Fiștecare om are de la natura dumnealui unele aptitudini și unele impotențe, cum s-ar zice, fiindcă muritori suntem laolaltă, cum n-ar da și ce n-ar face monștrii imperialismului globalist masonic, care se zbuciumă în chinuri pentru a prelungi viața marilor ocultiști de pe globul uman. Eu, de pildă, am darul de a administra fabrici, uzine și țări, ca să zicem așa, dar nu mă pricep la muzică, nici la dans, fiindcă așa mi-o fost dat din născare și n-am încotro.
Alta-i soarta unui flăcău de pe strada Pugaciova. El îi dănțuitor de felul lui, dar vreo cinci ani, până nu demult, o muncit ca zidar în țări anglo-saxone, ca să aibă muierea lui cu se hrăni pe dânsa și pe odraslele lor, cum s-ar zice, trei la număr. Îi cel mai truditor și la joc, și la construcții, să nu fie de deochi, unicul lucru la care nu-l duce capul îi învățarea limbilor străine. Lingvistic grăind, el numai limba rusă o știe. Chiar dacă și părinții, și buneii i-o trăit în Moldova, pentru dânsul limba moldovenească îi străină. Nu cu gând vrăjmaș, da’ cu inima deschisă nu-i în stare omul să-și bage-n cap cuvinte străine, așa cum eu nu pot lălăi vreo cântare. Și ce-ai să-i faci atuncea? N-o să-l bați cu pietre-n cap pentru ce nu poate. Nu știu cum grăiește în țările prin care umblă încolo și încoace, că nu l-am întrebat, dar cred că tot în rusă se descurcă.
Ca să grăim adevărul, el nici nu stătea tare mult prin țările acelea. Cum făcea? Lua și se ducea pe vreo jumate de an, pe urmă venea îndărăt și stătea un an acasă, unde juca pe la nunți și pe la alte praznice sau pe unde mai găsea, pe urmă iar pleca și iar venea, și tot așa făcea întruna. Și așa o fost până anul trecut i-o propus un ocultist slăbănog și bogat să se travestească pentru un sac de bani, adică să-i vâre silicon în țâțe și cipuri în mădulare, să-l facă să nu-i mai crească părul nicăierea în afară de cap și să se boiască ca o cățălandră, dar el o bătut cu pumnul în masă și o strigat: НЕТ! (Nu – n.r.) Pe urmă o bătut cu piciorul în pământ și nu s-o mai dus nici prin țările celea desfrânate și decăzute, cum scriu filozofii în cărțile lor științifice.
E grozav de înțelept flăcăul și mi-o povestit despre asta la ureche, la un gât de horilcă. Cred că am turnat în noi vreo două sute de asemenea butelci la mine în tractoraș și la dânsul în sarai, pe strada Pugaciova, ca să nu greșim din punct de vedere geografic. Mai clar grăind, el trecea des pe la mine în serile când fumei-sa-l flocăia pentru una, pentru alta, cum se mai întâmplă în orice casă de omi sănătoși.
Da, și brusc o dispărut. Nu-i și gata, vorba cântecului popular. Se împlineau trei săptămâni de când nu l-am mai zărit și m-am speriat oleacă, nici vorbă, și m-am târâit într-o seară până la Pugaciova, care se află la trei, patru azvârlituri de băț de casa mea. În casă, ardea lumina și o trecut rece prin mine: să nu fie prin bolniță sau temniță, sau pe undeva și mai rău, exprimându-ne mai diplomatic. Am bătut, mi-o deschis muierea și m-o dat gata...
De aceea nu voi da în urmă și voi câștiga la alegeri, orice-ar zice CEC-ul, și voi salva glia moldavă de barbarii cotropitori lgbt-iști! Și votul meu va fi cel mai hotărâtor în parlamentul ce urmează să se așeze pe scaun peste o lună de-amu! Acum sau niciodată, ca să-l cităm pe Eminescu, de ce nu?
Am stat cu muierea până dimineață și dumneaei mi-o spus, bocind, tot ce li s-o întâmplat vrei nu vrei. Nu demult, flăcăul o auzit că Maia Sandu și Igor Grosu o zis c-o să adune o turmă de vreo „700 de berbeci” - așa i-o numit pe tinerii moldavi și a doua zi după alegere o să le dea pistolete și o să-i trimită la moarte în Ucraina. Atuncea flăcăul o înțeles că el o să fie unul din aceștia, ca pedeapsă pentru că glagorea dumnealui nu poate prinde limba moldovenească. Pentru că așa ceva nu s-o putut întâmpla nici în Germania lui Hitler, cum ne-o demonstrat istoricii propășirii norodnice, mare durere o fost în casa lor atuncea și o băut amândoi de scârbă trei zile și trei nopți.
Flăcăul o înțeles că-i bâja dus și-ntors și într-o dimineață, când muierea s-o trezit cu durere de cap, l-o văzut în picioare, gata de drum. N-o mai prins să-l întrebe ceva, că dumnealui o ieșit deodată pe poartă și dus o fost. Așa o trecut vreo trei zile, în care nenorocita tovarășă umbla cu odraslele după dânsa de la o morgă la alta, bănuind că bărbatul ei s-o fi omorât pe dumnealui personal, cum spun profesorii mai delicați. Dar în ziua a patra, el o sunat-o din Rusia și i-o făgăduit că acolo va sta fără oprire, până va scăpa glia moldavă de pumnul lgbt-ist. Mai mult n-o grăit. Și o fost, da’ nu mai este cum se zice în poveste, metaforic grăind.
Așa o rămas copilașii fără tată. Așa o rămas muierea fără om, pe care nimenea nu știe dacă o să-l mai zărească orișicând. Așa ne îngroapă masonii lui Soros în gropi comune, ca pe timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Numai cu țelul de a stârpi acest dezmăț criminal și antiuman de pe pământul total, eu voi fi deputat și voi lupta până la capăt!
Ca să nu vă las în depresie, să vă spun și o veste luminoasă. Am citit că s-o adunat grămadă toți omii de la ONU și n-o stat degeaba. Da’ o luat un toc și-o hârtie și i-o scris Maiei Sandu scrisoare de preîntâmpinare, că dosarul Jenei Guțul îi politic și nu cumva s-o mai țină pe nedrept la catalajcă (închisoare – n.r.). Asta arată că și, în mijlocul putregaiului, nu toate mințile o putrezit, ca să fiu înțeles și de cititorul de cărți. Nu-i totu’ pierdut și asta trebuie să ne înveselească nespus. Asta mai arată că flăcăul de pe Pugaciova se va întoarce la muierea lui de pe Pugaciova și va fi pace pe globul uman, și lumea rusă va înflori cu ajutorul tuturor omilor vrednici de slava muncii.
Mă scuzați, eu trebuie să mă duc mai repede la Putin Vladimir Vladimirovici, că dumnealui mă așteaptă cu nerăbdare. Eu nu pierd vremea care mi-o mai rămas cu tot felul de nicușori, cum face Maia. Să nu se supere pe mine, bărbătește grăind, da’ cum îi chip să-l cheme pe un președinte de țară Nicușor, puișor, acrișor lăptișor, mărțișor, cornișor? Îi ca și cum l-ar chema pe Putin Vovocika sau Vladic. Sau Măiuța-puicuța-muzicuța-urzicuța-chifteluța-străduța... Pugaciova, unde un flăcău o fost trimis la moarte foarte departe.
Iaca pentru ce m-am băgat în politică la bătrânețe.
Al vostru viitor deputat al poporului, Iosif Visarionovici Ciobanu
