De ce o mare parte dintre vorbitorii de limbă rusă din Republica Moldova refuză și astăzi, după 35 de ani de independență a statului nostru, să învețe limba română? Care ar trebui să fie atitudinea etnicilor români în comunicarea cu aceștia și de ce autoritățile evită de cele mai multe ori să abordeze problema respectivă? Veridica.md a discutat despre aceste lucruri cu profesorul universitar Constantin Șchiopu, doctor habilitat în filologie și științe ale educației.
VERIDICA: Dle profesor, după destrămarea URSS, mulți rusofoni de la noi încă sperau la o resetare a imperiului sovietic și nu aveau chef să învețe româna. Apoi, când a venit guvernarea Voronin, au crezut că rusa își va recăpăta statutul de limbă de stat. Dar astăzi, peste atâția ani, cum să înțelegem faptul că unii dintre ei par să rămână la fel de reticenți în a învăța româna?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: La prima vedere, întrebarea este foarte simplă și ar necesita un răspuns la fel de simplu. Dacă trăim într-un stat în care limba română este decretată ca limbă oficială, evident că fiecare trebuie să o cunoască. Dar, în realitate, problema este destul de complexă, pentru că aici vorbim de mai mulți factori: politici, istorici, sociali, identitari și chiar psihologici. Ca să înțelegem acest fenomen, este necesar să privim nu numai spre cei care nu vor să învețe româna, dar și spre cei care o vorbesc, căci explicația vine și din această perspectivă. Mai întâi de toate, e vorba despre moștenirea unei ierarhii lingvistice. Știm că, în perioada sovietică, pentru generații întregi, rusa a ocupat o poziție privilegiată, fiind limba documentelor, a administrației și a comunicării oficiale, iar româna sau moldovenească, cum era numită atunci, a fost marginalizată. La începutul carierei mele, eram profesor la o școală din oraș și, în colectivul nostru, era o profesoară de limba rusă, care nu știa limba română deloc. Din acest motiv, toate adunările se desfășurau categoric în limba rusă, iar, dacă cereai să se vorbească în română, erai etichetat drept „naționalist”. Adică, populația românofonă avea atunci mult mai multe motive să învețe rusa: pentru studii, pentru serviciu, pentru ascensiune profesională. Și, invers, pentru un vorbitor de rusă, necesitatea de a învăța româna a fost aproape egală cu zero. Vorbitorii de rusă nu au depins de limba română în aceeași măsură în care românofonii au avut nevoie de limba rusă. Și s-a creat o asimetrie lingvistică: moldovenii deveneau bilingvi, ca să se integreze în sistem, în timp ce alofonii au putut trăi și lucra exclusiv în limba dominantă. Tocmai această moștenire istorică este unul dintre factori care explică reticența alofonilor de a învăța româna și exprimă convingerea lor că rusa este suficientă pentru comunicarea cotidiană.
Al doilea factor foarte important este familia. Știm că orice atitudine se formează înainte ca individul să intre în contact direct cu realitățile sociale. Astfel, copilul moștenește în familie nu doar limba vorbită, dar și atitudinea față de alte limbi. Poftim și un exemplu. Am avut un student, vorbitor de rusă, care nu înțelegea aproape nimic în românește și trebuia să asculte prelegerile mele. M-a întrebat dacă poate susține examenul în rusă și i-am spus că o poate face în scris. Dar, când mă întâlnea, mă saluta cu: „Zdravstvuite” (Bună ziua – n.r.). Îi spuneam: „Cel puțin din respect pentru că-ți permit să scrii examenul în rusă, ai putea să-mi zici „bună ziua”?”. „A, da, harașo, harașo” (Bine, bine – n.r.), îmi răspundea. Dar și următoarea dată repeta „zdravstvuite”. Așa se întâmplă când în familie se creează o anumită atitudine față de valori, când familia îi transmite copilului nu doar mesajul „noi vorbim rusește”, dar și altul, mult mai profund, că „româna nu este limba noastră”. Iar, dacă o limbă este percepută ca una ce aparține celorlalți, interesul de a o cunoaște scade considerabil. Atitudinea aceasta negativă, moștenită de la părinți, se transmite din generație în generație și provoacă o anumită rezistență, prin refuzul de a învăța „limba altora”.
„Învățarea limbii române poate fi percepută nu ca o necesitate, ci ca o asumare a unei anumite poziții politice”
VERIDICA: Oricum, astăzi, vorbitorii de rusă de la noi se pare că înțeleg româna, dar spun că nu o pot vorbi. E posibil să înțelegi o limbă și să nu poți formula nici câteva fraze în ea?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Nu toți o înțeleg. În fiecare an, avem la facultate câțiva studenți, vorbitori de rusă, care se strecoară în grupele cu studiere în limba română. Unii dintre ei înțeleg româna, iar alții nu. Dar eu judec altfel: el învață din clasa întâia până în clasa a XII-a româna, ca obiect de studiu în școală, iar, când iese de la examenul de bacalaureat, nu poate să spună două propoziții despre itemii din test. Asta iarăși vorbește despre faptul că „nu e limba mea și nu mă interesează, e limba altora, pe care eu nu îi agreez”.
Al treilea factor este politizarea subiectului lingvistic, care transformă limba dintr-un mijloc de comunicare într-un simbol al apartenenței politice și identitare. Știm că, în Republica Moldova, se votează, de regulă, pe criteriul etnic: rușii își dau voturile pentru comuniști sau socialiști, iar moldovenii, care se consideră parte a neamului românesc, votează pentru partidele proeuropene. Cu părere de rău, unii politicieni contribuie la această percepție, transformând problema limbii într-un instrument de confruntare politică. Îmi aduc aminte de discursul deputatei Caraman, care ne dădea lecții cum se numește corect limba de stat. Sigur că, în astfel de condiții, învățarea limbii române poate fi percepută nu ca o necesitate, ci ca o asumare a unei anumite poziții politice, ceea ce alimentează reticența față de ea. Alofonii consideră că, dacă o învață, pot fi batjocoriți și criticați.
VERIDICA: În orice caz, refuzul rusofonilor de a învăța sau a vorbi limba română reprezintă deseori un act de protest. Dar cum să înțelegem acest lucru, în timp ce experiența diasporei ne demonstrează că omul se adaptează foarte ușor mediului în care trăiește și limbii în care se comunică în jurul său.
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Evident, omul se adaptează doar dacă vrea să se adapteze. Și eu mă întreb de ce alofonii nu se adaptează limbii române. Un posibil răspuns ar fi și influența mediului informațional.
„Oferindu-le informații în limba lor, noi le facem un deserviciu rușilor”
VERIDICA: Dle Șchiopu, în ce măsură te sărăcește intelectual necunoașterea limbii țării în care trăiești?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Dar cum poate să te îmbogățească? Dacă nu știi limba, nu poți cunoaște nimic despre istoria, cultura, valorile băștinașilor. Și atunci, evident, dacă mergi peste hotare și spui că vii din Republica Moldova, cineva te mai întreabă câte ceva, dar tu nu ai idee ce să-i zici. Cunoașterea limbii unui popor este cheia care îți deschide ușa către cultura, valorile spirituale și materiale ale acestui neam.
VERIDICA: Avem și mulți vorbitori de rusă intelectuali. Cum să pricepem dezinteresul acestora de a citi, de exemplu, autorii români în original?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Mă întrebau studenți alofoni ce romane din literatura română sunt traduse în rusă. Le-am dat câteva titluri și le-au citit doar pentru examen. Nu erau în stare să citească aceste cărți în română, fiindcă nu înțelegeau limbajul artistic codificat. Iar, când am încercat, bunăoară, să fac o paralelă între simbolismul, realismul sau romantismul rusesc și și cel românesc, sigur că lor le-a fost foarte greu să înțeleagă această analiză. Și au rămas la ideea că romantismul se reduce la cel rusesc, reprezentat de Pușkin și Lermontov. Eu însă îi citesc pe Dostoievski sau pe Cehov în rusă, ca să le simt limbajul și modul de exprimare, căci orice traducere, oricât de bună ar fi, nu corespunde originalului.
VERIDICA: Vorbitorii de rusă se lasă mai ușor manipulați și din cauza nivelului scăzut de informare, deoarece ei se documentează preponderent din surse rusești, majoritatea cărora fac propagandă pentru Kremlin. Cum putem îndrepta această stare de lucruri?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Sigur că a le pune la dispoziție programe TV în limba rusă nu e soluția cea mai bună, căci și consumul de conținut în rusă menține această limbă ca principală. O statistică recentă confirmă că doar 20% dintre filmele proiectate în cinematografele noastre sunt în română, iar, la capitolul TV, lucrurile, probabil, sunt și mai grave. Da, a existat o tentativă a ministrului Prodan de a schimba acest raport, dar nu se știe de ce acel proiect legislativ a fost tergiversat până când s-a pierdut. Poate că iarăși din considerentul ca nu cumva să-i supărăm pe ruși... Oricum, oferindu-le informații în limba lor, noi le facem un deserviciu rușilor. Ei trebuie să aibă acces la informație în limba lor, dar nu în măsura în care aceste conținuturi să le mențină limba ca una dominantă.
„Dacă vrei să ai o societate, în care limba de stat să devină limbă de comunicare trebuie să găsești bani”
VERIDICA: N-am crede că majoritatea filmelor proiectate în cinematografe sunt în limba rusă doar pentru a le face pe plac rușilor. Mai degrabă, e vorba de lipsă de bani pentru traducerea lor.
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Dacă nu erau bani, ar fi trebuit să se anunțe oficial, să știe și plebea din ce cauză nu a fost aprobată legea respectivă. Poate că e și o problemă financiară, dar, dacă vrei să ai o societate, în care limba de stat să devină limbă de comunicare și nu o limbă la cheremul politicienilor, trebuie să găsești bani.
VERIDICA: În ultimul timp, la Chișinău, se angajează tot mai mulți oameni din regiunea transnistreană, unii dintre care chiar își doresc să învețe româna. Cum să înțelegem mentalitatea acestora în comparație cu cea a rusofonilor din dreapta Nistrului?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Da, intenția celor de peste Nistru este lăudabilă. Probabil, s-au săturat de regimul de acolo, au mai înțeles unele lucruri și au văzut că uneori trebuie să comunice și în română. Acestea ar putea fi unele motive care le trezește această dorință. Dar să nu uităm și partea cealaltă, că nedorința de a cunoaște limba română de către alofoni se află în relație directă cu iresponsabilitatea românofonilor în perpetuarea unei realități lingvistice. Practica demonstrează că, în mod constant, românofonul trece la rusă imediat ce interlocutorul vorbește în rusă. Respectiv, acesta nu are nevoie să învețe româna, pentru că românofonul menține limba rusă într-o poziție privilegiată. Mai mult, atunci când un vorbitor de română alege să continue conversația în română, el poate fi considerat de către propriii săi compatrioți nepoliticos, naționalist sau conflictual. Avem cazul ministrului Anatolie Nosatâi, care a refuzat să răspundă la întrebarea unei jurnaliste în limba rusă, motivând că nu cunoaște această limba, după care domnișoara a vorbit într-o română destul de bună. Care a fost consecința? Am urmărit comentariile de pe rețelele de socializare, în special ale moldovenilor, care l-au batjocorit pe domnul ministru cu expresii urâte, licențioase. Un alt exemplu sunt altercațiile din magazine. Când un românofon nu vrea să vorbească în rusă, se găsește un alt vorbitor nativ de română, care sare în apărarea vânzătorului rusofon.
Prin urmare, în loc să ne întrebăm de ce rușii, găgăuzii sau alții alofoni nu vor să învețe limba română, ar trebui să ne punem și o altă întrebare, incomodă, dar necesară: de ce românofonii acceptă atât de ușor să treacă la limba rusă, înlesnind astfel comunicarea pentru interlocutorii alofoni și eliminând, practic, necesitatea acestora de a învăța și de a utiliza româna? Or, prin această disponibilitate de a trece imediat la limba rusă, se perpetuează asimetria lingvistică moștenită. Adică, tu nu trebuie să-mi înveți limba, dar eu trebuie să o schimb pe a mea.
„Dacă tu nu îți respecți propria limbă, de ce ar respecta-o altcineva?”
VERIDICA: Unii moldoveni acceptă tacit să treacă la rusă doar pentru a evita unele conflicte...
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Trebuie să discuți civilizat cu persoana care nu vrea sau nu poate să-ți răspundă în română. În cazul respectiv, e vorba despre criza identității lingvistice a unei părți destul de considerabile a băștinașilor. Atâta timp cât o bună parte dintre românofoni nu-și cunoaște și nu-și asumă propria identitate lingvistică, este dificil să existe interes pentru limba română din partea celorlalți. Cu alte cuvinte, dacă tu nu îți respecți propria limbă, de ce ar respecta-o altcineva? Un alt motiv al reticenței alofonilor față de a învăța limba română este confortul lingvistic, alimentat de aceeași lipsă a motivației personale reale. În Republica Moldova, pentru o parte dintre aceștia, cunoașterea limbii române nu reprezintă o necesitate cotidiană, întrucât se pot descurca în numeroase situații comunicând exclusiv în rusă.
VERIDICA: Dacă, de exemplu, ești într-un taxi și șoferul îți spune că nu înțelege nimic în română, ce faci?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Ieși din taxi și pleci, chiar dacă te grăbești. Pentru că el este în serviciu și e obligat să vorbească în taxi în limba română. Tu nu trebuie să vorbești în rusă, dar să sesizezi organele. Nu știu dacă problema se va rezolva, dar cel puțin trebuie să ne schimbăm atitudinea, pentru a nu contribui la perpetuarea limbii ruse ca limbă dominantă. În 1990, la noi a fost creat un departament al limbilor, care, din păcate, a fost desființat când au venit la putere comuniștii. Acum nici nu știi cui să te plângi când te bruschează cineva doar pentru că nu vrei să vorbești în rusă. Situația e mai gravă când șeful sau medicul tău de familie nu cunosc româna și ești nevoit să faci concesii, răspunzându-le doar în limba lor. Cercul este vicios.
„Autoritățile nu percep această problemă drept una gravă și de primă necesitate”
VERIDICA: Trebuie să recunoaștem și dezinteresul tuturor guvernărilor noastre față de această problemă. Care poate fi motivul acestei aparente nepăsări?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Nu știu dacă-i nepăsare. Cred că problema ține, în primul rând, de faptul că autoritățile nu o percept drept una gravă și de primă necesitate, care să impună măsuri concrete și imediate, considerând că există alte probleme sociale și economice, cărora trebuie să le acorde prioritate.
VERIDICA: Ce ar trebui să facă o guvernare, dacă și-ar dori cu adevărat, pentru a schimba această situație?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Dacă în lege este stipulat că orice manager este obligat să cunoască limba română, autoritățile ar trebui să-i supună pe aceștia unor atestări în această privință. Copiii cetățenilor cehi care locuiesc în afara țării, de exemplu, sunt obligați, pentru a dobândi și a-și păstra cetățenia, să susțină un examen de cunoaștere a limbii acestui stat. Iată o rezolvare.
„Nu poate să vină o oarecare Caraman și să ne învețe cum se numește limba română”
VERIDICA: Deputații noștri ar trebui să fie obligați să cunoască limba română?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Odată ce sunt aleșii poporului și dețin funcții în stat, sunt obligați să o cunoască. Nu poate să vină o oarecare Caraman și să ne învețe cum se numește limba română. Eu m-am născut într-un sat din fostul județ Ismail, care, în 1945-1991, a făcut parte din raionul Vulcănești, locuit preponderent de ruși și găgăuzi. De aceea îi însoțeam pe părinții noștri la medicii din raion, care vorbeau doar rusa, căci altfel ei nu puteau nici să explice ce-i doare, nici să înțeleagă ce spune doctorul.
VERIDICA: Într-adevăr, în regiunea autonomă găgăuză, lucrurile stau mult mai prost, fiindcă acolo practic nimeni nu te înțelege dacă vorbești limba de stat.
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Copii fiind, mergeam în taberele de pionieri din localitățile Etulia și Vlădiceni, unde bucătăresele erau găgăuze, dar majoritatea dintre ele vorbeau româna. Era generația părinților mei, care au învățat la școală în anii 1918-1945. Îmi pare rău că, după ‘90 încoace, lucrurile s-au schimbat, fiind vorba despre politizare. Limba nu mai e percepută ca o necesitate practică, dar ca o asumare a unei poziții politice.
„Cei care vin la facultate trebuie să fie obligați să cunoască limba română”
VERIDICA: În condițiile de astăzi, mai poate fi întoarsă roata, astfel încât găgăuzii să vrea învețe limba română?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Da, respectând unele condiții. Prima: lichidarea asimetriei obligațiilor lingvistice. A doua: depolitizarea subiectului lingvistic. A treia: reducerea influenței mediului informațional în limba rusă. Vedeți că, după ce ministrul Educației a declarat că elevii din autonomie nu vor mai studia în rusă, găgăuzii s-au revoltat. Dar, dacă aparții etniei găgăuze, de ce refuzi să studiezi matematică, geografie sau istorie în limba ta? Revin: ca să înveți româna, trebuie să fie o motivație personală, legată de necesitate, care apare atunci când simți că altfel nu poți să exiști în această țară. De exemplu, ai noștri, care au plecat la lucru în Europa, s-au confruntat cu necesitatea de a cunoaște limba băștinașilor și au învățat-o. Iar, în Moldova, a venit o fată din Madagascar și, în câteva luni, ne-a învățat limba. De ce? Pentru că a simțit necesitatea de a comunica cu lumea din jur. Păi, statul nostru ar trebui să creeze această necesitate pentru alofoni. Dar noi, în loc să lichidăm cauza, luptăm cu efectul, deschidem cursuri de limbă română, cheltuim o grămadă de bani pentru fel de fel de proiecte. Și ce avem?
VERIDICA: Cum anume poate fi creată această necesitate, mai ales în condițiile în care actuala administrație de la Comrat este susținută de Moscova?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Mai întâi de toate, cei care vin la facultate trebuie să fie obligați să cunoască limba română. La începutul anilor ’90, când Nicolae Mătcaș era ministru al Educației, toți candidații la studii universitare și de specialitate susțineau primul examen la română. Pentru că noi nu avem astăzi, în instituțiile noastre, conform legii, studierea în limba rusă, dar grupe în limba rusă avem, deși legea nu stipulează așa ceva.
„Pentru cine pregătim judecători în limba rusă?”
VERIDICA: Credeți că grupele în limba rusă de la facultăți ar trebui excluse?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Dar pentru cine pregătim judecători în limba rusă? Putem pregăti actori pentru teatrul rus, dar de ce pregătim medici în rusă?
VERIDICA: Vreți să spuneți că cei care vorbesc doar rusă nu ar trebui să fie admiși la facultate?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Așa era la începutul anilor ’90. Atunci, pentru a deveni student, trebuia să vorbești româna. În perioada sovietică, cei care veneau aici din alte țări, înainte de intra la facultate, făceau un an sau doi studii de cunoaștere a limbii ruse. La fel și acum, dacă te vrei student și nu știi limba, mergi mai întâi și învaț-o.
VERIDICA: Eu am fost student pe timpul lui Mătcaș, dar și atunci erau grupe în limba rusă...
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Nu erau, conform legii. Dacă se deschideau la facultăți, e altă treabă. Și acum sunt în unele instituții.
VERIDICA: Cum se întâmplă că unii tineri susțin BAC-ul la română, dar nu cunosc deloc această limbă?
CONSTANTIN ȘCHIOPU: Ziceam că ei studiază limba română 12 ani și nu pot formula o propoziție. De ce? Pentru că nu au avut nevoia să învețe româna, nu le-a trebuit acest lucru. Dar nici testele de la BAC nu înseamnă că cineva poate să vorbească românește, căci nivelul de dificultate la ele este foarte scăzut.
