Buget este și să nu mai apară întrebări, dragi tovarăși și nestimați domni! Lucrul ista-i așa de clar, că nu mai poate fi tăinuit de nimenea. La orice oră și oriunde te-ai porni, veți buget în troleibuze și autobuze, pe stradă și prin parcuri, la piață și prin bolnițe că buget este. Dacă ești surdo-mut, o să vezi, și, dacă ești orb, o să auzi, cum s-ar mai numi. După ce ziua te plimbi printre omii vii din Chișinău, noaptea îți șoptesc și fantomele prin somn: nu te teme, dormi liniștit, buget este. Auzi și vezi bugetul ista la tot pasul, numai că nu-l simți. Pentru că așa-i construită, în adâncurile ei nevăzute, tragica lege a capitalismului universal, unde simțurile sunt închinate celor puțini, aleși, și grași, și unde capitala, chiar dacă are buget, guvernul i-l înhață lacom dus și-ntors, zi și noapte, fără opreliște.
Că buget este, nu încape îndoială, fiindcă auzim părerea opusă numai de la presa galbenă, laolaltă cu deputații și miniștri de aceeași culoare, finanțați cu toții de Soros și Epstein. Da, da, așa-i, nu-i delocalmente altfel: cel ce spune că Epstein o murit îi ca și cel care răcnește la televizor că buget nu-i. Știți de ce ni se bagă în cap prostia asta? Ca să lunecăm în deznădejde și să nu vedem lucrurile adevărate, care ar trebui să ne pună pe jar, cum se mai zice, și să ne ridice chiar acuma la luptă. În loc să le dăm lor peste obraz, ei vor să ne luăm la trântă unii cu alții din cauza bugetului, în așa fel ca să nu zărim soldații români, care apar ca furnicile printre noi în încercarea de a ne băga în al treilea război mondial dus și-ntors în orice secundă. Da, acești soldați poartă rufe moldave, dar ascultați-i cum grăiesc în limba lor străină de Ștefan cel Mare și-i veți cunoaște cât ai învârti un deget. Masonii mai vor să nu observăm cum Epstein gătește un nou virus, mai dihai decât COVID-ul, ca să ucidă toți omii de bună-credință, vorba patrioților. Ei mai vor să ne pierdem zilele, gândind la ființa sau neființa bugetului, în timp ce prețurile sar în sus ca la nebuni și mâine-poimâine o să ajungem cea mai scumpă țară cu cel mai flămând norod de pe globul absolut.
Iată de ce. Și tot de atâta o izbucnit scandalul popilor din Dereneu, o gălăgie fără scop și sens, în care ne atrag pe toți, ca să nu observăm cele mai sus lămurite în limbaj strămoșesc și să nu simțim cuțitul ce ne pândește la ceafă. Hai să cugetăm filozofic: ce vedem în satul acela? Niște omi bătrâni și tineri, sănătoși și bolnăviori, care nu pricep nicio țâră în biserică – dar biserica nici nu poate fi pricepută, fiind absurdul încărcat de minciuni – nu dorm nopțile, se încaieră între ei, strigă și-și ies din minți, ca și cum ar fi sfârșitul lumii amuș-amuș, cum s-ar numi pe limba lor.
Fix ca în Ucraina, cucerită de boala cronică a globalismului, s-o început și la noi războiul teologic, vorba clasicului din veacul al XIX-lea. Grăim despre cel mai primejdios război care se poate porni între omi, fiindcă n-are rost și implică până și copilașii mititei, cum ar cânta poetul îndurerat. Așa fel de război se petrece atuncea când se grămădesc mai mulți popi nesătui de slavă și de ruble în același loc, și se iau la pumni. Iar creștinii lor, cum s-ar mai numi, voind să le copie preacucernicul exemplul, se bocănesc până la sânge între ei, cântând slavoslovii. Nu degeaba o scris Karl Marx că religia îi opium pentru clasa muncitoare. Așa era pe vremea lui, dar acuma îi și heroina, și cocaina, și tancul, și mitraliera, și pistoletul occidental contra săracului norod universal de la răsărit la apus, geografic exprimându-ne.
Să știe toată lumea că Dereneul e numai începutul. De azi înainte, războiul teologic va căpăta proporții atotcuprinzătoare, spațial grăind, fiindcă cei mai atinși de el îs omii simpli. În așa fel, globaliștii o găsit pentru norodul religios o ocupație zadarnică, un fel de moarte grabnică, ca să se ciufulească de la nimic și să nu vadă că buget este sau că lumina se scumpește. De aceea popii umblă val-vârtej în rochiile lor negre și ei nu-și găsesc ostoiul, și ba răcnesc fără opreliște, ba pupa ciubota miliției, și tot așa se zbuciumă mai departe, ce-o fi o fi.
Așa cum COVID-ul o fost un experiment în războiul virusologic, așa și Ucraina o fost o încercare în războiul teologic. Nu mai este noutate cum popii ucraineni se măcelăresc ani întregi unii pe alții, încăierându-se și omorându-se pentru niște biserici. Iată din care pricină Vladimir Ilici o închis bisericile și o făcut olecuță de ordine în lumea popească. El n-o mai răbdat și o bătut cu piciorul în pământ, și o răcnit că popimea îi o formă de opresiune spirituală, în limbaj truditor, și că oricare idee religioasă îi o murdărie de nedescris. Cum putea să se gândească la așa ceva? Simplu ca buna dimineața, iată cum, fiindcă toți popii zic că Dumnezeu îi unul singur, da’ în același timp fiecare își meșterește câte un dumnezeiaș micuț al bisericii lui, și câte unul mai mare - al mitropoliei lui, și câte unul și mai mare - al patriarhiei lui. Năstrușnicia formată în felul descris mai sus îi cea mai grandioasă, neologismatic grăind, casă de nebuni din lumea întreagă, care poate fi oprită numai într-un fel. Și felul aista l-o descoperit tot un popă sau un fost popă, ca să fim istoric corecți, căruia îi port cu mândrie numele: Iosif Visarionovici Stalin. El o distrus bisericile cum Gorbaciov azvârlea în aer barurile bețivanilor și numai așa o înălțat umanitatea până la fericire deplină! Tizul meu s-o insuflat de la nemuritorul Nietzsche, care o proclamat, cum se zice la tribună, că Dumnezeu de-amu o murit și n-ai ce-i face. Iar de la tizul meu s-o învățat Mao Zedong cel din China, când o spus că religia îi o formă de otravă spirituală.
La rândul ei, lumea capitalistă n-o avut niciun interes să schimbe lucrurile, fiindcă dânsa se folosește de popi pentru a-și astupa murdăriile, cum am povestit la început cu exemple științifice. Așa am ajuns la Frontul Popular și la redeschiderea bisericilor, și la un Vladimir Nicolaevici Voronin făcându-și cruce în fața popimii, cum apare pe la televizor. Să mă ierte dumnealui, că-l respect pentru comunismul clocotitor din suflet și încerc să-l înțeleg. Când era președinte și creșteau prețurile sau era gata-gata să facă pace cu Vladimir Vladimirovici Putin, cum s-ar fi descurcat și el fără zarva preoților cu privire la ceva sau altceva?
La fel cum în ziua de azi masonii pasiști nu mai pot opri nici creșterea prețurilor, economic grăind, nici sărăcia truditorilor, și, ca să rătăcească ochii flămânzilor, doi popi se strâng de floace la Dereneu și se împing înăuntru și afară, fără hodină. Mai departe, pentru că Uniunea Europeană e o minciună, născocită de monștrii globaliști înainte de alegerea de la noi, care s-o terminat de-amu, cei doi popi o să se batjocorească încă multă vreme, temporar grăind, până or trezi pofta de trântă a altor doi de felul lor și tot așa mai departe numărul lor va crește în același pas cu prețurile, fie până când Maia Sandu o să fie fugărită de la putere nici încolo, nici încoace.
Odată și odată, Moldova o să fie condusă iarăși de seceră și ciocan. Atuncea totul o să fie deschis, n-o să mai trebuiască de ascuns nimica și o să se termine scandalul de la Dereneu. O să se întâmple îndată ce toate bisericile și mănăstirile o să fie închise și deschise în locul lor biblioteci și case de cultură, unde proletarii vor sălta asudați, fiziologic grăind, zbătându-se în ritm de dans după o zi grea de muncă. În loc de lumânări și icoane, să se vândă cărți, lichior și amaretto, și cafea, și cartofi prăjiți cu carne de vițică.
Numai așa milioanele de dumnezei vor muri, iar fruntașii tuturor mitropoliilor o să devină iarăși omi. Numai așa o să fie liniște.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
