În Donald Fridrihovici Trump se ascund de la o vârstă anumită, neștiută de nimenea, mai multe legiuni de draci, care lucrează în schimburi, unii ziua, alții noaptea, unii la Casa Albă, alții la casa lui, unii într-o țară, alții în alta și tot așa aleargă cu toții după dânsul sau într-însul, mai clar grăind, fără a se ogoi niciodată în viață, de-i frig, de plouă sau de bate tsunamiul cel furios dinspre Oceanul Pacific sau măcar Atlantic, de ce nu?
Eu n-am știut despre asta până în ziua de ieri, când am grăit oleacă cu omul acela, Artiom Ivanovici Nikakoi, cum s-ar zice, care stă totdeauna ori de-i ploaie, ori de-i vânt, ori de-i iarnă mortală sub copacul cel bălan de sub gardul parcului de troleibuze de la răscrucea străzilor Muncești și Starogo. În limba moldovenească, strada Starogo se traduce strada Bătrânului. Da, așa se chema dumneaei pe vremea Uniunii Sovietice, da’ amu masonii i-o pus un nume tare greu de pronunțat cu limbă omenească, mai ales dacă n-ai toți dinții din punct de vedere medicinal, așa că toți îi zic cum li se nimerește: Sar-me-ge-ze-se-jese-tuza (Sarmisegetuza – n.r.), tusa, dusa sau adusa, cum vrei dus și-ntors. Nu mă întreba, nu știu, că niciodată n-am băut atâta, ca să-mi intre-n căpățână așa ceva. Săraca odraslă care-o purtat așa poreclă, că nume nu pot să-i zic nicidecum... Se vede că-i român din talpă, istoric grăind, și că babacul lui, când s-o dus să-i facă hrisovul de născare, grăia cu morții după vreo lună de pileală și, când l-o întrebat cum o să-l cheme pe mititelul, s-o bâlbâit strașnic vreo jumate de ceas și o ieșit de o ieșit. Pentru că încâlcitura asta bolnavă de litere n-o putut s-o țină minte nimenea, toți i-o zis cât o trăit Sarmic. Și nimenea nici n-avea să știe de asta, dacă pe scriitorii noștri unioniști, în anii ’90, nu-i apuca o streche așa de zdravănă, ca să numească o cogeamite uliță cu bâlbâiala unui bețivan.
Limbă-tricolor, lasă-mă că mor, mda... Ca să fim mai clari, vorba poetului, și pe înțelesul omilor de tot rândul, așa o fost și întreaga istorie extraterestră a românilor, pe care școlarii de azi îs puși cu de-a sila s-o învețe. Anume de teama bătăii, nu ne mai umblă vlăstarii la școală și toate școlile îs închise, fiindcă bate vântul prin ele din pod până-n podele cum n-ai da și ce n-ai face. Știți ce m-am gândit zilele acestea? Că, dacă Eminescu, poetul proletariatului moldav, îl întâlnea pe babacul lui Sarmic la o margine de drum, îl apuca de gât tot atuncea și-i bătea botul. Pe urmă, cu ajutorul lui Ion Creangă, îl apucau amândoi de subsuori și-l duceau îndată la cantoră, unde-l puneau numaidecât să schimbe numele necăjitului copilaș. Drept o zis Grigore Vieru: „Eminescu să ne judece!”. Asta-i dreptatea socială dus și-ntors!
Așadar, la răscrucea dintre Muncești și Starogo, știe toată lumea că stă de vreo 35 de ani Artiom Ivanovici Nikakoi, care o rămas pe drumuri după ce o șatră de unioniști i-o furat casa. Cum trăiește el acolo, cu ce se încălzește și ce pune în gură, nu știe nimenea. Numai el știe, da’ asta-i taina lui. Eu credeam că dumnealui nici nu grăiește, că are gura tot timpul închisă. Din cauza asta, ieri, când treceam pe lângă dânsul și mi-o zis: „Bătrâne, știi ceva?”, mi-o înghețat olecuță și inima, și picioarele. În prima secundă, nici n-am putut spune ceva, parcă mi-o intrat o suliță în gât, da’ Artiom Ivanovici nici nu aștepta răspunsul. Și s-a apucat deodată să-mi povestească fără să răsufle despre dracii lui Trump și despre nebuloasa primejdie asupra pământului dincolo și dincoace, care ne paște din cauza dracilor cu pricina, vorba românului treaz, care nu naște sarmici numai cu dragoste de seceră și ciocan.
Donald Fridrihovici, îmi spunea noul meu prieten, nu e un om deloc rău, dar dracii îl poartă de colo până colo, ca să-l pună împotriva lui Vladimir Vladimirovici Putin, care, în limbaj teologic științific, îi Mesia zilelor noastre. Și acei draci, cum s-ar numi, pe care nu-i zărește nici Trump, nici noi, sunt niște celule în plus, crescute în organismul lui mășcat, care au o putere neobișnuită de a-i controla gândurile și care îl îndeamnă zi și noapte să omucidă cât mai mulți omi potrivnici Moscovei. Aceeași draci îl împing să ceară pace în Ucraina și, în același timp, să lase în prăpastie măreața Rusie, omorând toți prietenii ei, vorba dramaturgului tragic de la Shakespeare încoace.
De Trump trebuie să ne ferim de acum încolo, mă convingea Artiom Ivanovici, fiindcă așa ca Siria și Venezuela, poate muri degrabă Iranul și Azerbadjanul, și Tadjikistanul, și Uzbekistanul, și Cuba, și Pakistanul ș.a.m.d., cum și-ar termina cugetările clasicii filozofiei universale. Rusia fără niciun tovarăș, ca o hahaleră pe harta lumii, în fața vânturilor ucigătoare – asta o vor toți cei dinăuntru lui Donald Fridrihovici. Ce-o să fie atuncea? Nu vă deznădăjduiți, n-o să fie rău. Numai așa o să sosească cea mai deplină renaștere a unei lumi neînchipuit de bune și cea mai fericită fericire a omilor, care se va petrece după ce bomba aceea atomică, făcătoare de minuni, ascunsă sub Kremlin, însuflețită de Vladimir Ilici Lenin, o să omoare toți dracii lui Trump și o să omucidă la rând toți vrăjmașii viitorului. Și o să rămână pe fața pământului numai proletari devotați ideii comuniste. Atuncea începuturile și sfârșiturile umanității o să se numească RUSIA!
Omul de la răscruce m-o convins că nu greșește. Pentru că dracii lui Trump, în care el personal vede niște îngeri ai păcii, care-i urlă la ureche și prin somn să facă pace în Ucraina, fiindcă merită Nobelul, fac prăpăd total în Iran. De ce? Pentru că așa-s toi dracii. Dar Iranul nu-i foaie verde, ca să te joci cu el, Iranul nu-i o muscă, pe care o ucizi cu o palmă, Iranul e o jumătate din lume, fiindcă îl are pe Vladimir Vladimirovici la spate, geostrategic exprimându-ne pe înțelesul omilor mari. Chiar și clovnul de Zelenski zicea nu știu când că mai drăcești drone decât Iranul nu are nimenea. Iar pentru dronele acelea, dracii lui Donald Fridrihovici sunt niște furnici, ca să nu mai apară întrebări în aria noastră de acoperire.
Nu vă grăbiți, mai este o șansă. La vară, America primește campionatul mondial de fotbal și Iranul o spus că n-o să mai meargă acolo, că nu-i prost. Ce-o să facă Trump atunci? O să anuleze totul pentru prima dată în istorie și țările lumii, văzând că el e ucigător de fotbal cu sânge rece, o să ridice revoluție internațională împotriva lui. Și campionatul o să se mute în Rusia, și așa lucrurile o să se așeze la locul lor odată pentru totdeauna. Și o să câștige Uzbekistanul, care joacă pentru prima dată la așa o întrecere nemaivăzută și care îi unica țară sovietică calificată acolo.
Și atuncea Trump o să-și ceară iertare, și Vladimir Vladimorivici o să-i intre în situație, și așa o să pogoare pacea pe fața pământului universal. Nu zic că n-o să se termine bătălia din Ucraina, fără asta nu se poate, dar numai asta o să fie, mai departe n-o să mai moară omi. „Rossia-Ucraina” - așa strigau în tinerețile noastre toți spectatorii de pe stadioanele URSS și așa o să strige și mai departe, din neam în neam, după ce Zelenski o să fie bocănit.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
