Rusia va pierde războiul din Ucraina și ar putea să se destrame. Chișinău trebuie să abordeze altfel ziua victoriei contra Germaniei hitleriste, pentru a redeștepta memoria cetățenilor în ceea ce ține de victimele regimului criminal sovietic. Declarațiile au fost făcute de Anatol Petrencu, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, în cadrul unui interviu pentru Verdica. În 2010, Anatol Pentrencu a făcut parte din Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
VERIDICA: De regulă, istoria e contrazisă de două forme de gândire, create fie de regimurile dictatoriale, fie de teoriile conspiraționiste. Ambele tratează unele evenimente dintr-o altă perspectivă și le dau o altă conotație. Poate minți istoria și în ce măsură?
ANATOL PETRENCU: Istoria este un proces obiectiv, realizat de către oameni, care vorbește despre viața și politica oamenilor, politica însemnând în acest caz atitudinea față de anumite procese sau evenimente. Cercetătorii, care studiază trecutul, fac bine dacă analizează nepărtinitor aceste evenimente, adică folosesc mai multe surse și le suprapun, ca până la urmă să tragă unele concluzii. De ce este important lucrul acesta? Pentru că, dacă un experiment în chimie, în condiții de laborator, poate fi repetat, în istorie așa ceva nu este posibil. Evenimentele trecutului sunt tratate de specialiști, care, dorind să știe ce a fost în realitate, le tratează așa cum consideră ei că este corect. Acest trecut se simte și în prezent, când vorbim de consecințele războaielor cu atâtea victime, cu frontiere nedrept trase, cu popoare deportate sau foamete organizată. Iar evenimentele în cauză, în regimurile totalitare, sunt deseori mușamalizate de către istoricii angajați. Am trecut și noi prin astfel de perioade, cu Partidul Comunist, care a fost la putere până în 1991. Atunci, executanții unor ordine au încercat și mai încearcă să șteargă urmele crimelor comise de către conducătorii acestui partid și să scoată adevărul din memoria oamenilor.
VERIDICA: Explicați-ne mai clar cum s-a procedat în acest caz, în încercarea de a fi manipulată conștiința publică.
ANATOL PETRENCU: De exemplu, nu s-a vorbit despre deportări. Când se spunea că au fost deportați cei mai buni oameni, întotdeauna exista replica: „Las-că știm noi, aveau pentru ce să-i ridice”. Sau, dacă spuneam că, în urma foametei, au murit 200 de mii de oameni sau 10% din populația de atunci a republicii, se motiva că a fost secetă și consecințele războiului. Dar nu se vorbea despre nemiloasa politica de rechiziționare forțată a produselor alimentare de la cei care mureau, fapt care a determinat această foamete. Așa au apărut istorii trucate, interpretate tendențios. Lucru acesta s-a făcut cu bună știință, căci criminalii întotdeauna caută să șteargă urmele.
„Englezii plasează România pe locul patru în rândul țărilor învingătoare în al Doilea Război Mondial”
VERIDICA: În ultimul timp, războiul informațional al Rusiei capătă proporții, deoarece mașinăria de propagandă putinistă încearcă iarăși, la turații mai mari, să idealizeze masacrele sovieticilor...
ANATOL PETRENCU: Suntem la un alt nivel. Este războiul hibrid, în care istoria are un rol decisiv în contextul războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei și a Occidentului în ansamblu, când sunt puse în funcțiune toate mijloacele posibile și factorii politici. Inclusiv Putin spune că, de n-ar fi fost rezistența polonezilor la 3 septembrie 1939, nu s-ar fi început al Doilea Război Mondial. De-ar fi cedat polonezii, argumentează el, Hitler s-ar fi mulțumit cu ceea ce cerea atunci. Nu știm ce-ar fi fost, dar și Putin știe că planurile lui Hitler erau să distrugă Polonia. O astfel de conciliere s-a făcut în Cehoslovacia, când a fost cedată Regiunea Sudetă și Hitler a fost mulțumit, după care a distrus Cehia, iar Slovacia a devenit un satelit al Germaniei hitleriste. Păi, în Polonia, scena putea să se repete. Mai grav e că Putin este ascultat și crezut de milioane de oameni din Rusia. Și lucrul ăsta se face din cauza războiului din Ucraina, despre care tot el afirmă că nu s-ar fi început, dacă Zelenski ar fi cedat din start Donbasul. Și repetă acest lucru, făcând trimitere la istorie, ceea ce sigur este o manipulare.
Avem astfel de exemple și cu privire la victoria asupra Germaniei naziste. Se spune că toate meritele aparțin URSS și se ignoră ajutorul uriaș al SUA și al altor popoare, care au contribuit la victorie. Inclusiv România, fost aliat al Germaniei, de la 23 august 1944 până la 9 mai 1945, a întors armele împotriva hitleriștilor. Istoricii englezi plasează România pe locul patru în rândul țărilor învingătoare, deși nu i s-a recunoscut beligeranța. Însă Putin, ca să-i îmbărbăteze pe-ai săi, spune că numai Rusia a câștigat războiul. El uită de SUA și face o comparație între soldații belaruși, ucraineni și ruși, care au murit, și constată că rușii au fost mai mulți. Dar sigur că Putin pierde Rusia, asta-i clar. S-ar putea ca cecenii și tătarii să iasă primii din Federația Rusă. Destrămarea neașteptată a URSS s-ar putea repeta, căci istoria are năravul să se repete.
„Și învinșii scriu istorie”
VERIDICA: Credeți că Putin ar accepta să încheie războiul, dacă astăzi i s-ar ceda tot Donbasul, după cum cere, dar ar rămâne fără Odesa și Kiev? Sau el e gata să lupte la nesfârșit în acest război?
ANATOL PETRENCU: Vorbim ipotetic. În primul rând, Zelenski a spus de multe ori că Ucraina nu va ceda niciun milimetru. În al doilea rând, Putin nu are forțe suficiente, pentru că, în acest an, a pierdut teritorii mai mari decât a cucerit mai devreme. Ucraina înaintează încet, dar sigur. De aceea cred că se va întâmpla ceva în interior, în Rusia, unde lumea e tot mai sărăcită și revoltată. Sunt convins că mai devreme sau mai târziu un complex întreg de factori va duce la căderea regimului Putin și la înfrângerea Rusiei. Da, Rusia va fi înfrântă.
VERIDICA: În orice caz. istoria o scriu învingătorii. Sau acest aforism este o metaforă?
ANATOL PETRENCU: Parțial, este adevărat, căci învingătorul își impune punctul de vedere asupra învinșilor, cum s-a întâmplat și în cazul nostru. Uitați-vă, în toate satele noastre sunt monumente cu soldăței aurii, argintii sau roșii, despre care se spune că ne-au eliberat. Multă lume crede povestea și se aliniază, la 9 mai, în „regimentul invincibil” al socialiștilor. Dar până la urmă și învinșii scriu istorie. Japonezii au scris istoria celui de-al Doilea Război Mondial în zeci de volume, tratând-o din punctul lor de vedere. Dar știți ce se mai întâmplă în istorie? După ce rușii și-au impus istoria cu cele două Germanii, în 1950, Germania se afla pe locul doi în lume în ceea ce privește producerea industrială, cu rezultate mult mai importante decât învingătorii: URSS, Marea Britanie, Franța și alții.
„Oameni transformați în icoane. Se promovează o ideologie a victoriei foarte asemănătoare cu religia”
VERIDICA: Într-adevăr, în spațiul ex-sovietic, crimele comunismului au fost acoperite atât sub pretextul pâinii și salamului ieftin, cât și al victoriei URSS în al Doilea Război Mondial. Chiar și azi, mulți moldoveni cred cu sinceritate în miturile sovietice. Ce se întâmplă în mintea acestor oameni?
ANATOL PETRENCU: Așa au fost educați, așa li s-a spus permanent. Din 1945 până a dispărut URSS, dar și de la Putin încoace, se promovează o ideologie a victoriei foarte asemănătoare cu religia. M-am uitat la cei care defilează cu simbolurile URSS, cu niște fotografii ale unor oameni reali, care au murit, dar care sunt transformați în icoane. Deci, este o credință, este ceva foarte asemănător cu religia. Faptul că ei cred că numai URSS a câștigat războiul justifică politicile „antifasciste”, pe care le promovează în Ucraina. Oficial, Rusia spune că în Ucraina sunt banderoviști, fasciști și că lupta contra lor este dreaptă, ca și în 1945. De fapt, sunt niște interese pragmatice, ca să-și motiveze soldații, care mor în război și care sunt îndemnați să lupte ca și bunicii lor. Există și spiritul ăsta militarist, dacă niște copilași din clasa a patra sunt îmbrăcați în haine de soldați sovietici. Dar banii de unde vin aici, în Moldova? Răspunsul este clar: există niște bani din Federația Rusă, cu care se sponsorizează închirierea mașinilor, audiovizualul, orchestra și fel de fel de uniforme. Credeți că Dodon dă din buzunarul lui? Sigur că nu, sunt interese ale Federației Ruse, ca să toarne gaz pe foc. Nu știu cine și cum le dă bani, SIS-ul ar trebui să știe mai bine.
„De ce să te bucuri tu, dacă 27 de milioane de oameni au murit?”
VERIDICA: De când a început războiul în Ucraina, la mitingurile de 9 mai se constată o nebunie. Manifestanții glorifică armata rusă, care astăzi ucide ucraineni, și percepția aceasta se transmite din generație în generație. Cum putem schimba această mentalitate?
ANATOL PETRENCU: Trebuie să spunem exact lucrurilor pe nume. La vârful conducerii Republicii Moldova, trebuie să existe o claritate – e 8 sau 9 mai? Germania a semnat actul de capitulare în noaptea de 8 mai, care, la ruși, datorită diferenței de fus orar, era 9 mai. Și Stalin, fiind anunțat că Germania a semnat documentul, a anunțat lumea dimineața. De aceea statele occidentale comemorează acest eveniment istoric pe 8 mai. În Republica Moldova, 9 mai 1945 se suprapune cu 9 mai 1950, când a fost declarația lui Robert Schuman cu privire la crearea pieței comune a cărbunelui și oțelului în Occident. Dar trebuie să diferențiem mai clar aceste zile. Pe 8 mai, conducerea țării ar trebui să depună flori. În ce sens? În sensul că am avut și noi 50 de mii de victime, care, nepregătite, au fost mobilizate și trimise pe front și au fost carne de tun. Poate o slujbă religioasă să se facă, să aprindă nepoții de astăzi câte o lumânare de sufletul bunicilor. Dar la noi ce se întâmplă? Pe 9 mai, merge conducerea în zori și pune flori la Memorial, apoi vin ăștia în marș cu mii de oameni și sărbătoresc, cântă și se veselesc. De ce să te bucuri tu, dacă 27 de milioane de oameni au murit?
Ce ar trebui să facem? Școlilor să li se interzică ca elevii să fie îmbrăcați în uniforme militare, chiar dacă părinții insistă. Ăștia, cu panglică bicoloră - mă uitam la Voronin - trebuie pedepsiți, cu implicarea presei și a justiției. Trebuie să-i recuperăm pe oamenii rătăciți și să le spunem că n-am fost eliberați, dar ocupați, în 1944, că ni s-a impus o mentalitate străină, că stalinismul n-a fost mai blând decât regimul nazist. Prin lege și prin măsuri educative, marșurile astea diabolice pot fi interzise pentru elevi. Pe alde Voronin nu-i mai poți convinge - să se ducă cât timp nu sunt ofensivi -, dar hai să ne protejăm copiii. Pentru că, în victoria contra Germaniei naziste, s-au impus și ucrainenii. Nu e cazul să închinăm flori doar rușilor, căci frontul doi și trei, care au intrat în război în 1944, au fost fronturi ucrainene. Așa că, scuzați, vă rog, aici ar trebui ucrainenilor să le mulțumim, dacă vorbim despre istoria adevărată.
„La noi, abia acum se pun bazele recuperării memoriei victimelor regimului sovietic”
VERIDICA: Dar cum să înțelegem lipsa de interes a oamenilor de astăzi față de memoria strămoșilor lor, care au fost victime ale regimului comunist? Odinioară, despre asta nu s-a vorbit din frică, iar acum persistă indiferența.
ANATOL PETRENCU: Da, sovieticii au făcut tot ce-i posibil ca lumea să nu cunoască ceea ce a fost atunci. Frica asta s-a cultivat conștient. Știți cine a supraviețuit? Cei care au fost condamnați la trei sau cinci ani, dar cei condamnați la opt sau zece ani au murit. Totuși, cei care se eliberau mai devreme scriau angajamente, prin care se obligau să nu spună nici ce au mâncat, nici cum au dormit, nici ce au lucrat. După ce au eliberat o parte de oameni din ăștia, i-au prins și i-au împușcat, sub pretextul că știau secrete, ca să bage și mai adânc frica în cei care au rămas în viață. Astfel, frica s-a răspândit peste tot. Am cunoscut supraviețuitorii din Căușeni, care discutau între ei, dar era de ajuns să te apropii, că imediat schimbau vorba. Adică, frica lor era foarte mare și s-a făcut cu bună știință, ca lumea să ducă în mormânt tot ce a avut de spus. Ăsta e rezultatul acestei politici. Dar a trecut timpul și practic nu mai avem supraviețuitori ai deportărilor, ai foametei. Cei care mai sunt astăzi erau copiași în timpurile acelea. Și erau catalogați ca „dușmani ai poporului”, care au împiedicat dezvoltarea spre comunismul luminos. Dar întrebarea este: unde-s colhozurile? În 1947, aveam mii de cereri de a intra în colhoz din partea oamenilor care dădeau tot ce aveau: capră, plug sau poloboace, ca să nu moară de foame. Și unde-s colhozurile?
De unde vine indiferența? Este o scăpare a educației noastre. Acum, în 2026, conducerea s-a orientat spre problemele memoriei și istoriei noastre, dar până acum au fost nepăsători. În comparație cu noi, polonezii, de exemplu, au doi piloni de bază, ca națiune: Biserica Catolică și memoria istorică. Ei își știu foarte bine istoria. Dacă-i întrebi de Katyn, chiar și un om de rând știe cine sunt criminalii. Dar la noi abia acum se pun bazele recuperării memoriei victimelor regimului sovietic. Cred că indiferența a fost cultivată special și mă bucur că acum se depun eforturi pentru a schimba situația.
„Minciuna neapărat este învelită cu ceva adevăr”
VERIDICA: Într-un interviu pe care l-am făcut cu Vladimir Voronin, el îmi spunea cu multă convingere că „nimeni nu a murit de la deportări”. Să fie foștii demnitari sovietici cu mințile atât de spălate sau ei mint conștient?
ANATOL PETRENCU: Cred că mint conștient, căci nu este posibil să nu citească ceea ce au scris istoricii. Nu ai noștri, dar rușii. Există o serie de cărți, „Istoria stalinismului”, editată în peste 30 de volume. În ceea ce privește moartea oamenilor noștri, e publicată lista deportaților în patru volume ale „Cărții Memoriei”. Adică, știm bine câți au murit în cadrul represiunilor politice, câți erau tratați ca dușmani ai poporului sau ca exploatatori, fiind numiți fasciști. Cel mai greu au dus-o femeile, care aveau copilași micuți. Mulți nici limba rusă nu știau sau nu aveau acte. Există și expediția memoriei lui Octavian Țâcu, care arată cimitirele de acolo, cu mii de oameni îngropați.
VERIDICA: Dvs. cum deosebiți o știre adevărata de una falsa?
ANATOL PETRENCU: Am deprindere. Sfatul pe care pot să-l dau altora este să citească lectură autentică. Pentru că minciuna niciodată nu se spune goală, ea neapărat este învelită cu ceva adevăr. Și, la prima vedere, în lupta informațională, apar senzații, că acolo s-a rupt frontul, că s-a întâmplat un act terorist sau nu mai știu ce. Eu las să se mai așeze praful pe știrile senzaționale și apoi fac o verificare din mai multe surse. Tradițional, cred în surse ucrainene, care nu au niciun scop să mintă. Rușii spuneau că ucrainenii și-au bombardat propriile orașe, dar asta e absurd. În primul rând, în Ucraina sunt foarte mulți observatori străini, care te prind cu minciuna. În al doilea rând, hai să zicem că ucrainenii uneori nu pot veridica unele informații, cum ar fi numărul morților. Dar cum să-i numeri? Toate cifrele astea o să fie publicate peste câțiva ani, când se va termina războiul, dar deocamdată există restricții. Și, în acest caz, sigur că trebuie să ai deprinderea de a asculta și de a cerne informația.
VERIDICA: Cum vedeți fenomenul celor care nu se informează decât pe rețelele sociale și cred orice privesc sau citesc acolo?
ANATO PERENCU: Asta chiar e trist. Pe mine nu mă supără că oamenii simpli nu cunosc istoria, dar faptul că nu o știu miniștrii, consilierii și fel de fel de deputați, care ar trebui să o deosebească de adevăr. Sigur că e rău, căci urna de vot decide până la urmă și deja avem exemple, când TikTok-ul i-a determinat pe unii oameni să voteze persoane cvasi-anonime și care, în urma acestui vot, au ajuns în politica mare.
