Ritmul și calitatea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană depind în primul rând de autoritățile, instituțiile și societatea moldovenească, iar fiecare stat candidat este evaluat în funcție de propriile merite, spune fostul negociator-șef al României pentru aderarea la UE, Vasile Pușcaș. Potrivit acestuia, odată cu deschiderea negocierilor de fond, Republica Moldova își urmează propriul parcurs de aderare, indiferent de dezbaterile privind o eventuală „cuplare” cu Ucraina. El a subliniat că rolul negociatorului-șef și al echipei de negociere este să anticipeze schimbările care pot apărea la Bruxelles și în interiorul Uniunii Europene. „În negocierile de aderare nu există negocieri perfecte, ci negocieri optime, adaptate contextului în care se desfășoară”, a declarat Pușcaș.
Un moment istoric: începe negocierea de fond cu Uniunea Europeană
VERIDICA: Domnule profesor, Republica Moldova a început, pe 15 iunie a.c., la Luxemburg, negocierile de aderare la Uniunea Europeană, prin deschiderea primului dintre cele șase grupuri de capitole de negociere, în urma reuniunii miniștrilor de externe ai statelor membre ale Uniunii Europene. Din perspectiva dumneavoastră, de fost negociator-șef, ce înseamnă concret acest pas? Ce urmează în procesul de aderare?
VASILE PUȘCAȘ: Ceea ce s-a întâmplat pe 15 iunie a însemnat, practic, intrarea în negocierile de substanță privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Ce înseamnă negocierea de substanță? Înseamnă că fiecare dintre cele șase grupuri de capitole, pe care le-ați menționat, Guvernul Republicii Moldova va prezenta un document care va reflecta poziția țării față de domeniul respectiv și față de politicile europene aferente. Ulterior, statele membre ale Uniunii Europene, Consiliul și Comisia Europeană își vor exprima punctele de vedere, iar negocierile vor continua până când se va ajunge la o poziție armonizată.
Această negociere de substanță presupune armonizarea intereselor Republicii Moldova cu cele ale Uniunii Europene. Iar când vorbim despre Uniunea Europeană, ne referim la cele 27 de state membre, care se raportează atât la legislația și politicile europene, cât și la modul în care vor coopera cu Republica Moldova în calitate de viitor stat membru. Substanța negocierilor este dată de legislația europeană din fiecare domeniu, de politicile Uniunii Europene și, nu în ultimul rând, de interesele specifice care pot apărea, fie conjunctural, fie pe termen lung.
VERIDICA: Cum funcționează mecanismul de negociere pe fiecare capitol și cum se ajunge la un acord între Republica Moldova și Uniunea Europeană?
VASILE PUȘCAȘ: Negocierile de aderare la Uniunea Europeană au o caracteristică aparte: ele se desfășoară după principiul win-win, adică ambele părți trebuie să aibă de câștigat. De aceea, negocierile pentru fiecare capitol continuă până când se ajunge la armonizarea pozițiilor despre care vorbeam mai devreme.
În acest proces au un rol esențial grupurile de lucru desemnate de Guvernul Republicii Moldova pentru fiecare capitol de negociere. Aceste grupuri au fost deja constituite și făcute publice. Ele colaborează atât între ele, pentru a asigura coerența poziției Republicii Moldova, cât și cu reprezentanții Comisiei Europene, care este principalul negociator din partea Uniunii Europene.
VERIDICA: Cum ar trebui să abordeze Republica Moldova aceste negocieri cu Uniunea Europeană? Pe ce ar trebui să pună accent autoritățile de la Chișinău pentru a obține cele mai bune rezultate?
VASILE PUȘCAȘ: Asta depinde de context și de modul în care este conceput procesul de armonizare a intereselor. De exemplu, noi, când am negociat aderarea României, în urmă cu peste două decenii, ne-am confruntat cu foarte multe dificultăți. Spre deosebire de atunci, Republica Moldova a beneficiat de o perioadă de pregătire și, cel puțin din punctul meu de vedere – opinie împărtășită și de Comisia Europeană – a făcut progrese remarcabile în ultimii doi ani.
Sper ca fiecare grup de lucru responsabil de câte un capitol de negociere să evalueze foarte clar care este interesul Republicii Moldova. Iar acest interes nu trebuie privit doar prin prisma prezentului, adică a situației din iunie 2026. Negocierea se face având în vedere perspectiva pe termen lung, imaginând Republica Moldova ca stat membru al Uniunii Europene, care va trebui să funcționeze și să performeze în cadrul Uniunii, ca partener cu drepturi și obligații depline.
Succesul negocierilor depinde, așadar, de pregătirea și de modul în care este abordat fiecare capitol. Rolul echipei de negociere și al negociatorului-șef este să valorifice rezultatele întregului proces de pregătire pentru aderare. Republica Moldova are un program și o strategie de aderare, iar, din câte cunosc, echipa de negociere și-a elaborat și propria strategie de negociere. Toate aceste instrumente funcționează în paralel. Informațiile și analizele rezultate din procesul de pregătire sunt puse la dispoziția echipei de negociere și a negociatorului-șef, care le utilizează pentru a argumenta și susține pozițiile Republicii Moldova în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană.
Viteză sau calitate? Ce ar trebui să urmărească Republica Moldova
VERIDICA: Ce ar trebui să urmărească Republica Moldova în acest proces? Să pună accent pe viteza cu care sunt deschise și închise capitolele de negociere sau pe calitatea implementării reformelor? Care ar trebui să fie prioritatea Republicii Moldova?
VASILE PUȘCAȘ: După părerea mea, interesul Republicii Moldova este să pregătească în paralel toate capitolele de negociere și să obțină atât o viteză cât mai mare de desfășurare a negocierilor, cât și o calitate optimă a acestora.
Vorbesc despre viteză pentru că există un anumit context regional, european și internațional care favorizează procesul de extindere. În ceea ce privește calitatea, aceasta depinde în foarte mare măsură de modul în care grupurile de lucru pentru fiecare capitol evaluează impactul pe care politicile și legislația Uniunii Europene îl pot avea asupra Republicii Moldova, atât pe termen mediu, cât și pe termen lung. De aici rezultă calitatea negocierilor.
Nu aș putea spune că există o singură soluție valabilă, deoarece fiecare etapă este determinată de circumstanțele momentului. De altfel, în negocierile de aderare nu există negocieri perfecte, ci negocieri optime, adaptate contextului în care se desfășoară. Dacă același proces ar avea loc peste zece ani, este foarte probabil ca opțiunile și prioritățile să fie diferite. Eu sunt însă convins că echipa de negociere a Republicii Moldova este bine pregătită și dedicată obținerii celor mai bune rezultate pentru țară.
VERIDICA: Autoritățile de la Chișinău și-au propus ca Republica Moldova să fie pregătită pentru aderarea deplină la Uniunea Europeană până în 2030. Cât de realist vi se pare acest obiectiv? În același timp, acest calendar coincide atât cu actualul mandat al președintei Maia Sandu și al Parlamentului de la Chișinău, cât și cu mandatul actualelor instituții europene. În ce măsură considerați că această sincronizare poate favoriza procesul de aderare?
VASILE PUȘCAȘ: Am văzut că există o discuție privind așa-numita „cuplare” a Republicii Moldova cu Ucraina în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Să știți însă că, din momentul în care se intră în etapa negocierilor de substanță, fiecare stat negociază în propriul ritm. Așa cum a spus și Comisia Europeană, progresul fiecărei țări depinde de propriile merite. În acest moment, de autoritățile, instituțiile și societatea din Republica Moldova depind atât ritmul, cât și calitatea procesului de aderare.
Ce se va întâmpla ulterior depinde, într-adevăr, de Consiliul Uniunii Europene. Dacă tratatul de aderare va fi semnat doar de Republica Moldova sau împreună cu alte state candidate, aceasta este o etapă distinctă. De regulă, există practica semnării tratatelor de aderare pentru mai multe state care au ajuns în același stadiu al negocierilor și au un ritm apropiat de evoluție. Prin urmare, Republica Moldova poate foarte bine să finalizeze singură negocierile. Eu cred că, dacă va exista o dedicare extraordinară, până în 2028 negocierile pe capitole ar putea fi încheiate și s-ar putea trece chiar la negocierea tratatului de aderare. Spun acest lucru pentru că cunosc procedura de negociere.
Desigur, procesul depinde și de cealaltă parte, adică de Uniunea Europeană. Contează foarte mult dacă va exista disponibilitatea politică de a avansa extinderea. Totodată, evoluția negocierilor va fi influențată și de contextul internațional și de evoluțiile din interiorul Uniunii Europene. Toți acești factori pot avea un impact semnificativ asupra ritmului procesului de aderare.
VERIDICA: Da, România, de exemplu, și-a negociat aderarea într-un context european diferit de cel în care ne aflăm astăzi, când exista un consens mult mai puternic în privința extinderii Uniunii Europene…
VASILE PUȘCAȘ: Absolut diferit. Până în 2002 a existat un consens puternic privind extinderea Uniunii Europene. După 2002, din păcate, acest consens a început să se erodeze. Anul 2003 a adus un context internațional destul de complicat, care a influențat procesul de negociere, iar în 2004 situația a rămas la fel de dificilă. Însă, încă o dată, trebuie spus că nimic nu rămâne neschimbat. Nu există un status quo. Totul este dinamic și trebuie privit în această cheie.
Rolul negociatorului-șef și al echipei de negociere este să anticipeze schimbările care pot apărea la Bruxelles și în interiorul Uniunii Europene. În același timp, diplomația, Guvernul și Președinția trebuie să urmărească evoluțiile de pe scena internațională, deoarece și acestea pot influența modul în care sunt luate deciziile la nivelul Uniunii Europene.
Ați văzut și dumneavoastră că, la un moment dat, pot apărea state membre care au interese diferite de cele ale majorității. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în cazul Ungariei. Și România s-a confruntat cu situații similare: atunci când negocierile de aderare erau aproape de final, au existat două state membre care, pe rând, s-au opus avansării procesului. A trebuit să depășim acele obstacole. Procesul de aderare este unul dinamic, influențat de circumstanțe, și nicidecum unul liniar.
Euroscepticismul și contextul geopolitic pot schimba ritmul negocierilor
VERIDICA: Reieșind din acest context, în care Uniunea Europeană se confruntă cu războiul din Ucraina și cu ascensiunea forțelor eurosceptice în mai multe state membre, cum se schimbă modul în care Republica Moldova ar trebui să-și construiască strategia de negociere? Cum ar trebui autoritățile de la Chișinău să poarte dialogul cu statele membre în care forțele eurosceptice au o influență tot mai mare sau cu guvernele care privesc cu mai multă rezervă extinderea Uniunii Europene?
VASILE PUȘCAȘ: Punctul pozitiv este că și statele pe care le numiți eurosceptice și care, din păcate, sunt tot mai numeroase – iar numărul lor s-ar putea chiar să crească după alegerile din 2027–2028 – și-au dat acordul pentru începerea negocierilor de fond. Odată ce și-au dat acordul, ele vor evalua, în mod firesc, modul în care Republica Moldova își îndeplinește angajamentele și obiectivele, în conformitate cu criteriile de aderare. Pot apărea, desigur, anumite interese specifice ale unor state membre.
Ca să vă dau un exemplu, România s-a confruntat, la un moment dat, cu opoziția unui stat membru din cauza unor interese economice conjuncturale. Statul respectiv considera că România ar putea deveni un concurent pe piața sa și, din acest motiv, negocierile pe acel capitol au fost destul de dificile. A trebuit să găsim argumente solide pentru a depăși acel blocaj.
Astfel de situații sunt firești în orice proces de negociere. În prezent, însă, euroscepticismul se manifestă pe fondul unei dezbateri mai ample privind viitorul Uniunii Europene. Se discută despre reformarea instituțiilor europene și despre modificarea procesului decizional din cadrul Uniunii. Tocmai de aceea, Republica Moldova are un argument în plus pentru a avansa cât mai rapid. În perioadele în care Uniunea Europeană este concentrată asupra propriilor reforme, există riscul ca alte dosare, inclusiv extinderea, să fie amânate. Se poate ajunge la concluzia că admiterea unui nou stat membru va fi decisă abia după finalizarea acestor reforme interne.
Eu cred însă că, în următorii ani, vom asista mai degrabă la o dezbatere decât la adoptarea unor schimbări majore. Dacă Republica Moldova va face pași rapizi și convingători în următorii doi-trei ani, consider că are șanse foarte mari să devină stat membru al Uniunii Europene.
VERIDICA: Republica Moldova a deschis primul grup de capitole de negociere, cel al drepturilor fundamentale (Fundamentals), considerat coloana vertebrală a procesului de aderare, așa l-a numit și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Acest grup include reforma justiției, statul de drept și funcționarea instituțiilor democratice. Din experiența României, care au fost cele mai dificile reforme din acest prim cluster? Cele din domeniul justiției, combaterea corupției, reforma administrației publice sau altele?
VASILE PUȘCAȘ: Cele mai dificile reforme țin, în primul rând, de schimbarea mentalității funcționarilor publici, a administrației și a judecătorilor. Se spune că judecătorul trebuie să fie independent. Independența nu înseamnă că judecătorul face ce dorește, ci că aplică și interpretează legea în mod obiectiv, pe baza principiilor de drept și a raționamentului juridic, fără influențe politice sau de altă natură.
În această parte a Europei a existat mult timp o cultură în care justiția era influențată, uneori chiar controlată, de factorul politic. Tocmai această mentalitate trebuie schimbată, iar aceasta este, probabil, cea mai dificilă reformă. Schimbarea de mentalitate durează și trebuie să înceapă chiar de la cei care conduc instituțiile, pentru că ei sunt cei care dau exemplul. Din experiența României, cred că tocmai această schimbare de mentalitate a fost cea mai dificilă. Chiar și după aderarea la Uniunea Europeană, elita politică s-a adaptat greu la noile standarde. Deși și-a asumat reforme, în multe situații a revenit la vechile practici.
Ce urmărește Comisia Europeană atunci când evaluează progresele Republicii Moldova
VERIDICA: Care sunt principalele aspecte pe care le urmărește Comisia Europeană atunci când evaluează progresele unei țări în acest capitol de negociere?
VASILE PUȘCAȘ: Comisia Europeană se uită, în primul rând, la modul în care funcționează instituțiile statului, atât cele centrale, cât și cele locale. Întrebarea este dacă aceste instituții sunt orientate spre servirea cetățeanului sau dacă servesc interesele unor grupuri sau ale unor persoane.
De asemenea, analizează dacă administrația acționează în interesul cetățeanului sau dacă este influențată de interese politice ori de altă natură.
Nu în ultimul rând, Comisia evaluează capacitatea administrativă a statului. Dacă administrația centrală, regională și locală este eficientă, atunci ea va putea colabora în mod eficient cu instituțiile Uniunii Europene. Dacă nu, va deveni o povară pentru funcționarea mecanismelor europene.
Acestea sunt, în esență, cele trei mari aspecte urmărite. Și vreau să subliniez că ele nu sunt evaluate doar de Comisia Europeană și de Consiliu, ci și de statele membre ale Uniunii Europene.
Cum și când pot fi deschise următoarele capitole de negociere
VERIDICA: După deschiderea primului grup de capitole, ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca Republica Moldova să poată avansa către următoarele? În ce măsură acest proces depinde de reformele realizate la Chișinău și cât depinde de deciziile politice ale Uniunii Europene?
VASILE PUȘCAȘ: În primul rând, acest lucru depinde de autoritățile europene, în special de Comisia Europeană. Dacă aceasta va constata că pregătirile sunt suficient de avansate și că există baza necesară pentru negocierea următoarelor capitole, va recomanda deschiderea lor. Însă procesul depinde și de voința politică a statelor membre.
Pe vremea când România negocia aderarea, abordarea Comisiei Europene era de a deschide capitolele unul câte unul. Ulterior, România a susținut o abordare mai ambițioasă, prin care mai multe capitole să fie deschise simultan, pentru a accelera procesul de aderare. Până la sfârșitul anului 2001, România solicitase deschiderea tuturor capitolelor de negociere, demonstrând că o astfel de abordare este posibilă.
În cazul Republicii Moldova, ritmul va depinde atât de progresele înregistrate la Chișinău, cât și de deciziile politice ale Consiliului și ale statelor membre. Contează foarte mult și contextul politic din Uniunea Europeană. În 2027 și 2028 vor avea loc alegeri importante în mai multe state membre, iar astfel de evoluții pot influența ritmul procesului de extindere. Uneori, chiar și alegerile regionale dintr-un stat membru pot afecta poziția guvernului respectiv în dosarele europene. De aceea, rolul negociatorului-șef, al diplomației și al autorităților de la Chișinău este să urmărească permanent aceste evoluții și să anticipeze schimbările care pot influența procesul de aderare.
VERIDICA: Ce influențează cel mai mult ritmul negocierilor de aderare? Contează mai mult progresele făcute de Republica Moldova sau contextul politic și geopolitic din Uniunea Europeană și din regiune?
VASILE PUȘCAȘ: Factorii sunt foarte numeroși. Ritmul negocierilor poate fi influențat de evoluțiile politice interne. O țară poate aluneca spre euroscepticism sau chiar spre autoritarism. Avem exemplul Turciei, care a început negocierile de aderare în urmă cu peste 20 de ani, însă acestea au fost practic înghețate. La fel, în cazul Serbiei, negocierile au fost afectate de considerente geopolitice.
Pot apărea foarte mulți factori conjuncturali, atât interni, cât și internaționali. Tocmai de aceea este important ca, pe durata negocierilor, principalele forțe politice să susțină împreună obiectivul aderării la Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, este nevoie de un consens politic cât mai larg. Acest lucru oferă Comisiei Europene și statelor membre încrederea că, indiferent de schimbările politice interne, parcursul european va continua și că angajamentele asumate de statul candidat vor fi respectate.
Sunt foarte mulți factori care pot influența negocierile. Aș putea scrie cărți întregi despre experiența României și despre experiența altor state candidate. Ce se va întâmpla în cazul Republicii Moldova rămâne de văzut. Cert este că provocările nu vor lipsi. Contextul geopolitic va continua să fie unul complicat, având în vedere vecinătatea cu o mare putere din est și evoluțiile de securitate din regiune. De asemenea, va conta modul în care vor avansa și celelalte state candidate, ce revendicări vor avea și cum își vor negocia propriul parcurs european. Nu pot fi excluse nici evoluțiile politice interne, care, la rândul lor, pot influența ritmul și desfășurarea negocierilor.
VERIDICA: Domnule Pușcaș, dacă ați transmite un mesaj cetățenilor Republicii Moldova în acest moment despre oportunitățile pe care le deschide procesul de aderare la Uniunea Europeană, dar și despre responsabilitățile și eforturile pe care le presupune acest parcurs, care ar fi acela?
VASILE PUȘCAȘ: În primul rând, spuneam și mai devreme că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă intrarea într-o relație de parteneriat cu celelalte state membre.
În al doilea rând, cetățenilor Republicii Moldova nu le vor fi afectate identitatea etnică, identitatea culturală sau credința religioasă. În Uniunea Europeană, acestea sunt drepturi fundamentale, protejate și respectate.
Un alt beneficiu important este că apropierea de Uniunea Europeană poate accelera creșterea nivelului de trai și a veniturilor. De exemplu, după ce România a început negocierile pe capitolele legate de piața internă, economia a înregistrat, timp de mai mulți ani, o creștere suplimentară generată de procesul de integrare europeană. Ulterior, ritmul s-a schimbat și din cauza unor politici interne. De aceea, atunci când priviți experiența României, vă îndemn să analizați nu doar ce a făcut bine, ci și ceea ce nu a făcut cum trebuie.
În ceea ce privește costurile, cea mai mare provocare este schimbarea mentalității și renunțarea la un anumit confort, uneori prost înțeles. Integrarea europeană înseamnă asumarea responsabilității, competiție și implicare. În cadrul pieței unice europene, fiecare cetățean are posibilitatea să se afirme profesional, social, material și cultural, dacă este dispus să muncească, să învețe și să valorifice oportunitățile. Acestea nu sunt costuri în sensul propriu al cuvântului, ci investiții în modernizarea societății. A intra în Uniunea Europeană înseamnă să investești pentru a obține un nivel mai ridicat de dezvoltare, de competență și de prosperitate.
De aceea, cred că trebuie să renunțăm la mentalitatea de a aștepta ca lucrurile să ni se cuvină. În Uniunea Europeană trebuie să fim competitivi. Chiar și statele mici pot avea succes. Uitați-vă la Luxemburg sau la statele baltice: deși au dimensiuni reduse, au reușit să se dezvolte spectaculos datorită modului în care au valorificat integrarea europeană.
Când mă gândesc la Republica Moldova, mă gândesc la un stat care are șanse similare. Dar aceste șanse trebuie transformate în rezultate prin muncă, responsabilitate și perseverență. Dacă vom aștepta ca prosperitatea să vină de la sine, fără efort, riscăm să ratăm această oportunitate.
