La 22 mai, Lukașenko le-a ordonat funcționarilor săi să fie atenți la ce spun oamenii pe rețelele sociale : „Voi sunteți imaginea mea pe teren. Toate greșelile voastre se reflectă asupra președintelui”, a spus Lukașenko, reacționând la valul de videoclipuri TikTok care denunțau lipsa cartofilor din magazine și piețe. Era evident supărat de manifestarea nemulțumirii publice, care a început în februarie 2025 pe rețelele sociale. Belarușii adoră cartofii – sunt cei mai mari consumatori pe cap de locuitor din lume, cu o medie anuală de 162 de kilograme pe persoană – și aceasta a fost prima dată în istoria modernă când țara s-a confruntat cu o problemă legată de aprovizionarea cu cartofi.
Lukașenko a vorbit pentru prima dată despre criza cartofilor la 28 februarie, când le-a spus oficialilor: „Nu ați făcut nimic și veți fi trași la răspundere pentru asta! Se pare că nu avem cartofi. Cu cât a crescut prețul cartofilor noștri? Cât crește prețului cartofilor în afara sezonului? Nu putem produce cantitatea necesară de cartofi, să îi depozităm în pivniță și apoi să îi vindem populației?”
Colhozurile în stil sovietic și reglementarea prețurilor: cum a distrus regimul belarus agricultura
Problema nu este doar producția, chiar dacă, potrivit Comitetului Național de Statistică din Belarus, în 2024 țara a recoltat cea mai mică cantitate de cartofi din ultimii 10 ani. Recolta totală a fost de 3.110,9 mii tone de cartofi, cu 22,7% mai puțin decât în 2023. Dar asta reprezintă oricum mai mult decât dublul cererii interne.
Sistemul agricol din Belarus contribuie, de asemenea, la criza actuală. Principalii producători sunt fermele colective de stat, care și-au păstrat chiar și denumirea sovietică: „colhoz” (fermele private asigură doar 3 % din producție). Prost gestionate și subdezvoltate, colhozurile nu reușesc uneori să recolteze, să prelucreze și să depoziteze legumele. Ceea ce înseamnă că motivele crizei cartofilor nu sunt legate doar de scăderea recoltei. Autoritățile centrale le agravează problemele spunându-le ce să cultive, adesea fără să aibă habar despre agricultura modernă. Este de notat și că în colhozuri e folosită munca forțată a deținuților politici.
Începând din ianuarie 2022, regimul Lukașenko a reglementat prețurile pentru o serie de bunuri, inclusiv produse alimentare. Drept urmare, în același an, autoritățile au fost nevoite să introducă limite temporare pentru exportul diferitelor produse agricole din Belarus, pentru a obliga producătorii să le vândă către așa-numitele „fonduri de stabilizare”, depozite care furnizează legume piețelor de stat în afara sezonului. Desigur, acest lucru a dus la refuzul întreprinderilor agricole private de a cultiva anumite tipuri de legume sau la reducerea semnificativă a volumelor. În ciuda directivelor statului, colhozurile și-au schimbat și ele politica de însămânțare pentru a păstra cel puțin un anumit nivel de rentabilitate și a putea vinde ceva fondurilor de stabilizare. De asemenea, deși exporturile au fost reglementate oficial, Belarusul are nevoie de valută străină, astfel încât autoritățile financiare au încurajat producătorii să-și vândă marfa pe piețele externe.
În acest context, în 2025, Ministerul anti-monopolului și comerțului a primit în repetate rânduri plângeri cu privire la probleme legate de livrările din fondurile de stabilizare în cadrul contractelor deja încheiate – s-a dovedit că fondurile erau pur și simplu goale. Atât producătorii de stat, cât și cei privați au explicat că pur și simplu nu este rentabil pentru ei să livreze legume și fructe către fonduri la prețul oferit de stat. Prin urmare, ei fie vând marfa la un preț mai mare direct pe piețe, fie o trimit la export.
În timp ce belarușii erau nemulțumiți fie de lipsa cartofilor din piețe, fie de prețul ridicat al legumelor disponibile, la 4 mai presa rusă relata că Belarus devenise cel mai mare furnizor de cartofi al Rusiei, devansând Egiptul și China. În total, 193,8 mii de tone de cartofi au fost expediați din Belarus în Rusia. În noiembrie 2024, mass-media rusă a raportat că vânzările de cartofi din Belarus au crescut cu 60,8%. În același timp, mass-media moldovenească relata că piața principală din Chișinău era literalmente inundată de cartofi de înaltă calitate din Belarus. Conform Eurostat, în 2025 companiile din Belarus au efectuat mai multe livrări de cartofi în Moldova: în ianuarie (1,68 mii tone) și februarie (1,37 mii tone).
În aprilie, regimul a dat undă verde pentru o creștere a prețurilor la cartofi, varză și ceapă. Cartofii s-au scumpit cu 122% față de aprilie 2024. În luna mai, prețurile legumelor autohtone au continuat să crească: varza albă (+45,2% față de aprilie), ceapa (+39,5%), sfecla (+32,3%), morcovii (+26,5%), cartofii (+26,3%).
„Bătălia pentru recoltă” este pierdută
Imaginea unui „stat agrar” este unul dintre pilonii principali ai ideologiei regimului belarus. Lukașenko, fost șef al unei cooperative agricole, promovează personal această agendă propagandistică: vizitele la colhozuri, inspecțiile pe câmpuri și la unitățile de producție reprezintă o parte importantă a activității sale publice. El vorbește mereu despre agricultură ca fiind coloana vertebrală a economiei belaruse, deși ponderea acesteia în PIB a fost de numai 6 % în 2024. De 30 de ani de când Lukașenko se află la putere, Belarusul a fost descris în mod constant ca o „țară a colhozurilor”, lucru de care dictatorul este mândru. În timp ce definiția sovietică a „luptei pentru recoltă” este un meme printre belaruși, ea este folosită în mod serios de mass-media de stat și de oficiali.
Citește articolul integral pe Veridica.ro.
