Recent, la Sala cu Orgă a fost inaugurat un nou pian de concert, Steinway & Sons D-274, un instrument râvnit și solicitat autorităților de ani de zile. A fost inaugurat de Polina Osetinskaya, o pianistă de mare clasă la nivel internațional, cu o impresionantă carieră concertistică, dar și de Martina Meola, studentă la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano de la vârsta de 9 ani, o pianistă în devenire, dar cu un palmares deja consistent pentru cei 12 ani ai săi. Inaugurarea pianului a fost marcată însă și de nemulțumiri din partea pianistului Marcel Lazăr care s-a arătat indignat că nu a fost invitat să cânte la acest eveniment, sugerând că are un merit aparte în procurarea acestui pian. Discutăm cu directoarea Sălii cu Orgă din Chișinău, Larisa Zubcu, dar și directorul artistic al instituției, JanaTudose, care s-a alăturat discuției pe parcurs.
„A realizat importanța instrumentului doar actualul ministru Sergiu Prodan”
VERIDICA: Întâi de toate, felicitări pentru această achiziție! Știu că e râvnită de multă vreme, dar, probabil, în contextul discuțiilor din spațiul public, ar fi important să cunoaștem cât de lung a fost drumul acestui pian spre scena noastră și cine i-a pavat calea?
Larisa Zubcu: Când am venit acum niște ani la Sala cu Orgă, găsisem baza de instrumente într-o situație destul de complicată. Asta de-a lungul timpului ne-a dat grave bătăi de cap, iar lipsa unui pian adecvat, ne-a pus uneori în situații de-a dreptul delicate. Am avut momente când pianiștii invitați cereau numărul pianului din dotare. După ce-l verificau în catalogul Steinway, de regulă refuzau oferta de concert. Ni s-a întâmplat ca Eduard Kunz să ajungă la noi fără a verifica în prealabil pianul și să-și manifeste deschis și categoric indignarea pentru calitatea instrumentului. A regretat mult că a ajuns să cânte la un pian din 1978. Era o problemă foarte mare și am încercat să o soluționăm cu mai mulți dintre miniștrii culturii, dar nu am înțeles de ce niciunul până acum nu s-a prins de însemnătatea ei. A realizat importanța instrumentului doar actualul ministru Sergiu Prodan și-i suntem profund recunoscători pentru atitudine. În toți acești destul de mulți ani, în care tot depunem efort pentru a obține un pian de concert conform standardelor, am apelat nu doar la autorități, dar și la destul de mulți oameni din domeniul afacerilor, cu potențial financiar. Mereu am fost refuzați. Pe nimeni nu a interesat problema pianului. Constatasem că mulți din acești oameni cu care ne-am întreținut în timp, nici măcar nu conștientizau valoarea și necesitatea instrumentului pentru cultura noastră, pentru instituție și țară. Ne priveau în mod ciudat, se întrebau care ar fi rostul investiției, de ce și cui îi trebuie asta.
VERIDICA: Cum a fost discuția despre pian cu actualul ministru al Culturii?
Larisa Zubcu: Deschidere a existat de la început, dar soluția nu a venit instantaneu. Banii pentru acest pian au fost adunați timp de aproape trei ani. Consiliul artistic a creat o comisie specializată din care au făcut parte și pianiști profesioniști: Iurie Mahovici și Anatolie Lapicus, Vitalie Gavrouc, Olga Iuhno. S-a decis achiziția unui pian de marcă, iar ele sunt produse de Steinway. Când ai în dotare un pian marca Steinway procurat recent, deja niciun pianist profesionist nu te mai refuză. În toate sălile de concert de prestigiu vei găsi neapărat în scenă un Steinway. Evident, suma necesară pentru un astfel de instrument nu e ușor de adunat. Dar noi am tot înaintat demersuri și am insistat să achiziționăm anume un astfel de pian. Am rămas convinși că e mai bine să așteptăm încă un an-doi, punând ban la ban, dar să adunăm suma necesară pentru un pian de categoria celui pe care-l avem acum. Ulterior, domnul ministru Sergiu Prodan ne-a anunțat că s-a găsit și un donator, care va contribui cu suma necesară, sumă care, alături de cea adunată deja, să ne permită achiziția pianului. Președintele fundației ALT ne-a făcut o vizită. După o excursie în incinta Sălii cu Orgă, dar și aflând istoria acestei săli, la distanță de două sau trei luni, a decis alocarea sumei necesare, care a constituit cam jumătate din prețul pianului. A fost organizată o licitație pentru achiziția instrumentului, firma câștigătoare urmând să se ocupe de toate formalitățile și transportarea pianului. Împreună cu acordorul nostru Serghei Costovici, reprezentatul firmei câștigătoare a licitației, eu și pianistul Iurie Mahovici, am mers la Hamburg pentru a alege pianul. Am fost primiți neașteptat de frumos. Republica Moldova intra pe lista lor de cumpărători pentru prima dată.
Pianistul Iurie Mahovici este Primul care a cântat la acest instrument. Îi datorăm alegerea
VERIDICA: La câte piane s-a cântat până l-ați ales?
Larisa Zubcu: Mai întâi am mers la magazinul lor unde sunt expuse cele mai noi modele. A fost impresionant să vedem pianele pregătite pentru cei din Arabia Saudită care chiar dețin bugete generoase și care au comandat piane placate cu aur, spectaculos ornamentate cu diamante. Am mers apoi la fabrică, unde ni s-a prezentat întregul proces de creare a unui pian. A urmat marea sală a pianelor gata, de unde urma să-l alegem pe al nostru. Din cele zece piane, trei erau deja rezervate, iar noi am avut la dispoziție șapte instrumente din care l-am ales pe al nostru. Pianistul Iurie Mahovici este primul care a cântat la acest instrument. Îi datorăm alegerea, pentru că după ce a cântat la toate șapte, testându-le în toate felurile, împreună cu acordorul nostru Serghei Costovici, am căzut unanim de acord asupra celui pe care l-am achiziționat. E o responsabilitate enormă, să știți. Oricine îți poate contesta alegerea, dar am respirat ușor după reacția pianiștilor care au cântat deja la el. Toți i-au apreciat calitatea. Acum cu inima deschisă și cu mult curaj, putem înainta invitații pentru concert marilor pianiști.
VERIDICA: Pianul a ajuns la Chișinău în decembrie. A fost inaugurat în martie...
Larisa Zubcu: Da, a fost nevoie de o perioadă de aclimatizare. Apoi a venit reprezentantul Steinway și l-a acordat. La fel de important a fost să se cânte la el zilnic, pentru a-i deschide sunetul. E un instrument nou nouț, absolut necântat. E o procedură firească și importantă. Serghei Costovici a propus ca pianul să fie cântat în această perioadă de reputatul pianist și profesor universitar Serghei Covalenco. La fel, zilnic la el a cântat și pianistul Sălii cu Orgă, Ivan Baranovskii, dar și pianistul Vitalie Gavrouc și-a făcut timp să participe la acest exercițiu.
VERIDICA: Apropo, pornind de la perioada de aclimatizare: în ce măsură Sala cu Orgă are condițiile necesare de bună păstrare a unui astfel de instrument?
Larisa Zubcu: Din păcate, aici bifăm o altă problemă enormă. Și nu e vorba doar de pian, dar și de orgă. Sala noastră nu este o instituție de concert autentică. Nu pentru asta a fost construită. Era o instituție bancară adaptată în anii 70 ca sală de concert. Era pe vremea când fiica primului secretar de partid de atunci Ivan Bodiul, absolvea conservatorul Ceaicovski din Moscova la clasa orgă. În paralel, Uniunea Muzicienilor condusa de Vasile Zagorschi insista ca la Chișinău să fie instalată o orgă de concert. Și așa, acest sediu a devenit sală de concert. Au fost făcute importante ajustări, dar faptul că avem atât de multe ferestre și atât de mari, nu e benefic. Soarele în lunile de vară e nemilos, iarna pătrunde frigul, oricât de bine am ermetiza geamurile an de an, zgomotul de afară trece ușor bariera fonică. Reparația sălii pe interior e o necesitate urgentă. Că ne cad și colțurile tavanului. Și nu o poți face oricum și cu oricine. Studiez de ani buni subiectul, tot sperând că vom ajunge să o demarăm. Noi avem o acustică de care trebuie să ne îngrijim enorm, avem orga, care iarăși solicită atenția cuvenită. Orga cere 21 de grade constant, dar nu-i putem asigura mereu această temperatură. Grație specialiștilor pe care-i avem, instrumentul a fost întreținut cât de bine s-a putut. Inclusiv prin metode care pot stârni râsul și uimirea – căldări cu apă în preajmă, pentru a asigura umiditatea necesară. Serghei Costovici e un specialist de talie internațională. Nu vă puteți imagina cu câtă grijă și tremur întreține buna stare a pianelor. E un ritual zilnic. Când a venit reprezentatul Steinway să acordeze noul pian, a rămas impresionat de starea vechiului pian și apropo, spunea că ar fi minunat să găsim ceva bănuți și ne-ar trimite cu bucurie un specialist care să-l restaureze, pentru că are potențial, reieșind din buna condiție în care a fost păstrat. Dar toate eforturile acestea se fac prin metode incredibile și cu foarte multă grijă și atenție din partea noastră a tuturor. Sperăm că va veni cât de curând ziua când vom avea parte de reapariția sălii care ne-ar permite să schimbăm actualele geamuri cu altele la fel din lemn, dar cu șapte camere, care ne-ar scuti de schimbul de temperaturi, dar si de zgomotul străzii în timpul concertelor.
VERIDICA: Să ne întoarcem la pianul nou care a incitat destule spirite. În ce măsură achiziția lui se datorează și postărilor lui Marcel Lazăr?
Larisa Zubcu: Eu pot să vorbesc doar despre efortul nostru, nu și despre ce se comentează pe rețelele de socializare. Nu am un răspuns.
VERIDICA: De la concertul de inaugurare a pianului, fiecare spectator a ieșit din sală absolut transformat, mai ales după prestația și programul profund filosofic al Polinei Osetinskaya. Recunosc, a fost o imensă și intensă emoție întreaga seară. Apoi, mulți din cei absenți la concert, au susținut că pianul trebuia inaugurat cu pianiști de acasă, dar, mai ales, de Marcel Lazăr. De ce nu ați inaugurat pianul cu pianiștii locali?
Larisa Zubcu: Am avut un deces în familie exact în acea zi și din păcate, evenimentul pe care l-am așteptat atâția ani, l-am ratat. Nu am citit nici postarea despre care vorbiți, nici comentariile, dar știu că a stârnit indignare în sânul orchestrei, corului, dar și a breslei întregi. Pentru că pianul acesta va servi generațiilor care vin, ideea noastră a fost să avem neapărat o pianistă în devenire. I-am solicitat un sfat distinsului Serghei Covalenco – o autoritate în lumea pianiștilor, omul care urmărește toate concursurile și care poate sigur să-ți numească pe cei cu potențial. Alegerea domniei sale a fost Martina Meola. Ne-a oferit un singur nume, a zis ca e cel mai indicat. Ar mai trebui specificat și faptul că Steinway & Sons au ales-o pe Martina pentru unul din evenimentele lor din Milano.
Pe de altă parte, în concert urma să avem și o pianistă de talie internațională. În plus, și sponsorul ne-a întrebat în câteva rânduri cine va fi vedeta care va inaugura pianul. În primă fază mă gândeam că ar fi minunat dacă însuși domnul Covalenco ar reveni în scenă cu un recital. Dumnealui a avut o cariera concertistică impresionantă. Și e și un respectat profesor de pian care a predat la conservatorul din Chișinău, dar și în Portugalia. Dar el a refuzat, spunând că nu mai e pentru scenă, că vremea i-a trecut. Acest mare muzician e de o modestie de admirat. Atunci am ales o artistă cu viață concertistică activă, cu nume de rezonanță si evident, de un profesionalism incontestabil. A fost Polina Osetinskaya, care a deschis la noi stagiunea 2023. După concert, ea n-a ezitat să ne spună convingător că Sala cu Orgă are nevoie de un pian bun. Eu i-am recunoscut că deja adunăm bani pentru a-l cumpăra. Ea s-a arătat foarte încântată de perspectivă și ne-a zis că ar veni cu mare bucurie să cânte la inaugurare. Mi-am amintit de acest moment, pentru că venea mănușă conceptului nostru de a inaugura pianul cu o pianistă în devenire, dar care are deja performanțe și o pianistă relevantă, cu o carieră constituită, importantă, de rezonanță.
Probabil, putea fi oricare alt concept, dar noi am ales să inauguram pianul ținând anume la ideea de pianistă de viitor și una de mare valoare deja, care prin măiestria lor să developeze potențialul noului instrument.
Calitatea muzicienilor se cunoaște în comparație
VERIDICA: Chiar dacă Marcel Lazar cântă destul de des pe scena Sălii cu Orgă prin proiectele personale pe care le are, el a ținut să specifice că niciodată nu a urcat pe scena asta invitat de Dstră. De ce nu-l invitați ca solist?
Jana Tudose: După concert, am privit mâinile Martinei Meola care încă sunt mici, e în creștere, are abia 12 ani. Mâna asta mică a cântat cu o viteză impresionantă pasajele de octavă. Am rămas uimită. Ea cu greu ajunge octava, pentru că nu are deocamdată mâna de dimensiunea potrivită, dar măiestria cu care a făcut-o, e de toată admirația. Și aici e vorba doar despre un aspect tehnic. Dar pentru felul în care stăpânește muzica, felul în care emite sunetul și emoția, poți vorbi fără rezerve de un talent, de o pianistă de perspectivă.
Despre toți pianiștii pe care-i avem azi plecați sau acasă, noi știm de când încă învățau la liceu. Toți cei buni au trecut pe la noi în concerte: S. Jar, M.Sumareva, A. Timofeev, L. Știrbu-Sokolov, V. Gavrouc, E. Coroli, S. Constantinov și alții. Am prezentat recitalurile tuturor de pe când erau elevi. Despre Marcel Lazăr niciodată niciun profesor nu mi-a vorbit ca despre un pianist de perspectivă. Eu înțeleg că i-a avut alături în proiectele sale pe Ilian Gârneț, pe Alexandra Conunova, Alexandra Tîrșu, pe Dan-Iulian Druțac, Radu Rățoi, dar asta nu te face solist. Transferul de imagine lucrează, bineînțeles, proiectul arată foarte bine din contul invitaților, iți face și un nume, dar repet, nu te face și solist de calibru. Pentru că întrebarea vizează pianistul.
Nu-l putem invita ca solist, pentru că el nu are un program de concert consistent sau de nivelul Sălii cu Orgă. Chiar dacă intrați pe canalul de youtube sau pe site-ul lui, nu veți găsi un repertoriu demn de un pianist concertant. Pentru vârsta pe care o are, repertoriul său ar trebui să fie unul de proporții. Iar ceea ce am auzit deocamdată, e program pe care-l cântă elevii de liceu. Acum imaginați-vă cum ar fi arătat prestația lui Marcel Lazăr în comparație cu programul cântat de Polina și Martina. L-ar fi developat fără efort. Dar lucrurile și calitatea muzicienilor se cunosc în comparație. Chiar vă invităm să faceți acest exercițiu. Lucrez aici de 42 de ani, i-am ascultat pe viu pe Sveatoslav Richter, Vladimir Krainev, Oleg Maisenberg, Nikolai Petrov, Michel Dalberto, am modele de comparație.
VERIDICA: Dar el e Maestru în Artă, totuși. Nu e un motiv?
Jana Tudose: Înțeleg, i s-a conferit titlul de Maestru în Artă. În discuție trebuie aduse criteriile care definesc nivelul de măiestrie interpretativă. Despre asta vorbim, nu despre alte abilități ale sale. Or, rezultatul e pe față – îți permiți multe...
Săli de concert de prestigiu azi sunt luate în chirie de oricine
Larisa Zubcu: Noi moștenim astăzi o ierarhie deturnată a valorilor. La Ministerul Culturii cândva era ”direcția muzică”. Astăzi? Critică muzicală ca pe timpuri nu mai avem de mulți, prea mulți ani. Această instituție e complet distrusă. Terenul e liber și oricine poate arunca praf în ochi, pretinzând că e mare artist în absența unor critici-muzicologi, precum și a consiliilor artistice, care să dea nota corectă profesionalismului în materie de muzică. În lipsa unor verdicte tranșante și argumentate, totul devine posibil. În consecință, avem aceste titluri onorifice care în ultimele decenii s-au oferit deseori conform criteriilor politice și mai puțin celor artistice. În plus, săli de concert de prestigiu azi sunt luate în chirie de oricine. Și uneori această categorie de ”artiști” bifează concerte la Palatul Național, la Filarmonică, la Sala cu Orgă. Faptul că au cântat acolo deja le dă temei să se creadă importanți, chiar dacă nu sunt invitați în programele create de instituțiile respective. Dar ei sunt conștienți că diferența o înțeleg prea puțini, așa că se ambalează în statut de mare artist.
Iar dacă țineți să revin la persoana dlui Lazăr, nu i-am refuzat niciodată când ne-a solicitat sala pentru proiectele personale. Am jonglat cu datele în dependență de programul nostru care e stabilit cu multă vreme înainte, dar de fiecare dată a avut sala.
VERIDICA: Pianului i s-a tăiat panglica. Acum e la dispoziția pianiștilor?
Larisa Zubcu: Pianiștii noștri consacrați au ușile mereu deschise. Fiecare știe că atunci când are gata programul nou, e suficient să ne anunțe și stabilim data concertului. Îi așteptăm pe Iurie Mahovici și Anatol Lapicus. Știu că și Vitalie Gavrouc deja lucrează la programul său de concert. Una din lucrări e semnată de Dinu Lipatti. Ne propunem să avem recital de pian în fiecare lună. În mai, de exemplu, vom avea o tânără pianistă, elevă la liceul Porumbescu, Nicoleta Condrea, eleva reputatei profesoare Tatiana Sviridova. Apoi vin Nopțile Pianistice. Sigur, sperăm să avem pe scena noastră și nume internaționale, dar să vedem ce onorarii ne putem permite să acoperim. O avem în gând pentru moment pe Martha Argerich, un nume de rezonanță în lumea pianiștilor. Am avut o primă discuție prin bunăvoința ginerelui său Vladimir Sverdlov-Ashkenazy care a cântat la noi. Apropo, de curând Martina Meola a luat câteva lecții de la ea. Idei avem multe, dar ele trebuie susținute și financiar. Măcar o parte din ele, sperăm să le vedem realizate și artiști de mare calibru și clasă să ajungă în fața publicului de la Chișinău, pentru că pian de standard înalt avem. Și țin să mulțumesc o dată in plus domnului ministru Sergiu Prodan pentru atitudine, pentru implicare, dar și fundației ALT. E o împlinire de vis acest pian! Vă invităm la concerte, pentru că muzica în toată splendoarea ei e tot ce contează în acest edificiu și asta vă putem oferi!
