Atenție, stimați concetățeni! Cu inima liniștită și sufletul împăcat, am hotărât în sfârșit ce voi alege duminică, când pe meleagul nostru strămoșesc o să aibă loc cea mai crâncenă confruntare între ordine și dezmăț, între bunăstare și robie financiară, între familie și lgbt-iști, între Ștefan cel Mare și Joe Biden, între bine și rău, mai clar vorbind. Mă aflu în tractorașul meu, de unde vă scriu această corespondență și, chiar dacă dârdâi de frig, bată-l boala de COVID, eu nu mă tem de el, că e o născocire barbară a globalistului Soros pentru a scădea populația globului pământesc prin injecțiile celea ale lui, care o ucis mult norod.
În primul rând, țin să vă anunț că nu toți cei care vor să se suie pe tronul Moldovei merită această onoare. În timp ce unii depun trup și suflet pentru această cauză nobilă, alții sar de când îi ținem minte dintr-un tazik (lighean – n.a.) în altul și nu pricepi nimic din ei. Ba-s cu Rusia, ba-s cu Europa, ba grăiesc româna, ba moldoveneasca, ba cer pedeapsa hoților, ba se pupă-n dinți cu toți bandiții. Dacă vorbim pe înțelesul intelectualilor, ei vor un singur lucru: putere, bani și slavă. Nu le sar în cap, nu-i nimic rău în asta, cum se zice, dar așa ceva poate merita numai un om care se jertfește și e gata să moară pentru poporul său.
Noi, cu părere de rău, n-am avut demult în peisajul moldav așa caractere. Poate cu excepția lui Vladimir Nicolaevici, de care mi-e jale, după ce s-o sfădit cu glagorea în asemenea măsură, încât o ajuns să-i facă reclamă unui clovn ca Tarlev – înverșunatului distrugător de stadioane și încrâncenatului vrăjmaș al sportului. După ce o lălăit că va fi președinte la „Zimbru”, această echipă care era lider în clasament, o-nceput să piardă meci după meci și poate ajunge la coadă, în tovărășia lui FC Florești, care n-o bătut nici zare de gol anul ista. Vrem, nu vrem, Tarlev e ca o babă care umblă cu vrăji la unu de noapte și lasă în urmă numai strășnicii. Păcat că tovarășul Voronin o ia razna în ultimul timp, îndeosebi după ce-o-ncercat să îndumnezeiască comunismul.
Îl urmăream cândva cu atenție pe Usatâi. Da, el are darul de a câștiga simpatie, dar să ne uităm ce o făcut în viață. El toată viața fuge și toată viața e urmărit, și toată viața cineva vrea să se răfuiască cu el. O fost primar de Bălți, dar ce folos? Și-o luat lumea în cap și-o tulit-o de acolo, se temea să nu-l omoare cineva. Oare pentru ce atâția vrăjmași îl vor mort, dacă-i nevinovat? Amu spune că se vrea dictator, dar îl văd cum ajunge președinte și o șterpelește la prins pește, de unde, cu zâmbetul până la urechi, poruncește procurorilor la telefon pe cine să bage după gratii. Nu Usatâi toată viața fuge de fantome și nu are nici pe departe mintea lui Stalin, ca să fie un dictator corect.
Stoianoglo. Așa se cheamă rezultatul păcatului lui Dodon, care s-o sinucis pe scena noastră politică. Gata ca om politic, Dodon o pierit de tânăr, fie-i propaganda ușoară. Și vinovat de asta-i numai el. O supărat Kremlinul și s-o dat cu fundul la gard, spun gurile rele. Poate-i așa, nu zic, dar să fi participat la alegeri, avea să învingă și acum, și la parlamentare. Și s-ar fi împăcat cu rușii, că Putin nu-i chiar satana, cum zic nebunii. Dodon era alesul, dar dacă ni l-o azvârlit în treucă pe Stoianoglo, să se îndoape tot el. Fiindcă fostul procuror nu face altceva decât să sară de dimineață până seara, dintr-un tazik în altul. Ba-i bandit Platon, ba-i sfânt, ba-i criminal Șor, ba-i înger, ba-i cu norodul, ba te scuipă-n ochi și șterge putina de la televiziune, pentru că nu-i de față și Sandu. Bine, dar al cui președinte se vrea - al Maiei Sandu sau al clasei muncitoare?
Dacă aș fi băiețandru, m-aș îndrăgosti de Irina Vlah. Dar dacă-s moșneag, mă uit la drumurile pe care o trecut și o găsesc la fel de pestriță și bătută de vânt ca Stoianoglo. Mie mi-ar fi rușine să sar în atâtea tazikuri ca ea. Dar femeia se vrea atotuniversală și se lasă purtată ca un țânțar de vânturile propriilor interese de la Putin la Erdogan, de la Erdogan la Ursula, de la Ursula la Putin, apoi e prietenă cu toți și râde. Aveți încredere într-o făptură ca dânsa? Eu nu. Chiar dacă e frumoasă, chiar dacă o bate vântul din fața ta, ce vrei?
Natașa este Slava. Dacă se vor flocăi vreodată, își va pierde toată puterea. Fără Slava, este o frunză căzută din copac, care e și nu mai e. Ca fostă jurnalistă, știe secrete și îi șantajează cu ele pe toți, dar cu asta basta. Va dura până când vântul o va duce hăt undeva. Votul pentru ea este votul pentru Platon, care-o furat încolo și-ncoace și s-o aciuat în inima Europei, unde pune ceva la cale.
Ion Chicu e cel mai nemulțumit om de pe glob. Când nu-ncălzește fotolii moi, el protestează non-stop și aruncă cu pietre în toți. E felul lui de a fi, altfel se plictisește. Dacă o să vină el la putere, nu se va schimba nimic. O să tacă, o să mediteze și iar o să mediteze și tot, meditând, o să mediteze.
Tudor Ulianovschi e un tinerel înalt, dar chinuit. Toată viața suferă în visul său necontenit pentru o Moldova normală. Dar e omul lui Plahotniuc, care-o „suferit” așijderea, e o frunză și dânsul.
Andrei Năstase nu e frunză, el e vântul, dar e un vânt slăbănog. O bătut și o trecut oleacă de „dreptate și adevăr” prin atmosferă, în rest nimic nou. Participarea lui la aceste alegeri nu-i decât o răfuială cu Maia Sandu, care l-o scos pe tușă. Și lupta asta, despre câte și Năstase înțelege cât e de deșartă, nu va avea sfârșit.
Boxerul Țâcu nu mă duce capul ce caută aici, pentru că, în cel mai fericit caz, știe că va ocupa, cu toată unirea lui, penultimul loc. Boxer, neboxer, e o frunzuliță.
Dar după un vânt bun, vine furtuna care curăță gunoiul. Tinerică, neprihănită, Victoria o fost în stare să atragă de partea sa până și popii, dacă și Marchel o predicat în favoarea ei. Și Anatol Plugaru, prietenul multpătimitului Iurie Roșca, când o văzut un hulub zburând pe lângă ea, o răcnit din toate puterile: „Porumbelul – simbolului Duhului Sfânt!”. Eu nu-s mers la biserică, prieteni, dar popimea trebuie folosită în interes patriotic, cum o făcut Lenin. Sunt de acord, avem nevoie de un bărbat la cârma țării, dar fetița asta, Victoria Furtună, furtună adevărată, e singura care iubește și Republica Nistreană. Numai ea va putea uni malurile Nistrului, despărțite de anglo-saxonii haini. Și limba noastră, a spus ea, nu este română sau moldovenească, dar cea „transmisă prin laptele matern”. Prin asta, m-am îndrăgostit cu adevărat de ea.
De Maia Sandu nu am vorbit, pentru că ea e balaurul cu coada albastră, care ne va nimici norodul. Lupta de duminică nu se va duce între cei despre care am vorbit, dar va avea o singură țintă, pe nume Maia Sandu - monstrul globalist, care caută să ne gâtuie pe toți și să ne arunce în mocirla sărăciei veșnice.
Vom avea și referendum, cum se mai zice, dar aista mai puțin contează. Mă duc în casă că-i noapte și mult prea frig și-mi curge nasul...
