Rezultatele triste ale testelor PISA au arătat în ultimele campanii electorale, atât din Republica Moldova, cât și din România, ce rezultate poate avea lipsa unui sistem consistent de educație și neglijarea culturii. Despre rostul culturii și al educației am discutat într-un interviu pentru Veridica cu scriitorul Oleg Serebrian, vicepremier pentru Reintegrare în Guvernul Republicii Moldova.
Noi ieșim din era ”democrației de tip vechi” și ne îndreptăm, treptat-treptat, spre o ”democrație dirijată”
VERIDICA: După primul tur al alegerilor prezidențiale din România una din cele mai discutate teme a fost problema educației și rezultatele pe care le-a generat în mod vizibil. Dacă e să admitem că diagnosticul e corect, cât timp credeți că efectele ei încă se vor mai face resimțite?
OLEG SEREBRIAN: Desigur, democrația înseamnă întâi de toate un vot acordat în cunoștință de cauză, dar așa ceva e foarte greu de atins. Votul e, în cea mai mare parte, dictat de preferințe foarte subiective. Nici măcar nu mai e vorba de preferințe ideologice, cum era în veacul trecut. Din punct de vedere ideologic acum, cel puțin în Europa, aproape totul e o apă și un pământ. Respectiv, cel care reușește să capete un „profil”, să fie identificabili în această masă tot mai omogenă de mesaje inodore și ”politic corecte”, devine și recognoscibil, implicit - mai atractiv.
VERIDICA: Cum anume funcționează acest mecanism, în ce fel și cât timp îi poate lua unui stat să rezolve asemenea problemă?
OLEG SEREBRIAN: Eu cred că problema despre care ziceți că ar trebui rezolvată abia apare. Noi ieșim din era ”democrației de tip vechi” și ne îndreptăm, treptat-treptat, spre o ”democrație dirijată”. Regulile de joc se schimbă – și pentru actorii politici, care la necesitate pot fi scoși din cursă cu o tot mai mare ușurință, dar și pentru mass-media. În fond, mass-media pierde repede și hotărât teren în favoarea rețelelor sociale. ”Vulgarizarea” știrilor și atitudinilor devine un element definitoriu al acestui nou sistem politic.
VERIDICA: În ce fel oamenii de cultură au forța de a contribui asupra nivelului de discernământ al unei națiuni?
OLEG SEREBRIAN: Depinde ce înseamnă ”om de cultură”. Om de cultură, om de litere, e și Daniel Kehlmann, dar și Cristiane Serruya. Audiența doamnei Serruya, ce n-am zice, e de sute de ori mai mare de cât cea a lui Kehlmann. Cultura de masă, ca și rețelele sociale, ies din tiparele idealizate despre cultură pe care le au unii dintre noi. Dacă până recent politica era comparată cu un teatru (chiar și la nivel de exprimare – ”scenă politică”, ”actor politic”), acum e tot mai mult circ. Această clovnizare a politicii se vede oriunde – în țări mari și mici, bogate ori sărace, democrații așezate ori democrații noi.
Azi s-a produs o stratificare periculoasă, care afectează mai cu seamă copiii din localitățile mici
VERIDICA: Înțeleg că nu prea mai încap în ecuație... Prin proiectul Cartea deschisă ați mers prin mai multe școli din Republica Moldova. Ca să nu mai vorbim de vicepremierul pentru Reintegrare care cunoaște situația și din școlile transnistrene. Cât de mare e diferența dintre cei de la sate, oraș și din zona de securitate?
OLEG SEREBRIAN: Mare, din păcate. De fapt, nici chiar la Chișinău nu putem vorbi despre o ”egalitate” a școlilor. Ca să nu mai vorbim de comparații Chișinău versus Dondușeni, sau Dondușeni versus Naslavcea. Pe vremea când eram elev, diferențe dintre școlile din provincie și cele din capitală nu erau. Mergeam la olimpiade republicane sau câștigam concursuri naționale fără ca să mă gândesc că am în față concurenți de la școala nr. 1 din Chișinău ori de oriunde altundeva. Azi s-a produs o stratificare periculoasă, care afectează mai cu seamă copiii din localitățile mici. Una din preocupările noastre majore este corectarea acestei stări de lucruri, inclusiv în localitățile din Zona de Securitate.
VERIDICA: Ne place ori ba, dar trăim în vremuri dominate politic. Câtă valoare mai are literatura în ziua de azi și în ce fel mai are forța de a consolida spiritul critic, analitic?
OLEG SEREBRIAN: Vremurile au fost întotdeauna dominate de politic. Poate doar în perioada gentilică era altfel. Anarhia, adică o societate ”neguvernată”, lipsită de forfota politică, e un ideal la fel de periculos pentru democrație ca și comunismul. Acest atac permanent și tot mai îndesat asupra ”politicului” este foarte periculos, or anume el pune începutul acelor reacții ale electorului despre care vorbeați la început – reacții rebele și ilogic-protestatare. Iar despre literatură și spiritul critic ce pot spune... Proporția celor asupra cărora poate avea efect „literatura înaltă” e poate chiar mai mică acum decât la începutul veacului XX. Îmi pare rău să spun asta, dar sunt conștient că efectul politic al celor mai bune romane pe care le avem în literatura basarabeană de azi e incomparabil mai mic decât postările scurte ale celor mai vocali ”formatori de opinie” de pe rețelele sociale. Internetul a produs o adevărată revoluție politică, consecințele căreia încă nu au fost înțelese.
VERIDICA: Dacă ar fi să se producă o colaborare a oamenilor de artă cu cei politici pentru a depăși această situație, în ce fel credeți că se poate realiza? Care ar fi elementele cheie de la care ar trebui pornită munca în comun?
OLEG SEREBRIAN: Îmi vine greu să spun. De la caz la caz. Depinde și de circumstanțe. Oamenii de cultură, de artă, se mobilizează în situații revoluționare, ca să zic așa. În cazul Republicii Moldova ei au fost în avangarda mișcării de eliberare națională, apoi au trecut în umbră. Concreșterea culturii și politicii în zilele de azi se confruntă și cu o problemă de percepție. Există un fel de suspiciune față de oamenii de cultură care își caută loc în politică și viceversa. Politicianul Ronald Reagan l-a asasinat pe actorul Ronald Reagan tocmai când acesta urca în topul preferințelor audienței după un rol-cheie în The Killers, tot așa cum romancierul Winston Churchill a fost anihilat de politician.
Din inerție, încă mai perpetuăm o relație stat-cultură pe care am moștenit-o din perioada sovietică
VERIDICA: Credeți că guvernanții de pe ambele maluri de Prut au suficientă încredere, dar și respect pentru oamenii de cultură? Le înțeleg valoarea pe deplin, sau fiind presați de alte probleme, cultura și educația nu mai ajung în lista priorităților?
OLEG SEREBRIAN: Cultura și educația sunt printre priorități, desigur, dar trebuie să înțelegem un lucru - niciodată în democrații aceste domenii n-au fost la fel de curtate ca în statele autoritare, pentru că acolo cultura și educația au o altă rațiune de a fi. Sunt părți ale unui mecanism ideologic și politic. Azi relația oameni politici – oameni de cultură e foarte diferită pe cele două maluri ale Prutului. Totuși, în cazul nostru cultura, mai cu seamă nume sonore și consacrate din cultură, sunt încă exploatate politic și nu doar în campanii electorale. Din inerție, încă mai perpetuăm o relație stat-cultură pe care am moștenit-o din perioada sovietică. Cât fac doar distincții gen ”artist emerit”, ”artist al poporului” etc. Imaginați-vă pentru o clipă că președintele SUA îi oferă lui Tom Cruise titlul de ”artist al poporului SUA”. Halucinant, nu-i așa? Sau imaginați-vă că formația Rammstein însoțește adunările electorale ale creștin-socialilor germani.
VERIDICA: Cunosc două cazuri când reformele au pornit de la educație: Germania după al doilea război mondial și Singapore. Disciplina a fost extrem de dură, iar rezultatele au copleșit. Ar fi o soluție pentru spațiul românesc, dacă tot nu ne dăm la carte de bună voie?
OLEG SEREBRIAN: Disciplina e foarte importantă, desigur. Educația la fel, dar educația înseamnă foarte multe lucruri – nu doar carte, dar și cultură civică, și o cultură a muncii. Germania a pus și pune un mare accent pe educația profesională. Pentru ei e important să aibă nu doar medici, informaticieni sau dirijori de orchestră, dar și mulți sudori, croitori, frizeri, șoferi, constructori. La noi s-a produs o inversare a valorilor. Azi avem mai mulți studenți la universități decât la școlile profesionale.
VERIDICA: Pe ce segmente ar reuși cultura și educația să genereze mai multe rezultate decât politicul?
OLEG SEREBRIAN: În plan cultural s-au făcut niște progrese, mai ales în literatură, dar și în muzică. Asta e dacă ne referim la nume, la autori, pentru că nu putem pretinde că numărul celor care citesc e mai mare decât era acum o treime de veac, din păcate. Cu politica e și mai complicat. Cred că partidele politice, societatea civilă și presa suferă un vădit declin calitativ, dar asta se observă în ultimii 15 ani pretutindeni în Europa și în America de Nord.
VERIDICA: Scriitorul Oleg Serebrian e dominat totalmente de politic sau mai dă semne de existență uneori?
OLEG SEREBRIAN: Arareori. Și problema nu e atât agenda, adică lipsa de timp, cât lipsa unei stări morale potrivite.
