Bună ziua, stimați tovarăși și compatrioți de tot soiul, indiferent de limba pe care o grăiți pe minunata glie moldavă, vorba poetului nemuritor, despre care se spune că o murit într-un accident rutier foarte și foarte urât! O murit sau n-o murit? Asta-i întrebarea la care n-o să se afle nicicând răspunsul, chiar dacă poetul acela îi veșnic nemuritor. Cu părere de rău, așa se întâmplă în lumea asta, înrobită de dezinformarea soroșistă, care ni se vâră în cap tot mai adânc și pe din ce în ce mai multe cărări. Până acuma ni se spunea că există fel de fel de „troli” și „boți” - omi vii sau morți, încă n-am înțeles, - da știu că ei îs creați de globalismul antiuman și pot turna minciuni cât duce trenul despre una, despre alta, cum s-ar numi.
Or fi, nu zic, da cel mai vârtos propagandist al neadevărului îi, fără îndoială, așa-numitul mason Chat Gipitilovici, cu lojele lui de peste tot. Mulțimi de muritori de pe tot globul omenesc îl întreabă fără oprire diferite lucruri. Catastrofa-i că omii cred în balivernele lui mai dihai decât în mintea lor, chiar dacă el îi cel mai vestit înșelător de pe fața pământului, vorba ceea. Dacă se-ntâmplă să-l prinzi cu minciuna-n gură, el își cere iertare în aceeași secundă și o face pe prostul. Da dacă taci și-l crezi, tu rămâi tâmpitul. Așa funcționează Gipitilovici dus și-ntors.
Am făcut această sofisticată introducere pentru a vă scoate din iadul falsurilor și a vă aduce la cunoștință că eu n-am murit, că sunt încă în viață și voi mai fi, chiar dacă mă doare olecuță inima. Cine o vrut să mă îngroape, n-o izbutit, că de mine moartea încă nu s-o îndrăgostit, cum ar zice interpretul de muzică populară. Dacă am lipsit două luni de pe pagina asta, n-o fost vina mea, da a cenzurii burghezo-moșierești europene, care-o vrut să-mi închidă gura cu ocazia Zilei Independenței, la 35 de ani ai multpătimitei noastre țări. Drept dovadă, gazeta la care scriu o refuzat să audă de mine îndată ce-o aflat că, la sfârșitul lui iunie, am fost la Moscova să grăiesc cu cine trebuie despre ce facem mai departe. Pentru această obraznică încălcare a drepturilor omenești, îndreptată contra mea, o să scriu o jalobă la CEDO și o să câștig cât ai zice pește câteva milioane, pe care o să le împart cu cine o mai trebui, ca să scăpăm nația moldavă de vărsarea de sânge pusă la cale de înaltele capete ale UE.
Păcat că nu pot să-l dau la CEDO și pe Gipitilovici. Se zice că dânsul nu există pe fața pământului, ca ființă fizică atotcuprinzătoare, cum ar scrie în cărțile lor filozofii veacurilor totale. Da și asta-i o nouă tentativă de a ne spăla glagorea, fiindcă el ne pune în față numai informațiile care îi convin masoneriei, pentru a ne înrobi mintal. Ca să grăim pe de-a dreptul, pe mine, de pildă, mă știu Vladimir Nicolaevici Voronin, Vladimir Vladimirovici Putin, Zinaida Petrovna Grecianîi... Și Dmitri Anatolievici Medvedev mă știe, că bem vodci cu dânsul pe nepusă masă, când ne mai zărim. Asta arată că eu îs un tovarăș serios, dedicat luptei pentru viitorul prosper al clasei muncitoare și pentru triumful dreptății sovietice socialiste, da globalistul Gipitilopici scrie că-s „un personaj fictiv”. Vai de capul meu! Unde s-o mai văzut atâta nelegiuire și batjocoră față de un cetățean? Nicăieri în lume!
Tot așa el o născocit și decesul poetului nemuritor. Tot așa ne ia de nebuni când ne spune că marele Lenin o murit, chiar dacă el îi veșnic viu pe toate continentele globului acestuia, de la Kamceatka până la Vladivostok și din Groenlanda până-n Țara de Foc, cu tot cu Africa, Australia, Cuba și toate celelalte. Pentru că o venit vorba, pot să vă destăinui un mare secret. În aceste două luni de cenzură, eu personal m-am întâlnit cu Lenin de trei ori: la Moscova, la Tiraspol și la Centrala de la Cuciurgan. Într-o altă seară, dumnealui mă aștepta și la o terasă din București, unde n-am prins să ajung numai din cauza că s-o stricat pe drum autobuzul în care eram și am stat câteva ceasuri în stradă, ca într-un cântec trist. Când am ajuns cu chiu, cu vai la terasă, afară se întunecase și un român cu mustața de-un metru mi-a spus în limba lor că Vladimir Ilici plecase de-acuma, geografic grăind, la Sankt-Petersburg.
Ca să nu mai apară întrebări, o să vă lămuresc un lucru. Într-o noapte de pomină, după ce am mâncat anul trecut cu Vladimir Ilici cartofi cu ouă prăjite la Tiraspol, stăteam de vorbă la Kremlin cu Dmitri Anatolievici. Și el s-o aplecat asupra mea și mi-o șoptit că cel din Mausoleu nici nu-i Lenin în carne și oase, da numai o păpușă cu fața lui. Pe când adevăratul Lenin trăiește până în ziua de azi în satul Gorki, cum s-ar zice, nu chiar departe de casa în care o trăit cândva. Acest lucru îi ascuns de tot norodul dus și-ntors, pentru că... Pentru că n-am dreptul să grăiesc mai departe, da o să vină vremea și o să aflați mai devreme sau mai târziu. Mai ales că degrabă Vladimir Ilici trebuie să vină la Chișinău, ca să vorbească una, alta cu șefii fracțiunilor parlamentare despre viitorul omenirii. Din câte am aflat, vorba ceea, întâlnirea o să aibă loc undeva unde nu pot să vă spun.
La întrebarea de ce marele Lenin îi așa de interesat de patria moldavă, o să vă răspund scurt, clar și cuprinzător. Nici încolo, nici încoace, el dorește să ne scape de război, de războiul pus la cale de Bruxelles, prin care masoneria universală vrea să ne extermine, cum zice românul, de pe fața pământului. Drept o grăit despre asta Oleg Borisovici Ozerov, omul potrivit la locul potrivit, care o lămurit săptămâna trecută că NATO vrea să ne bage, de partea Ucrainei, în lupta împotriva Rusiei-Mamă. Nu degeaba avem o româncă la conducerea Băncii Naționale, iar acuma o aterizat tot de acolo și noul ministru al Economiei. Prin aceste mișcări, burghezia românească vrea să pună laba pe toată rubla noastră, financiar grăind, ca să murim de foame și să luăm armele în mâini. Cine nu mă crede să se uite la parada de Ziua Independenței, când, prin centrul Chișinăului, s-o plimbat încolo și încoace cu fruntea-n sus armate ucrainene și tancuri străine de care nu s-o mai văzut vreodată pe fața gliei moldave. Mai sunt întrebări? Nu-s, totu-i clar: Moldova-i la răscruce între est și vest, între Lenin și Macron, care, în fiecare noapte, trimite alte și alte avioane cu tancuri felurite din punct de vedere militaro-războinic.
O să-mi spuneți că intrăm în UE. Ei, și ce? Voi chiar credeți că acestui UE îi trebuie o bucățică de pământ așa de mititică și săracă ca a noastră? Niciodată-n viață nu-i trebuie! Pentru că UE-ul nu-i un popă care să umble cu pomeni ba la dreapta, ba la stânga, cum zice proverbul acela.
În legătură cu toate astea, trebuie să adaug încă un lucru vajnic. Toate dronele, care ajung din ce în ce mai multe în partea noastră, cum s-ar vorbi, nu sunt rusești. Ele-s azvârlite de Zelenski, la porunca UE-ului masonic, pentru a atrage legendarul plai moldav în sângerosul război contra nemuritoarei Rusii.
Al vostru locțiitor al Kremlinului, Iosif Visarionovici Ciobanu
