Anunțul lui Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuk, din ultima zi a lunii ianuarie 2025, despre crearea blocului „Alternativa” este prima mișcare electorală importantă în perspectiva alegerilor parlamentare din acest an. Știrea despre coaliția celor patru politicieni a surprins pe toată lumea, deoarece, în aparență cel puțin, ei par a fi foarte diferiți. Cine sunt, totuși, cei patru lideri politici?
Cine sunt cei de la „Alternativa”?
Alexandr Stoianoglo, în mod neașteptat, a fost principalul contracandidat al Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din toamna anului 2024, acumulând un scor electoral neașteptat de bun. Acest lucru s-a datorat, probabil, faptului că timp de aproape de 10 ani a lipsit din politica activă. În trecut, experiența lui politică s-a limitat, între anii 2009-2014, prin a fi deputat în Parlamentul de la Chișinău din partea Partidului Democrat din Moldova (PDM). Stoianoglo a plecat din PDM când Vladimir Plahotnic a schimbat vechea conducere a partidului cu oamenii săi. La nivel național a devenit cunoscut după ce a fost scos din funcția de procuror general al Republicii Moldova, funcție care a ocupat-o din 2019 până în 2021.
Primarul general al municipiului Chișinău, Ion Ceban, care este și președinte al Mișcării Alternativa Națională (MAN) și-a început cariera și s-a afirmat ca politician în partide de stânga (PCRM și PSRM), dar de când a devenit lider de partid a încercat să se miște spre dreapta echerului politic. Ceban (și MAN) este contestat vehement de către partidele de dreapta, în mod special de PAS, fiind catalogat drept un proiect al Moscovei, un „cal troian” care are scopul de a rupe din electoratul proeuropean. În campania electorală din toamna anului 2024, pentru o anumită perioadă, aceste suspiciuni de colaborare ale lui Ceban cu Moscova au contenit, fiindcă primarul Chișinăului nu candidat la alegerile prezidențiale. El s-a abținut să susțină public vreun candidat (înainte de turul II al alegerilor Ceban a făcut poze protocolare cu ambii contracandidați – Maia Sandu și Aleksand Stoianoglo).
Ion Chicu este președintele Partidului Dezvoltării și Consolidării din Moldova (PDCM). El nu a avut experiență de politician până la crearea propriului partid. Înainte de a deveni lider de partid, Chicu a fost cunoscut ca ministru al Finanțelor în timpul regimului oligarhic al lui Plahotniuc (2018-2019) și prim-ministru (anii 2019-2020) când puterea politică în stat era deținută de președintele socialist Igor Dodon.
Mark Tkaciuk este un personaj cu un bogat backround și este cunoscut, mai ales, în calitatea sa de fost consilier al președintelui comunist Vladimir Voronin. Tkaciuk, pe când era consilier al lui Vladimir Voronin și principal ideolog al Partidului Comuniștilor aflat la guvernare în Republica Moldova între anii 2001-2009, a avut o influență foarte mare în politica moldovenească. După ce și-a depus mandatul de deputat și a fost exclus din PCRM în mai 2014 (nu fără implicarea lui Plahotniuc), Mark Tkaciuk a stat în afară proceselor politice până în anul 2019, când alături de Iurie Muntean, un alt fost ideolog al PCRM, au fondat Partidul Acțiunii Comune-Congresul Civic, autodeclarat primul partid „anticriză” din Republica Moldova.
Cine stă în spatele acestui bloc?
Când vorbim de blocul „Alternativa”, prima întrebare logică la care căutăm răspuns este: „Cine stă în spatele acestui bloc?”
Declarația că „ideea creării blocului a venit din partea oamenilor” este puțin credibilă, întrucât că habitatul politic al celor patru este diferit. Pentru a înțelege ce a stat la baza creării blocului „Alternativa” ar trebui să ne revenim la alegerile prezidențiale din 2024.
După cum se știe, candidatura lui Stoianoglo la prezidențiale a fost înaintată de către liderul socialiștilor, Igor Dodon. Stoianoglo a fost prezentat de către Igor Dodon ca un candidat apolitic care reprezintă opoziția, după ce discuțiile dintre o serie de partide, moderate de jurnalista Natalia Morari, menite să identifice un candidat unic al opoziției, au eșuat.
Dodon a declarat că Stoianoglo ar fi persoana potrivită pentru a reprezenta întreaga opoziție la scrutinul prezifdențial, deși, în noiembrie 2023, susținea că ar fi „cea mai mare greșeală strategică” ca partidele de opoziție să înainteze un candidat comun la prezidențiale.
În momentul în care Igor Dodon îl propunea pe Stoianoglo, mulți comentatori de la Chișinău au estimat această mișcare a liderului socialist ca pe o încercare de a rămâne în cărțile Moscovei, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025, știindu-se că Rusia îl prefera în acel moment pe neconvenționalul politician și oligarh fugar Ilan Șor.
Revenirea lui Stoianoglo în politică, după câteva luni de absență, separat de Dodon și PSRM, ne face să credem că ideea înaintării fostului procuror general pentru funcția de președinte nu i-a aparținut liderului socialiștilor. Mai degrabă, Stoianoglo i-a fost impus lui Dodon din de la Kremlin, pentru că acesta să-l introducă în jocul politic moldovenesc în calitate de candidat la prezidențiale și să-i asigure resursa instituțională a PSRM în campania electorală.
În acest context, apare o întrebare firească: dacă nu e vorba de Dodon, atunci cine a fost adevăratul liant între Stoianoglo și geostrategii de la Kremlin? Căutând răspuns la această întrebare, gândul ne duce la un alt personaj din blocul „Alternativa”, Mark Tkaciuk, despre care, în culise, se spune că a fost unul dintre consultanții politici ai lui Stoianglo în campania electorală. Tkaciuk este un politician cu conexiuni la Moscova. Printre aceste conexiuni s-ar număra și Dmitri Kozak, autorul cunoscutului plan de reglementare prin federalizare a conflictului transnistrean din 2003 (numit „memorandumul Kozak”) care a eșuat, dar și unul din artizanii coaliției de guvernare din iunie 2019 dintre PSRM și Blocul „ACUM” (oponenții politici ai acestei coaliții i-au atribuit titulatura „alianța Kozak”).
Cei doi se cunosc bine din anul 2003, când Tkaciuk, în calitate de reprezentant al lui Voronin, a avut pare-se un rol important la elaborarea memorandului Kozak. În iunie 2019, Kozak, în timpul vizitei sale la Chișinău, când în calitate de vicepremier a venit cu scopul declarat de a relansa relațiile moldo-ruse după căderea lui Plahotniuc, s-a văzut neoficial și cu Tkaciuk. Inițial, el a negat că întâlnit cu Dmitri Kozak, dar ulterior a recunoscut că această întâlnire a avut. Întâmplător sau nu, anume după această întâlnire Mark Tkaciuk a anunțat că revinea în politică și că își va crea un partid politic (Partidul Acțiunii Comune - Congresul Civic).
O altă întrebare este ce caută în construcția electorală „Alternativa” Ion Chicu și Ion Ceban? Primul, pe lângă faptul că este activ în a ironiza actuala guvernare, dispune de cea mai dezvoltată rețea de partid în teritoriu. Spre exemplu, la alegerile locale PDCM a acumulat în consiliile locale și raionale peste 5% din voturi. În comparație cu MAN care nu adunat nici 2%, iar Congresul Civic a avut, în general, o prestație simbolică la acele alegeri.
Prezența lui Ion Ceban în această construcție electorală surprinde, dacă e să ne uităm la activitatea lui politică în ultimul an, plină de întâlniri cu politicieni din România și Occident. În plus, Ceban, după ce a plecat din PCRM, nu a avut cele mai bune relații cu grupul lui Tkaciuk (sunt cunoscute criticile acide la care a fost supus Ceban din partea lui Muntean în Parlament). De asemenea, în calitate de primar general al municipiului Chișinău nu a avut cele mai bune relații cu Ion Chicu, când acesta a deținut funcția de prim-ministru. Dincolo de toate, Ion Ceban se pare că va fi principalul element al blocului „Alternativ” (reiese și din denumire) în ideea de a rupe voturi de pe segmentul proeuropean al electoratului.
Concluzii
Apariția blocului „Alternativa” a fost gândită din timp. E limpede că acest bloc se va plasa între PSRM și PAS. Asta înseamnă mișcarea mai spre stânga a socialiștilor moldoveni și sacrificarea electorală a „grupului Șor” (prin asta se explică, probabil, comentariile negative la adresa blocului „Alternativa” în mass media apropiată lui Șor). Este de așteptat că ideologia declarată a blocului să fie, la nivel de retorică, un mixt de proeuropenism timid și neutralitate militară, bazată pe paradigma politică suveranistă. Deși sinceritatea proeuropenismului liderilor blocului urmează încă a fi demonstrată.
Dacă e să mergem pe ipoteză cea mai logică, adică cea că în spatele blocului „Alternativa” ar sta Moscova, atunci crearea lui urmărește atât rezultate imediate, cât și cu bătaie lungă.
Pe termen scurt, interesul Moscovei este ca prin „Alternativa” să aibă „pachetul de control” asupra deciziilor politice de la Chișinău, după alegerile parlamentare din acest an, indiferent de tipul de coaliție postelectorală, inclusiv în cadrul unei coaliții de guvernare declarate proeuropene (pentru a influența viteza negocierilor de aderare la UE). „Bătaia lungă” ar putea constă, dacă e să ne uităm ce se întâmplă acum în regiunea transnistreană, în revenirea, sub o formă sau alta, la memorandumul Kozak din 2003.
