Chișinăul nu trebuie să cedeze în conflictul energetic, declanșat de Moscova în regiunea transnistreană, pentru că o bună parte a populației de peste Nistru îl așteaptă pe Putin, ca pe un salvator, și acuză autoritățile centrale ale Republicii Moldova că i-ar fi lăsat intenționat fără lumină și gaz. De această părere este Dumitru Iancev, fost judecător la Tiraspol, care relatează în cadrul unui interviu pentru Veridica despre starea de lucruri din enclava secesionistă după 1 ianuarie 2025, când oamenii de acolo reușesc să supraviețuiască doar datorită faptului că această iarnă este mai blândă.
„Un metru cub se gaz costa 90 de bani moldovenești și plăteam pe lună până la 15 lei”
VERIDICA: Dle Iancev, cum s-au făcut simțite bezna și frigul, pe care le-ați primit în dar, din păcate, chiar de Revelion?
DUMITRU IANCEV: Chiar pe 1 ianuarie, am pus mâna pe calorifere și ziua erau abia călduțe, iar seara se s-au făcut reci. De atunci dormim cu feciorașul meu în haine de iarnă și ne învelim cu tot ce găsim prin casă. Avem noroc că afară e mai cald, de altfel am fi murit prin casele noastre. Și gazul e pe sfârșite. Peste vreo săptămână, dacă lucrurile nu se vor schimba, vom face mâncare la reșouri electrice, cine le are, când vom avea lumină. Curentul electric poate să apară sau să dispară în orice moment. De obicei, stăm pe întuneric câte cinci ore pe zi. Noaptea este lumină, dar ce să faci cu ea noaptea?
Dacă, în 2022, Moscova a început un război în Ucraina, acum ea a declanșat un alt război în această zonă a Moldovei. Scopul lor este să o doboare pe Maia Sandu și toate partidele care nu sprijină carnagiul din Ucraina la alegerile parlamentare din acest an. Dar să sufere și să moară, din cauza acestor capricii, niște oameni de rând, printre care bătrâni și copii, este un adevărat genocid.
VERIDICA: Dar cum își câștigă transnistrenii pâinea în această incertitudine?
DUMITRU IANCEV: Oamenii lucrează câteva ore pe zi și, dacă incertitudinea se va menține, va crește și sărăcia. În mod normal, dacă s-ar gândi la oameni și nu la interesele lor, șefii de la Tiraspolul ar trebui să se ridice în sfârșit din genunchi în fața Rusiei și să integreze țara. N-au de ce să se teamă, că Europa îi va apăra. Dar se vede că se tem... Cum îmi fac eu banul? Sunt argat, muncesc cu ziua. Banii nu-mi prea ajung, de aceea achit lunar doar pentru lumină și gaz, care până acum au fost destul de ieftine aici. De exemplu, un metru cub se gaz costa 90 de bani moldovenești și plăteam pe lună până la 15 lei. Iar un kilowatt de energie electrică costa un leu. Mai achit obligatoriu câte 500 de lei pentru prânzul de la școală al copilului. În rest, am o grămadă de datorii la căldură și apă.
Spirt schimbat pe lapte, frigidere – pe ulei, motoare – pe ouă...
VERIDICA: Din acest punct de vedere, era bine la voi. Aveați prețuri atât de mici, deoarece Tiraspolul nu achita pentru gazul primit de la ruși – datorie pe care acum Moscova o cere de la Chișinău...
DUMITRU IANCEV: Chiar și în perioada sovietică cei de pe malul stâng o duceau mai bine, pentru că aici erau multe întreprinderi importante. Și până prin anul 2000, transnistrenii făceau barter dincolo de Nistru. Luau haine, spirt și biciclete pentru copii, frigidere și mașini de spălat la mâna a doua, și ce mai găseau pe acasă, precum și motoare sau instrumente furate de la fostele uzine sovietice din zonă, și plecau în satele de pe celălalt mal, unde le schimbau pe brânză, smântână, ouă, ulei sau alte produse alimentare. Am umblat și eu cu dânșii și chiar mă întrebam de ce primarii acelor sate nu cereau de la noi măcar câte cinci sau zece lei pentru primărie. Atunci hotarul cu Ucraina era deschis și intram prin câmp și în satele de acolo.
VERIDICA: Acum în ce măsură s-au schimbat lucrurile? O duceți și mai bine sau nu mai aveți ce schimba?
DUMITRU IANCEV: Mai întâi de toate, la voi a scăzut sărăcia. Recent, am fost vizitat de niște jurnaliști din Polonia, care pregătesc un film despre Transnistria. Ne-am întâlnit la Varnița și, când au văzut în sat atâtea case cu două etaje, mă întreabă: „Aici cine trăiește? Boierii?”. Mi-am amintit atunci că, în 2018, lucram în grădina unui consilier raional de la Anenii-Noi, care locuiește la Varnița, tot într-o casă cu două etaje. El se declara combatant, pentru că are legitimație, dar nicio clipă nu a luptat. Umbla pe lângă mine cu nasul pe sus și îi zic: „Dle consilier, dacă aveți demnitate și iubiți R. Moldova, de ce nu faceți ca oamenii din Varnița să nu achite copeici pentru serviciile comunale, după „prețurile ocupaționale”, dar să investească în bugetul țării?”. „Asta nu trebuie!”, a sărit el. Nici acum, când e greu, el nu se gândește la țară, dar îi place să umble prin Europa, să conducă mașini bune și să aibă de toate. Astfel, din 1992 și până astăzi, Varnița, jumătate din Hagimus, o parte din Fârlădeni, Copanca și alte sate achită serviciile Tiraspolului, dar nu Chișinăului.
„Ei pur și simplu nu înțeleg ce înseamnă Putin”
VERIDICA: Care este reacția oamenilor de rând din stânga Nistrului față de criza energetică actuală?
DUMITRU IANCEV: Ei pe Putin îl așteaptă. Spun că vor rezista oricât, cum au răbdat rușii „blocada Leningradului”. Eu am încercat să ridic lumea la proteste, să cerem Tiraspolului căldură și lumină, fără nicio politică. Am discutat cu mai mulți, inclusiv cu un rus bătrân și bolnav, care a venit aici în anii 70 dintr-o suburbie a Moscovei, dar și el o ținea una și bună că va veni Putin. Îmi pare rău, dar ei pur și simplu nu înțeleg ce înseamnă Putin. Atunci i-am chemat la protest pe moldovenii care și-au cumpărat apartamente aici, pe unii dintre care chiar eu i-am ajutat odinioară, când lucram la ministerul justiției de la Tiraspol. Le-am propus să ne adunăm măcar o sută, două sute de oameni, dar ei mi-au spus că nimeni n-o să le pună bani în buzunar pentru aceasta. Le-am explicat că, de vom dormi, va veni rusul și va fi mai rău, vom rămâne și fără școli românești. Dar ei nu înțeleg nimic, absolut nimic. N-ai cu cine vorbi. În schimb, toți o acuză pe Maia Sandu și refuză ajutorul Chișinăului și al Europei. Vă dați seama ce mentalitate? Iar dacă ies singur la proteste, cine o să mă protejeze? Nimeni.
VERIDICA: Bine, dar și ei văd prin ce trec conaționalii lor, rușii de pe teritoriile ucrainene ocupate de Putin. Cum ar putea să-și dorească război și moarte în locul păcii?
DUMITRU IANCEV: Ei văd lucrurile din altă perspectivă și așteaptă ca armata rusă să se oprească la Prut. Dacă nu rezistă Ucraina, Putin se oprește aici. Când a început războiul, militarii transnistreni împușcau ziua și noaptea la poligon. Iar, la alegerile prezidențiale de anul trecut, când m-am întâlnit cu niște jurnaliști de la Kiev și am strigat: „Slava Ucrainî!” (Glorie Ucrainei – n.r), cei care m-au auzit mi-au spus că o să vină Putin și e gata cu mine. Dacă li s-ar cere, ei s-ar ridica contra Moldovei, ar merge și la Chișinău să protesteze, dar ai noștri se tem până și să-și apere dreptul la viață aici. Mai mult, toți înțeleg că, dacă Putin nu va ajunge în Transnistria și se va opri războiul, livrările de gaze vor fi reluate cu siguranță, căci Moscova are nevoie să-și mențină controlul în această zonă.
„Transnistria nu va ceda - ea este mâna Moscovei în acest teritoriu”
VERIDICA: Cum credeți, de ce actuala criză energetică a fost declanșată anume acum?
DUMITRU IANCEV: Pentru că avem alegeri parlamentare. La prezidențiale, eu am promovat-o mult pe Maia Sandu, dar eram singur. Oamenii își băteau joc de mine, când mă auzeau, chiar dacă au copii prin Europa. Visul lor este să avem Parlamentul plin de partide de stânga. De aceea, Transnistria nu va ceda - ea este mâna Moscovei pe acest teritoriu. Totodată, Tiraspolul refuză să cumpere gaz, căci, în acest caz, ar fi gata cu întreprinderile lor.
VERIDICA: Credeți că Moscova poate să folosească astăzi rezultatele așa-zisului referendum din 2006, când majoritatea transnistrenilor au votat pentru integrarea regiunii în Federația Rusă?
DUMITRU IANCEV: Moscova poate orice. Pe ea n-o interesează legile, ci dictatura. La acel referendum, eu am votat împotrivă și n-am îndoit buletinul, când l-am pus în urnă. M-au văzut și a doua zi mi s-a transmis că Smirnov era gata să mă întoarcă în funcția de judecător, dar acum s-a răzgândit. Și eu le-am spus: „Cum puteam să votez cu rușii, dacă am crescut în Moldova și sunt cetățean moldovean?”. Cu dânșii și așa se putea de vorbit, că nu-s toți necărturari.
„Aici poți deține oricâte pașapoarte vrei”
VERIDICA: Dle Iancev, deși astăzi sunteți cunoscut ca un promotor al integrității și al parcursului proeuropean al Republicii Moldova, cândva v-ați câștigat pâinea din banii enclavei separatiste. Cum s-a întâmplat acest lucru?
DUMITRU IANCEV: În 1996, m-au arătat la Mesager că aș fi încălcat nu știu ce fel de norme etice și m-au demis din funcția de judecător la Taraclia. Mi se incrimina că aș fi primit niște medicamente de la un doctor, care de fapt nu era parte în niciun dosar, dar pe care îl cunoșteam și l-am rugat să mă ajute, căci tatăl meu era grav bolnav. Totul a pornit de la niște neînțelegeri pe care le-am avut cu un procuror. Eram scuipat de toți și tata era la pat, cu tetrapareză și ictus. Și fratele meu era bolnav, cu cinci copii și niciun ban. Ca să nu murim de foame, ce puteam să fac atunci când m-au chemat la Tiraspol? Am venit și am lucrat mai întâi șef de direcție justiție, notariat și stare civilă la ministerul justiției transnistrean, cu un salariu de doi dolari. Așa era atunci, era contabilitate dublă și numai ministrul primea mult. Din 1998, am fost judecător la Tiraspol până în 2003, când Smirnov a refuzat să-mi prelungească mandatul.
VERIDICA: Ce legături existau la acea vreme între instituțiile de drept de pe cele două maluri ale Nistrului?
DUMITRU IANCEV: Era un colonel de la Bender (Tighina – n.a.), care îl avea de cumătru pe un fost judecător la Judecătoria Supremă din Tiraspol. Și el venea des la mine, când eram în funcție, și îmi cerea, speriindu-mă, să iau unele decizii favorabile lui. Asta era culmea! Și, peste o săptămână după ce Smirnov m-a demis, m-am dus la acel polițist și i-am cerut ajutorul, dar el m-a trimis acolo unde s-a dus și corabia rusă. Cam astea erau legăturile, de Transnistria au profitat mult și demnitarii corupți de la Chișinău, și oamenii mai simpli. De bine de rău, aici poți deține oricâte pașapoarte vrei: și ucrainean, și moldovenesc, și transnistrean, și românesc, și bulgar. Și soția lui Krasnoselski, și unele personaje care, în 1992, au luptat deschis contra Moldovei, sunt cetățeni români.
„Se vede că nu totul e bine la Moscova”
VERIDICA: Se presupune că Moscova i-ar putea ajuta pe unii politicieni proruși din Republica Moldova, ca să apară în rol de salvatori ai regiunii transnistrene înainte de parlamentarele din acest an. Credeți că se va merge pe această cale?
DUMITRU IANCEV: Ucraina nu va ceda, iar Turcia nu cred că va accepta să transmită Transnistriei gaz rusesc. Și asta e trădare de patrie din partea alor noștri, dacă le vor da transnistrenilor gaz pe degeaba. Vedeți că acum Krasnoselski, după ce a fost la Moscova, a declarat că vor primi gaz drept ajutor umanitar. Dar astea-s jocurile lor, căci peste alte câteva zile tot el a spus deja că este gata să cumpere gaz de la „Moldovagaz”. N-o să le dea rușii. Moscova credea că va ceda Chișinăul, dar n-a fost să fie și s-a creat un suspans. În orice caz, rușii nu vor renunța la ideea că Maia Sandu și Zelenski se fac vinovați de criza energetică. Și asta îi va ajuta la alegeri.
Oricum, se vede că nu totul e bine la Moscova. Și ăștia de la Tiraspol cred că se gândesc că poate să vină rusul aici, dar poate și să nu vină. Și atunci se întreabă ce o să fie cu ei mai departe. Ei nu pot exclude nici riscul de a se trezi mâine sau poimâine cu un dosar penal cu privire la genocid din partea Republicii Moldova. Iată de ce declarațiile în această privință se schimbă deosebit de repede, iar Krasnoselski spune astăzi una, iar mâine alta. Cu toate acestea, cea mai mare greșeală din partea Chișinăului ar fi să cedeze și să le dea transnistrenilor și mai departe gaz pe degeaba.
