânăr își închipuie c-o să aibă o bătrânețe fericită, așa și omii slabi de duh își închipuie c-o să se lăfăiască ca boierii în Europa. Și nimenea din rândul lor nu pot zări cel mai adevărat lucru de pe fața pământului: că Uniunea Europeană o început să sărăcească la fel de vânjos ca noi, după ce Donald Fredovici s-o pornit cu Bibi împotriva petrolului internațional. Și din cauza asta, Moldova o să fie primită în UE atuncea când noroadele europene o să flămânzească atât de dihai, încât o să mănânce iarbă, ca pe timpul foametei aceleia. Și atuncea, omi buni, „visul nostru european” o să se mărginească la năvălirea tuturor străinilor pe glia moldavă, care-o să ne înfulece tot grâul și popușoiul, și cartoful, și pătlăgica, și pepenele, și ceapa, și sfecla, și tot ce am uitat să scriu în aceste triste rânduri. Și dumnealor o să aibă tot dreptul să ne mănânce întreaga legumicultură națională din contul granturilor și împrumuturilor pe care Grigorievna le ia amu neostoit de la FMI și alte cantore (birouri –n.r.) sorosiste, ca să-și mărească leafa fără oprire și să șteargă ochiul nostru cu 105 lei. Noi atuncea n-o să putem zice atunci nici cârc, nici mâlc. Și așa o să se termine cu noi, laolaltă cu Uniunea Europeană, ca să nu mai apară întrebări, vorba filozofului fatalist, cum grăiește românul, când e înciudat.

Iaca și voi, ca și baba Varea, mă întrebați care-i scăparea. Am să v-o spun, chiar dacă nu-o să mă ascultați. Scăparea îi simplă și la mădularele dumneaei se lucrează la cel mai înalt nivel ruso-american. Numai cadavrul european i se bagă împotrivă, fiindcă la ziua de azi Europa își pune ștreangul pe gât. Scăparea o fost pusă la cale de Donald Fredovici și Vladimir Vladimirovici într-un plan-uragan, scris pe hârtie albă. Și acolo se zice că pacea din Ucraina nu are treabă numai cu Ucraina, da și cu Moldova. În numele păcii și al norodului moldav, Rusia-Mamă s-o arătat gata să-și scoată chiar și armata din Transnistria cât ai zice pește. 

Ce se cere de la noi? O nimica toată – să vrem s-o ducem mai bine. Mai clar grăind, să ne federalizăm tărâmul strămoșesc, spre propășirea nepoților noștri. Adică să ne împărțim în trei: Transnistria, Găgăuzia și ce mai rămâne, pentru că unde-i unul nu-i putere, iar unde-s doi puterea crește. Atuncea, dacă ce mai rămâne o să pice în groapa europeană, celelalte două părți o să aibă tot dreptul să se opună și să se declare independente.

Numai așa jumate de Moldovă o să-și salveze pământurile și o să scape de sărăcie și de foame, iar noi, în caz de ceva, o să putem fugi la Tiraspol sau Comrat, la Bender sau Ceadâr-Lunga. Numai așa o să putem!

S-adunăm, să împărțim, pe cei mici să-i ocrotim ne învață, ne învață-învățătorul! Donald Fredovici o spus că vrea să vorbească cu Vladimir Vladimirovici între patru ochi, într-un limbaj cum se numește, privat. Numai lucrul ista cât spune! Fiindcă atuncea o să grăiască numaidecât și despre asta. Despre adunarea și împărțirea cărărilor noastre într-o lume nouă, fără masoni globaliști și săraci.

Nu degeaba Krasnoselski Vadim Nicolaevici s-o dus la Moscova cu fumeia și copilașii, da s-o întors acasă singur.

Al vostru locțiitor al Kremlinului, Iosif Visarionovici Ciobanu   

Timp citire: 5 min