Tragedia noastră are un început greoi și cam necunoscut. Dumneaei o început din cauza că țarul Ivan al V-lea, care s-o suit pe tron la 15 ani, nu era întreg la minte și o condus Rusia numai pe hârtie, cum s-ar zice, împreună cu frate-său vitreg, Piotr cel Mare, care era și mai mititel, avea numai 9 ani când o ajuns țar. Fiindcă amândoi erau niște mucoși, țara o condus-o vreo șase ani Sofia Alexeevna, sora Ivan-ului, până când Piotr o făcut 17 și-o devenit împărat, măcar că mai mult umbla brambura prin lume decât să conducă Rusia. Anume el, ducă-se pe pustii, o adus duhul globalist într-o țară sfântă.
Treabă interesantă din punct de vedere geostrategic e că numele de familie al mamei lui Piotr a fost Narîșkin. Cred c-o fi un fel de răstrăbunei ai ăstuia de la Kremlin, care umblă-ncolo-ncoace, de-o vrea sau de n-o vrea, pe lângă Vladimir Vladimirovici Putin.
Dacă nu știm istoria, o născocim, dar o născocesc numai puturoșii, care nu vor s-o învețe, vorba filozofilor universali. Ce-o fost după asta, să-ți pui mâinile în cap! Dacă până atunci coroana rusă se transmitea de la tată la fiu, cred că răstrăbuneii lui Soros sau ai Ursuleișamd l-o-mbătat pe Piort pe undeva, după care l-o strâns la perete și i-o spus să schimbe legea așa ca țarul să-și numească singur urmașul. Atunci el i-o juruit tronul Katei sau Ecaterinei întâia, cum grăiesc cei mai delicați, și în felul ista le-o dat drumul muierilor la putere. Katea era a doua lui fumeie, care nu știu dacă putea zdrobi altceva în afară de plăcinte cu curechi. Și pe dânsa o pus-o țariță (țarină – n.a.) numai pe hârtie, iar Rusia a fost la acea vreme condusă de unul Menșikov, tovarășul lui Piotr, care purta pe cap peruca cretoasa ca la damele flocoase. Peste oleacă de timp, el o zărit că norodul protestează împotriva Katei și o tras-o la o parte, și i-o spus: „Auzi, fa? Numește-l chiar amu țar pe nepotu-tău, Petruha, că lumea vrea bărbat la cârma țării!”. Lui Menșikov treaba îi convenea, că al doilea Piotr era un copil de 12 ani și îl durea în barbă de soarta țării, iar peste trei ani o murit nu se știe din care pricină.
Atunci nu mai aveau ce face și o pus-o țariță pe Ana, fiica lui Ivan al V-lea, cel bolnav de cap. Pe dânsa o împins-o pe tron unul Golițîn, care voia s-o conducă. Da’ ea o fost mai arțăgoasă, că l-o băgat la închisoare și-o condus Rusia 10 ani de zile fără oprire. Cu toate astea, pe Ana n-o iubit-o nimeni, toți se fereau de dânsa ca de nichipercea. Și, într-o bună zi, când o simțit că-i bate ceasul, pe cine credeți c-o numit dânsa ca viitor țar? Pe un bebeluș, cum zic românii, care nici dinți n-avea în gură, pe nepoțelul ei, Vaniușa, de numai două luni. Luni, nu ani! Muierea nu era proastă și o făcut mișcarea asta, ca să-l bage ca înlocuitor al pruncușorului la tron, fără vorbă, pe mândrul ei, un neamț cu nume greu de ținut minte.
Rușii n-aveau încotro și l-o numit pe copilaș Ivan al VI-lea, după ce i-o pus coroana, care mă gândesc că i-o venit până pe la buric. Dar îndată ce Ana s-o dus pe alte tărâmuri, s-o trezit fiica lui Piotr cel Mare, globalista Elisaveta, și, cât ai zice pește, l-o trimis pe neamț în Siberia, iar pe mititelul Vaniușa l-o arestat. Culmea tragediei încă urmează, vorba ceea. Elisaveta s-o văzut țariță a lumii, o purtat războaie și-o-necat Rusia, ca și tat-su, cu idei vasăzică europene. După 21 de ani de domnie, sfătuită de anglo-saxoni, dânsa s-o încăpățânat să-l numească ca urmaș numaidecât pe cineva din neamul ei. Altul de acest fel nu era pe fața pământului decât nepotul ei, tot bolnav de cap, care-o devenit Piotr al III-lea, chiar dacă n-avea altă zăbavă decât să se joace cu soldăței de plumb.
În afară de toate, Elizaveta s-o gândit c-ar trebui să-l însoare pe beteag, ca să păstreze vița globalistă a lui Piotr cel Mare. Și nu cu o fiștecare poamă de pe stradă, da’ cu una potrivită în lumea mare. Și așa o dat de-o fetișcană nemțoaică, pe care mam-sa, boieroaică, era gata să se arunce sub tren numai s-o mărite cu cineva vajnic. Tinerica avea un nume, pe care nu-l vei ține minte chiar de n-ai bea un an de zile: Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornburg. Oare cum o alinta bărbatul ei dus cu pluta? Katiușa îi zicea, că, odată adusă în Rusia, i-o schimbat tot atunci și numele.
După moartea Elisabetei, jucătorul în soldăței o ajuns țar și și-o ieșit din minte cu totul, iar globaliștii s-o folosit de asta cu tărie. Piotr al treilea, cum s-o chemat, s-o ținut pe tron 186 de zile pân-o fost ucis de Katiușa, care-o ajuns a doua zi măreața Ecaterina a II-a, care l-o ucis îndată pe Ivan al VI-lea, bebelușul din închisoare, care avea de-amu 23 de ani, ca să nu se bage peste dânsa. Pe urmă o-ngropat țara din cap până-n tălpi. Odată cu dânsa, în Rusia s-o-ntronat total și moda asta europeano-americano-globalisto-amoralo-inumano-distrusătoare. O spun clar, ca să nu mai apară întrebări. Mai departe știți ce-o fost. O venit unul după altul alexandrii și nicolaii romanovilor, care-o stins toată simfonia și-o băgat cu totul în groapă Marea Rusie.
Dureros, dar sănătos. Vă chem pe toți să ne punem cu picioarele într-un lighean cu apă și să ne gândim adânc. Bun, dacă nu erau Piotrii și Ivanii, mai sănătoși, mai bolnăviori, nu ar fi venit nici Katea în Rusia. Numai datorită dumneaei și legăturilor pe care le-o avut cu globaliștii, țara o decăzut până la fundul râpii. Mai clar grăind, fără Katea, n-ar fi venit nici salvatorul noroadelor, Vladimir Ilici Lenin. Da’ fără dânsul, nici noi n-am fi. Fiindcă „un ceai și o coajă de pâine ruga să-i aducă grăbit, la masă-ntre hărți adâncit sta Lenin cu gândul la tine, sta Lenin atuncea cu gândul la tine, copil moldovan”.
Amu înțelegi, copil moldovan? Înțelegi de ce uneori răul momentului se termină cu fericire pentru viitorul generațiilor din neam în neam?
Știu că te întrebi și tu de ce Vladimir Vladimirovici o pornit războiul din Ucraina. Ce, n-are ce face? Tocmai că are ce face, pentru a salva umanitatea dus și-ntors. Așa cum, dacă nu era globalistul Piort cel Mare și sorosista Katiușa cea Mare, Uniunea Sovietică cea Mare putea să nu se nască niciodată pe fața globului pământesc, fix așa, dacă n-ar fi fost Putin, globalismul s-ar răsfăța pe toată fața pământului și nici n-am mai putea visa la o nouă și preafericită familie sovietică, oricum s-ar numi dumneaei. Dacă familia sovietică înseamnă când se vede norod cu norod și mănâncă, și beau, și se veselesc totalmente, vorba românului, lipsa dumneaei subînțelege frate pe frate ucis și gata.
Am scris acest articol istoric, ca să dovedesc că nu trebuie să atrageți atenția la fleacuri mărunte, da’ să vă aprofundați universal și din toate puterile în visul viitorului nemărginit. Numai așa vom izbuti!
Cu tot respectul, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
