În timp ce dezinteresul față de cărți crește în ultimii ani pe ambele maluri ale Prutului, iar tot mai mulți oameni cred cu ochii închiși știrilor false ale propagandei ruse, autoritățile de la Chișinău pun în continuare obstacole în calea donatorilor de carte din România pentru Republica Moldova. Este unul din subiectele discutate de Veridica într-un interviu cu directorul Bibliotecii ASTRA din Sibiu, lectorul universitar Răzvan Pop.
„Nu aducem droguri, nici arme, dar este foarte greu să transportăm carte în Republica Moldova”
VERIDICA: Dle Pop, am fost la ASTRA într-o seară, doar pentru câteva ore, dar am descoperit o bibliotecă vie: intrau și ieșeau tot felul de persoane, copii și părinți, tineri cu instrumente muzicale. În Republica Moldova, lumea preferă să ocolească bibliotecile. Ce îi atrage pe oameni la ASTRA?
RĂZVAN POP: Bibliotecile aveau renumele unor spații reci, în care trebuia să faci liniște, să nu deranjezi, să mergi tiptil. Cumva, nici nu-ți venea să intri în ele. Pe lângă aceasta, marea problemă a culturii în România, cred că și în Republica Moldova, este scăderea apetitului cultural sau chemarea reținută a oamenilor spre cultură. Și atunci nu putem zice: „Asta e, n-avem ce face”. Ne-am gândit foarte mult cum să aducem lumea înapoi spre o instituție culturală. Soluția pe care am găsit-o a fost să deschidem porțile bibliotecii către toți, pentru că o entitate culturală nu există în sine doar pentru ea, ci pentru comunitate, care trebuie să găsească o modalitate de a rezona cu instituția și invers. Cel mai ușor a fost cu tinerii, evident, pentru că ei sunt cei mai deschiși. Astăzi, foarte multe din activitățile noastre se adresează lor și ușor-ușor sperăm să atragem toate grupurile interesate de activități culturale: iubitorii de literatură, de călătorii, cei care au cluburi de carte și alții. Iată de ce ați văzut atâta vânzoleală pozitivă în biblioteca noastră.
„Deschidem ușa tuturor celor care au nevoie de o scenă, pentru a se exprima artistic”
VERIDICA: Mai exact, ce fel de activități au loc în biblioteca pe care o conduceți?
RĂZVAN POP: De toate, dar tot timpul încercăm să găsim ceva legat de carte și de cultură. De aceea cluburile de carte de aici sunt primite la bibliotecă cu titlu gratuit. Avem mute activități pentru copii, inclusiv un proiect prin care îi învățăm istoria Sibiului. Avem și un proiect dedicat adolescenților, care discută cu specialiști în diferite domenii. Avem și un club al tinerilor, și un program de voluntariat, în care peste două sute de oameni vin din când în când și ne ajută sau își desfășoară propriile proiecte. Avem activități dedicate învățării limbii engleze sau a mediului online. Organizăm și expoziții în cadrul proiectului „ASTRA pentru comunitate”, și lansări de carte. Avem săli de filme, întâlniri ale IT-iștilor, concerte. Adică, deschidem ușa tuturor celor care au nevoie de o scenă, pentru a se exprima artistic.
VERIDICA: În ce mod, aceste activități sporesc interesul vizitatorilor anume pentru carte?
RĂZVAN POP: Anul trecut, am avut în jur de 25 de mii de abonați și aproape două milioane de intrări online: oameni care caută informații despre cărți. Iar 75 de mii de persoane au trecut pragul bibliotecii în cadrul diferitor activități. Spunem noi că da, într-o mare măsură, aceștia se dedică apoi și cărții. Dar, ca să fac o mică observație, asta nu înseamnă că nu ne mai ocupăm de carte. Dimpotrivă, ne-am adaptat sistemul de stocare, am refăcut inventarul, am achiziționat cărți de peste 100 de mii de euro. Avem și un departament de cercetare, publicăm articole de specialitate. Deci, încercăm să acoperim orice palier.
VERIDICA: Datele statistice de mai sus înregistrează o creștere sau o scădere față de anii precedenți?
RĂZVAN POP: Nu este o creștere senzațională, ci una constantă, de mici dimensiuni. Dar, în fiecare an, mai adăugăm abonați, cititori. Mai vin oameni la bibliotecă.
„Ne putem lamenta doar în momentul în care am încercat orice și a eșuat totul”
VERIDICA: În Republica Moldova, de câțiva ani, se face simțită o amplificare a degradării intelectuale în rândul tinerilor. Dacă înainte lectura însemna un act de mândrie pentru orice tânăr, acum ea este percepută ca o pierdere de timp. Cum credeți, de ce?
RĂZVAN POP: Internet, Netflix, computer... Noi, când eram tineri, nu aveam așa ceva. Prin urmare, nu eram „impactați” și ne dădeam mai ușor spre carte. S-ar putea ca și această obligativitate a cititului să fi dăunat pe termen lung, astfel încât unii tineri să fie mai atrași de altceva și să respingă pur și simplu cititul. Dar cred că challenge-urile anului 2025 sunt total diferite de cele ale lui 2000. Să fiu sincer, nu știu dacă noi am mai fi citit la fel de mult în acest context. Dar asta nu este o scuză, este o obligație pentru noi de a căuta în continuare soluții ca să atragem acești oameni către cultură și către carte. Cred că noi, ca oameni de cultură, ne putem lamenta doar în momentul în care am încercat orice - și evident că niciunul dintre noi nu a încercat totul – și a eșuat totul.
Dar am observat și un alt fenomen – deja este șic să citești. Am văzut mulți influenceri, și în Republica Moldova, și în România, care promovează cititul. Nu mă refer neapărat la calitatea cărților, dar vedem o altă abordare față de carte. Probabil, de aici am putea găsi noi supape în viitor, pentru a reuși să atragem tinerii și populația în general spre carte.
„Nu mai folosim cuvinte întregi și nu mai știm cum să putem virgulele”
VARIDICA: Oricum, ar trebui să fim atenți la consecințele problemei despre care vorbim. Noi, de exemplu, avem absolvenți ai facultății de jurnalism, care nu pot să scrie corect o frază în limba română. La o instituție de presă de la Chișinău, sunt angajate persoane în etate, pentru a redacta textele tinerilor...
RĂZVAN POP: Asta vine din modificarea online a limbii, în care nu mai folosim cuvinte întregi și nu mai știm cum să punem virgulele. Mai nou, nu se mai comunică nici măcar în scris - prin WhatsApp, poți transmite mesaje audio. Dar una este să vorbești și alta e să scrii. Exprimarea este mai rapidă, mai simplă, cu slanguri, jargoane, pe când scrisul e cu totul altceva. Nu mai ai acest antrenament al scrisului, dar vă garantez că nu este vorba doar de ziariști, ci de oricine. Pentru un tânăr, este normal ca aceste hibe să apară. Nu sunt acum atotștiitor, ca să știu ce soluție miraculoasă am putea identifica pentru a regla aceste lucruri. Dar cred că o educație universitară mai serioasă ar ajuta foarte mult în acest sens, măcar pentru a ține o retorică corectă, pentru a învăța efectiv să ne exprimăm academic și nu doar.
VERIDICA: Dacă lucrurile nu se vor schimba, la ce să ne așteptăm? Sau riscăm să devenim analfabeți?
RĂZVAN POP: Nu știu cum este în Moldova, dar în România nivelul analfabetismului este la fel de mare ca acum o sută de ani. Doar că a evoluat, pentru că noi nu am evoluat. Răspunsurile sunt foarte complicate, căci nu există o baghetă magică, în care să spunem ce trebuie de făcut și să se rezolve totul. E ca la fotbal. Poți cumpăra un jucător bun, dar nu ai garanția că va fi bun și în echipa ta. Pe termen lung, sincer, cred că doar educația va fi soluția.
„Cultura ar trebui într-adevăr să devină politică de stat”
VERIDICA: Totodată, dezinteresul față de carte și dependența de internet sporește impactul dezinformării în rândul populației. Oameni încep să creadă cu îndârjire în știrile false. Având în vedere și războiul din Ucraina, propaganda rusă capătă tot mai mult teren în mentalitatea electoratului. În aceste condiții, pentru a nu ne trezi toți cu mințile spălate, dragostea de carte ar trebui ridicată la nivelul politicilor de stat. De ce nici Chișinăul, nici Bucureștiul nu fac nimic în această privință?
RĂZVAN POP: Da, nu vă pot contrazice absolut deloc. Într-adevăr, asta ar trebui să fie făcut. Vă dau două exemple, unul moldovenesc și altul ardelenesc, de la formarea culturii românești a statului modern: Junimea la Iași și ASTRA la Sibiu. Au fost cele mai importante structuri culturale, care aproape că dădeau ordinea mișcării politice din România, iar partidele deveneau ca și brațe politice ale acestora. Și așa s-a ajuns la modernizarea completă a României. Ca să existe așa ceva și astăzi, cultura ar trebui într-adevăr să devină politică de stat. Este foarte important să avem o opinie corectă despre conflictele internaționale, despre situația geopolitică, despre propria țară și cultură, dar asta înseamnă să avem o pătură intelectuală, care nu se dezice de la linia sa corectă. Înseamnă să avem un mediu academic și unul nonguvernamental activ în societate. În România, din păcate, și cred că și în Moldova, nu avem o strategie națională. Avem doar cazuri fericite de instituții, de universități, de intelectuali care mișcă, dar fără o coerență națională, aceștia vor face față cu greu.
VERIDICA: Totuși, cum vă explicați nepăsarea în această privință a guvernărilor de la Chișinău și București?
RĂZVAN POP: Cred că sunt lucruri de înțeles, care s-ar putea face mai bine. Reformele care trebuie făcute sunt mult prea multe și mult prea rapide și toate ard. Iar cultura nu a avut parte de un lobby puternic tocmai pentru că mediul cultural s-a pervertit destul de mult de-a lungul timpului și, în perioada comunistă, aproape a devenit un sinonim al osanalelor aduse conducerii comuniste. Acum oamenii aceștia își dau seama că trebuie cumva să se schimbe. Eu nu cred că vina aparține cuiva, iar ceilalți sunt niște mielușei curați. Fiecare trebuie să ne înțelegem greșelile și să putem găsi căi pentru a influența mediul politic ca să contribuie corect la ceea ce trebuie de făcut.
„Vama Republicii Moldova este un proces înfiorător în sine”
VERIDICA: Cândva, după destrămarea imperiului sovietic, pentru donatorii de carte din România era foarte complicat să transporte literatura în Republica Moldova. Au apărut și bancuri pe seama acestui lucru. La ora actuală, situația la acest capitol s-a ameliorat?
RĂZVAN POP: Nu s-a schimbat nimic. Este la fel de greu.
VERIDICA: De ce credeți că nu s-a schimbat nimic?
RĂZVAN POP: Cred că birocrația Republicii Moldova este de data asta un pic desuetă. Ar trebui să se modernizeze, pentru a înțelege că nu aducem droguri, nici arme, nu aducem lucruri ilegale, dar este foarte greu să transportăm carte în Republica Moldova. Pur și simplu carte, care este un element necesar mediului cultural din republică. Ar fi nevoie de o modificare a legii cu privire la import. Nu cunosc toate detaliile cum și ce se poate face, dar tratamentul acesta este un pic dezolant și învechit.
VERIDICA: Ce piedici anume vi se pun?
RĂZVAN POP: Birocrația de la vamă este ceva foarte complicat. Ni se cer o mulțime de acte, foarte multe - inutile, și trebuie să refacem foi peste foi. Dar cred că se pot găsi soluții rapide, pentru a se vedea ce se arată în acte și ce se află în transport și, efectiv, acel transport să ajungă unde trebuie într-un timp foarte rapid. Nu e vorba doar de cărți, și obiectele de artă au același regim. În acest sens, vama Republicii Moldova este un proces înfiorător în sine.
VERIDICA: Dar ce interes ar putea să aibă guvernarea pro-europeană de la Chișinăul să nu schimbe această situație, care, din alt punct de vedere, reprezintă un suicid politic, deoarece încurajează propaganda rusă?
RĂZVAN POP: Nu cred că este un interes. Este doar o birocrație uitată în timp, pe care sper că la un moment dat politicul din Republica Moldova își va găsi timpul necesar să o rezolve.
„La ora aceasta, în online, poți să vorbești despre orice și să fii luat în seamă”
VERIDICA: Dle Pop, în contextul despre care am vorbit, dacă avem în vedere și faptul că atât în România, cât și în Republica Moldova vor avea loc alegeri în acest an, iar Rusia ne suflă tot mai agresiv în spate, cum ar putea românii să se apere în fața dezinformării?
RĂZVAN POP: Este foarte greu, pentru că trebuie să ai instrumentele și educația necesară, pentru a înțelege ce este dezinformare și ce nu este. La ora aceasta, în online, poți să vorbești despre orice și să fii luat în seamă. Aproape că nu mai contează cine și ce spune. Vedem ingineri care-și dau cu părerea despre istorie, vedem istorici care-și dau cu părerea despre medicină sau medici care-și dau cu părerea despre armată și așa-numiții influenceri, care vorbesc despre orice. De ce? Pentru că nu mai contează calitatea și conținutul mesajului, ci modul în care îl transmiți și simplitatea lui. O mare parte a lumii nu înțelege că această pseudosimplitate este de fapt un lucru vândut sau prost urmărit, sau prost educat. Repet, ca să putem combate acest fenomen, trebuie să avem o coerență și lumea să înțeleagă ce este corect spus și ce este greșit. Nu cunosc neapărat cazul Moldovei, dar în România, de multe ori, inclusiv discursul public a preferat această dezinformare, de mai mici dimensiuni, ce-i drept, dar care vedem că a născut monștri în cele din urmă.
