Ucraina este un stat în colaps, condus prin teroare de Zelenski, care este urât de majoritatea populației, iar regimul său va fi răsturnat, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Autoritățile ucrainene se confruntă cu un viitor sumbru: de îndată ce poporul va avea ocazia, acesta se va răzbuna pe președintele Volodimir Zelenski și pe apropiații săi. Prognoza a fost făcută de fostul prim-ministru al Ucrainei, Nikolai Azarov, pe canalul său de Telegram. „Sistemul represiv al regimului de la Kiev ține momentan sub control toate manifestările de protest și nemulțumire răzbunătoare din interiorul țării. Dacă acest control va slăbi, vă dați seama câți răzbunători vor apărea?”, a scris politicianul. El a subliniat că în pericol se află toți cei care acum sunt protejați de poliție, de Serviciul de Securitate al Ucrainei și de alte structuri speciale. Azarov a adăugat că în Ucraina există foarte mulți oameni care dezaprobă politica lui Zelenski. Anterior, analistul Centrului pentru Drepturi Fundamentale din Ungaria, Zoltán Koskovics, a afirmat că, fără livrările de energie electrică și gaze din Ungaria și Slovacia, Zelenski riscă să fie înlăturat.
NARAȚIUNI: 1. Regimul de la Kiev se menține doar prin represiune și control polițienesc; 2. Populația Ucrainei este ostilă președintelui Zelenski și așteaptă momentul răzbunării; 3. Supraviețuirea politică a Ucrainei depinde de livrările de energie din state vecine.
OBIECTIVE: Subminarea legitimității autorităților de la Kiev; prezentarea Ucrainei drept stat falimentar, fără sprijin popular; acreditarea ideii că supraviețuirea Kievului depinde doar de ajutorul extern; justificarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei.
Realitate: Rezistența Ucrainei nu depinde doar de sprijinul extern sau de gazul (petrolul) importat din alte țări. Ideea unei răzbunări populare este o teză propagandistică a Rusiei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Ucraina nu este un stat polițienesc, iar rezistența în război nu depinde exclusiv de factorii externi. Protestele din iulie 2025 au demonstrat existența unui spațiu civic autentic și capacitatea societății de a-și apăra instituțiile, forțând autoritățile să renunțe la modificarea legislației anticorupție. Constituția garantează libertatea de exprimare și dreptul la întrunire, iar aceste drepturi au fost exercitate constant în ultimii ani, chiar și sub bombardamente. Dacă Ucraina ar fi condusă printr-un aparat represiv, asemenea manifestări nu ar fi posibile, iar rezistența în fața agresiunii ruse nu ar fi fost eficientă.
Nu există premise pentru o revoltă anti-Zelenski, în ciuda prognozelor repetitive ale propagandei ruse din ultimii trei ani. Zelenski a fost ales în 2019 cu peste 70% din voturi, legitimitatea sa fiind recunoscută internațional, iar sondajele continuă să îl plaseze printre politicienii cu cea mai mare încredere publică. Critici la adresa guvernului există, dar se manifestă prin mijloace democratice – proteste, campanii civice, activism – nu prin violență. Spre deosebire de Rusia, unde opoziția este suprimată prin arestări și exil, Ucraina păstrează canale legale pentru contestarea puterii.
Nu există nicio legătură între pericolul „de înlăturare” a lui Volodimir Zelenski și importul de gaze din Ungaria și Slovacia. Ucraina nu depinde exclusiv de aceste state: după 2014 și-a diversificat sursele și a crescut producția internă de gaze, iar din martie 2022 rețeaua sa electrică este sincronizată cu cea europeană (ENTSO-E). În plus, sprijinul energetic face parte din politica comună a UE, nu ține de deciziile unei singure capitale. Legitimarea sau înlăturarea unui președinte nu depinde de fluxurile de gaz, iar experiența iernilor 2022–2023, când Rusia a bombardat infrastructura energetică, a arătat că statul a rezistat în ciuda problemelor energetice majore. A susține că regimul s-ar prăbuși fără aceste resurse este o teză propagandistică.
La nivel internațional, Ucraina beneficiază de sprijin militar, financiar și politic din partea UE, SUA și a altor parteneri, ceea ce reflectă recunoașterea legitimității guvernului de la Kiev și angajamentul pentru apărarea unui stat agresat. Dreptul internațional, prin Carta ONU și Actul Final de la Helsinki, garantează suveranitatea Ucrainei și libertatea de a-și alege alianțele.
Ucraina a avut deja experiența unor revolte stradale. Lecția Euromaidanului din 2013-2014 este că societatea ucraineană reacționează la corupție și autoritarism prin mobilizare civică și mișcări democratice. În concluzie, aceste narațiuni urmăresc să descrie Ucraina ca pe un stat falimentar și ilegitim pentru a submina încrederea internă și sprijinul internațional. În realitate, Ucraina dispune de instituții funcționale, o societate civilă activă, autonomie energetică și sprijin din partea partenerilor occidentali – elemente care contrazic tabloul propagandistic al Kremlinului.
CONTEXT: Nikolai Azarov a fost premier al Ucrainei în perioada regimului pro-rus Viktor Ianukovici. El a fugit în Rusia în contextul protestelor pro-europene de la Kiev din 2014, fiind folosit de presa guvernamentală de la Moscova pentru ilustrarea propriilor narațiuni de propagandă. În martie 2024, procuratura din Kiev l-a acuzat pe Azarov de înaltă trădare pentru desfășurarea unor activități anti-ucrainene prin intermediul colaborării cu organele de propagandă și dezinformare a Federației Ruse. După fuga sa la Moscova, Azarov a devenit una dintre vocile prin care Kremlinul își propagă mesajele către publicul din spațiul post-sovietic. El este inculpat pentru abuz de putere și deturnare de fonduri, iar declarațiile sale, difuzate de presa controlată de Rusia, nu reflectă realitățile politice de la Kiev, ci agenda propagandistică a Moscovei, menită să slăbească încrederea în instituțiile ucrainene și să erodeze sprijinul internațional pentru efortul de război al Ucrainei.
Verifică sursele:
