Rusia a salvat copiii ucraineni din zona operațiunilor militare, iar acuzațiile privind deportarea lor sunt o campanie politică a UE împotriva Moscovei, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: UE încearcă să politizeze tema evacuării minorilor din zona acțiunilor militare din Ucraina, iar eforturile Federației Ruse sunt îndreptate spre reunificarea familiilor despărțite în cursul conflictului ucrainean, se arată într-un comentariu al Reprezentanței Permanente a Rusiei pe lângă UE.
„Considerăm asemenea acțiuni drept o încercare deliberată de a politiza această temă sensibilă, cu scopul de a discredita politica Rusiei în domeniul umanitar. În realitate, nu au existat și nu există niciun fel de «strămutări forțate și deportări» ale copiilor ucraineni. Încă din primele zile ale operațiunii militare speciale, eforturile țării noastre au fost îndreptate spre evacuarea minorilor din zona acțiunilor militare pentru salvarea vieții și sănătății lor, precum și spre reunificarea familiilor despărțite în cursul conflictului ucrainean”, se arată în comentariu.
Reprezentanța Permanentă a Rusiei a îndemnat UE „să înceteze politizarea acestei chestiuni și să acorde atenție propriilor probleme”. „În statele membre ale UE au loc cazuri de luare ilegală a copiilor ucraineni de la părinții lor de către serviciile sociale locale. În plus, o îngrijorare serioasă o provoacă soarta minorilor care au intrat în UE din Ucraina fără însoțitori în ultimii ani”, se spune în document.
NARAȚIUNI: 1. Rusia nu a deportat copii ucraineni, ci i-a evacuat dintr-o zonă periculoasă; 2. Acuzațiile UE privind deportarea copiilor sunt motivate politic și urmăresc discreditarea Rusiei.
3. Moscova acționează umanitar și facilitează reunificarea familiilor; 4. UE ignoră propriile abuzuri față de copiii ucraineni refugiați.
OBIECTIVE: Negarea responsabilității Rusiei pentru deportarea și transferul forțat al copiilor ucraineni; prezentarea unei crime de război drept acțiune umanitară; discreditarea sancțiunilor UE și a anchetelor internaționale; relativizarea probelor prin mutarea atenției spre presupuse abuzuri ale statelor europene.
Realitate: Rusia nu a desfășurat o operațiune umanitară, ci un sistem de deportare, transfer, adopție și rusificare a copiilor ucraineni. Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Dreptul internațional umanitar permite evacuarea copiilor, dar în condiții stricte. Aceasta trebuie să fie temporară, justificată, cu un tratament medical corespunzător și cu consimțământul scris al părinților sau tutorilor legali. Nu este permis ca un stat ocupant să ducă pe termen nedefinit copii străini pe propriul teritoriu, să le schimbe cetățenia, să-i plaseze în familii ruse sau să-i includă în programe de adopție și reeducare.
Cifra copiilor ucraineni deportați sau transferați forțat de Rusia variază în funcție de nivelul de verificare: ONU a documentat individual 1.205 cazuri, în timp ce autoritățile ucrainene și Consiliul UE indică un total estimat de peste 20.500 de copii.
Comisia Internațională Independentă de Anchetă a ONU pentru Ucraina a constatat, în raportul din martie 2026, că autoritățile ruse au comis crime împotriva umanității prin deportarea și transferul forțat al copiilor ucraineni. Comisia a reconfirmat că aceste acțiuni constituie crime de război și că repatrierea copiilor a fost întârziată nejustificat.
Datele ONU contrazic direct formula Moscovei despre „salvarea copiilor”. În cazul a 995 de copii, transferul a început chiar înaintea invaziei la scară largă, din instituții aflate în așa-numitele „republici populare” Donețk și Luhansk, sub pretextul unei amenințări ucrainene care nu s-a confirmat; în schimb, Rusia a lansat invazia la scară largă câteva zile mai târziu.
Comisia arată că majoritatea deportărilor și transferurilor nu au fost temporare, iar aproximativ 80% dintre copiii din cazurile investigate nu s-au întors nici după patru ani. În loc să faciliteze repatrierea, autoritățile ruse au urmărit plasarea pe termen lung a copiilor în familii din Federația Rusă. Raportul ONU menționează că autoritățile ruse nu au cerut consimțământul părinților, tutorilor legali sau autorităților ucrainene, ci s-au bazat pe autoritățile locale din teritoriile ocupate, numite sau controlate de Rusia. În unele cazuri, directorii instituțiilor care au refuzat cooperarea au fost înlocuiți cu persoane dispuse să autorizeze transferul copiilor. Acest lucru contrazice teza unei evacuări legale și arată că Moscova a folosit administrațiile de ocupație pentru a legitima transferuri ilegale.
Curtea Penală Internațională a emis, la 17 martie 2023, mandate de arestare pentru Vladimir Putin și Maria Lvova-Belova, comisarul prezidențial rus pentru drepturile copilului. Cei doi sunt acuzați de crima de război a deportării ilegale a populației, în special a copiilor, și de transferul ilegal al populației din zonele ocupate.
Investigațiile realizate de Yale Humanitarian Research Lab completează acest tablou. Cercetătorii au descris un program sistematic, intenționat și extins de adopție și plasament coercitiv al copiilor ucraineni în Rusia, derulat prin instituții federale, autorități regionale și structuri de ocupație. Raportul arată că unii copii au primit cetățenie rusă, au fost incluși în baze de date pentru adopție sau plasament și au fost integrați în structuri menite să le rupă legătura cu limba, familia și identitatea ucraineană.
Narațiunea despre „politizarea” cazului de către UE urmărește să transforme responsabilitatea juridică a Rusiei într-o dispută de imagine. În realitate, nu doar UE acuză Rusia, ci și Curtea Penală Internațională, Comisia ONU de Anchetă pentru Ucraina, Parlamentul European și organizații independente.
În UE, copiii ucraineni refugiați se află sub regim de protecție temporară, în sisteme naționale de asistență socială, educație, sănătate și protecție a copilului, iar cazurile vulnerabile, inclusiv minorii neînsoțiți, sunt monitorizate de autorități, UNICEF, UNHCR și alte organizații specializate. Pot exista probleme administrative, riscuri sociale sau cazuri izolate investigate de instituțiile competente, dar acestea nu reprezintă o politică europeană de separare forțată a copiilor de familii, de schimbare a identității, de adopție impusă sau de îndoctrinare. Prin invocarea unor presupuse „abuzuri” europene, propaganda rusă încearcă să relativizeze o crimă de război documentată internațional și să mute discuția de la responsabilitatea statului agresor la problemele de protecție socială ale statelor care au primit refugiați ucraineni.
Întreaga narațiune falsă omite cauza de bază a acestei situații: insecuritatea, distrugerile și separarea familiilor au fost provocate de invazia la scară largă declanșată de Rusia împotriva Ucrainei. Federația Rusă susține astfel că a fost nevoită să „salveze” copii din calea unui război pe care tot ea l-a inițiat. Dacă Rusia nu ar fi atacat Ucraina, nu ar fi existat nici contextul invocat de Moscova pentru aceste „evacuări”, ceea ce transformă argumentul umanitar al Kremlinului într-o justificare a propriei agresiuni.
CONTEXT: Consiliul UE a decis, la 11 mai 2026, să introducă măsuri restrictive împotriva a 16 persoane și 7 entități acuzate că au contribuit la deportarea ilegală, transferul, asimilarea forțată, îndoctrinarea și educația militarizată a minorilor ucraineni duși în Federația Rusă sau în teritoriile ucrainene ocupate temporar. Decizia a fost luată în ziua reuniunii la nivel înalt a Coaliției Internaționale pentru Întoarcerea Copiilor Ucraineni. Potrivit Consiliului UE, de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, aproape 20.500 de copii ucraineni au fost deportați sau transferați forțat.
Pe lista sancțiunilor au fost incluse instituții federale ruse, centre pentru copii, tabere, școli și organizații militar-patriotice, între care centrele „Orlyonok”, „Alye Parusa” și „Smena”, Centrul DOSAAF din Sevastopol, Școala Navală Nahimov și clubul militar „Patriot” din Crimeea. UE susține că aceste structuri organizează programe de îndoctrinare pro-rusă, educație ideologică și activități cu caracter militar pentru copiii ucraineni din teritoriile ocupate. Persoanele și entitățile sancționate sunt supuse înghețării activelor, iar cetățenilor și companiilor din UE le este interzis să le pună la dispoziție fonduri sau resurse economice; persoanele fizice vizate au și interdicție de intrare sau tranzit pe teritoriul UE.
Verifică sursele:
