Dincolo de informațiile punctuale apărute în media, evaluările Comisiei Europene și Consiliului UE referitoare la aderarea Moldovei contează, fiindcă reprezintă desigur, condiții sine qua non ale intrării acesteia în Uniunea Europeană. Republica Moldova apare în documentele respective ca un candidat serios, dar care încă are carențe la capitole esențiale ca justiția sau lupta anticorupție.
La jumătatea lunii martie, Bruxelles-ul a dat undă verde Moldovei pentru începerea procesului tehnic de aderare la Uniunea Europeană. În ciuda opoziției Ungariei lui Viktor Orbán, Consiliul Uniunii Europene a oferit asistența legală necesară pentru acoperirea a trei „clustere” (grupuri) de capitole care trebuie rezolvate. Celelalte trei clustere fuseseră avizate în decembrie. Totalul capitolelor de negociere se ridică la 35.
Atât Comisia Europeană, cât și Consiliul UE au publicat la sfârșitul anului trecut documente care oferă o evaluare precisă, atât tehnică, cât și politică, a Bruxelles-ului cu privire la procesul de aderare a Moldovei. Dincolo de informațiile punctuale apărute în presa de la Chișinău, evaluarea merită luată în considerare ca atare, fiindcă reprezintă poziția și condiționalitățile UE.
Ce spune Comisia Europeană: Moldova stă bine, dar mai sunt probleme în justiție, anticorupție, administrație și media
În Raportul pe 2025 referitor la Republica Moldova, Comisia afirmă, în esență, că Moldova a făcut pași reali înainte, dar are, încă, probleme instituționale, raportat la obiectivul de aderare la UE în 2030. Chișinăul a încheiat screening-ul tehnic, a adoptat Programul Național de Aderare pentru 2025–2029 și a continuat reformele în condiții foarte dificile, sub presiunea războiului din Ucraina, a ingerințelor rusești, a tentativelor de destabilizare și a crizei energetice. Faptul că integrarea europeană a fost trecută în Constituție după referendumul din octombrie 2024 este, pentru Bruxelles, un semnal major.
Cele mai pozitive aprecieri au loc în zone ca energia, regimul vamal, digitalizarea și politica externă. Comisia vorbește despre „progrese foarte importante” în energie, după accelerarea reformelor din electricitate și gaze și adoptarea planului energetic și climatic. Chișinăul stă bine și la alinierea pe politică externă și de securitate, unde și-a păstrat un grad ridicat de sincronizare cu pozițiile UE față de Rusia și Belarus. Zona vamală este una dintre cele cu „nivel bun”, la fel ca digitalizarea. Cu alte cuvinte, Moldova a performat mai bine acolo unde presiunea geopolitică și sprijinul occidental au fost maxime. În schimb, acolo unde e vorba de reforme interne de profunzime - în materie de justiție, administrație, anticorupție, media și economie structurală – constatările Comisiei sunt mai puțin roze.
Raportul consemnează progresele din justiție și lupta anticorupție, dar afirmă că sunt prea lente. Administrația publică rămâne subdimensionată, iar mass media este în continuare vulnerabilă la influențe politice și manipulare. Comisia recunoaște progresele în numirea judecătorilor și procurorilor, dar atrage atenția că cele din pozițiile-cheie, inclusiv de la Curtea Supremă, întârzie, iar durata proceselor rămâne o problemă serioasă. La capitolul anticorupție, se remarcă existența mai multor dosare, inclusiv în cazuri de finanțare ilegală a unor rețele sprijinite de Rusia, însă Bruxelles-ul spune clar că instituțiile trebuie întărite și coordonate suplimentar. În administrație, diagnosticul e ceva mai dur: capacitatea limitată a statului împiedică implementarea eficientă a reformelor, există multe posturi vacante, iar profesionalizarea aparatului public avansează prea lent. La capitolul media, legislația s-a îmbunătățit, dar proprietatea e concentrată în continuare și influența politică și intimidarea jurnaliștilor rămân realități frecvente. În fine, alegerile au fost competitive, dar, precum se știe, au fost umbrite de interferențe externe, cumpărarea de voturi, finanțări ilegale, atacuri cibernetice și valuri masive de dezinformare.
Că Bruxelles-ul vrea să țină Moldova pe traiectoria europeană e clar, printre altele prin faptul că îi promite 1,8 miliarde de euro pentru perioada 2025–2027 prin noul Plan de Creștere pentru Moldova, cel mai consistent pachet de sprijin european de la declararea independenței țării. Dar, fără instituții mai puternice, fără o justiție mai funcțională, o administrație mai competentă și o asanare reală în sistemul politic și în cel mediatic, Moldova riscă să rămână multă vreme în categoria de „candidat promițător”.
Consiliul UE: punctele slabe sunt reiterate, dar mesajul e pozitiv
În decembrie 2025, la finalul președinției daneze, Consiliul Uniunii Europene considera urgentă deschiderea tehnică a clusterelor de capitole, despre care am relatat că s-a și realizat în martie 2026.
În Concluziile Președinției privind Procesul de Extindere a UE, Consiliul UE confirma, în esență, că Republica Moldova este gata politic pentru pasul următor în negocierile de aderare, afirmând că screening-ul (procesul de evaluare) tehnic s-a încheiat cu succes și rapid.
Tonul documentului este favorabil față Chișinău și transmite un mesaj politic mai clar și mai pozitiv decât raportul mai birocratic al Comisiei: Moldova este lăudată nu doar pentru reforme, ci și pentru faptul că a reușit să reziste atacurilor hibride rusești. Textul subliniază explicit că autoritățile moldovene au continuat reformele de aderare în condiții grele, sub presiunea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, a atacurilor hibride și a recentei crize energetice. În plus, Consiliul salută faptul că referendumul din 20 octombrie 2024 și alegerile parlamentare recente au reconfirmat mandatul pro-european al puterii și „aspirațiile europene ale poporului moldovean”. UE ia act nu doar de opțiunea guvernului Moldovei, ci și de legitimarea ei electorală.
Consiliul UE confirmă raportul Comisiei, dar într-un limbaj mai politic. Testul real de aderare rămân justiția și anticorupția. Moldova este încurajată să mențină ritmul reformelor. Se sugerează explicit finalizarea vetting-ului (validării) și numirii judecătorilor și procurorilor, consolidarea independenței justiției și rezultate concrete în materie de investigații, urmăriri penale și hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, Consiliul cere îmbunătățirea funcționării Autorității Naționale de Integritate (ANI), creșterea capacității de urmărire penală în lupta anticorupție și continuarea de-oligarhizării. Cu alte cuvinte, spune că Moldova este pe drumul bun, dar nu a demonstrat încă pe deplin că poate transforma reforma într-un aparat statal care produce rezultate stabile.
Documentul adaugă două semnale politice și economice importante, reflectate deja de presă: Moldova și Ucraina intră de la 1 ianuarie 2026 în zona „Roam like at home” („Roaming ca acasă”), adică fără costuri suplimentare de roaming în UE, și salută faptul că Moldova a intrat în SEPA (Single Euro Payments Area – Aria Unică a Plăților Europene), ceea ce reduce costurile transferurilor bancare în euro pentru persoane fizice și companii. Facilitatea de 1,8 miliarde de euro din Planul de Creștere pentru Moldova este și ea amintită, ca motor al reformelor și al investițiilor. Asta înseamnă un semnal pozitiv puternic, fiindcă UE încearcă să arate că aderarea nu mai e doar o promisiune abstractă, ci începe să producă beneficii concrete, încă înainte de intrarea formală în Uniune.
Comparativ cu alte țări candidate menționate în Concluziile Consiliului, Chișinăul primește una dintre cele mai favorabile evaluări, pentru reziliență democratică, aliniere externă foarte ridicată, lucruri care o predispun la sprijinul financiar masiv și integrarea accelerată. În ciuda punctelor slabe remarcate, Moldova este tratată ca un candidat serios, într-o măsură mai mare decât Balcanii de Vest sau alte teritorii vizate.
Așteptări pozitive în privința Bruxelles-ului
Pe holurile instituțiilor europene din Bruxelles, implicarea președinției cipriote a Consiliului Uniunii Europene, care a început pe 1 ianuarie 2026, în procesul de aderare al Ucrainei și Moldovei era privită cu un oarecare scepticism. Faptul că Ciprul a găsit o soluție pentru rezolvarea ultimelor trei clustere, menționat la începutul acestui text, contrazice însă acest scepticism, mai ales că Marilena Raouna, reprezentanta Ciprului, a afirmat separat despre Moldova că „avansează decisiv” în procesul de aderare, progresând într-un „ritm impresionant”. Atât din punctul de vedere al Ucrainei, cât și din cel al Moldovei, posibila dispariție din protipendada Bruxelles-ului a lui Viktor Orbán, „marele” prieten al lui Putin (și Donald Trump) este o veste foarte bună. Toate sondajele referitoare la alegerile care se vor desfășura în Ungaria pe 12 aprilie dau FIDESZ-ul acestuia ca perdant. Statutul de ghimpe în coasta integrării Ucrainei și a Moldovei este confirmat de faptul că și Concluziile Consiliului au fost adoptate doar de 26 din cele 27 de state-membre ale UE, adică fără Ungaria.
Așa cum am mai remarcat însă, asta nu rezolvă problemele de fond. Între imperativele birocratice sau tehnice și cele politice ale UE s-a creat, mai ales după invazia Ucrainei, un anumit gen de tensiune. Tehnic vorbind, Uniunea Europeană este obligată să-și mențină condițiile din procesul de aderare, iar asta a însemnat în trecut peste un deceniu de pași politici și negocieri ale candidaților sau chiar rămânerea într-un limbo al aderării, ca în cazul Serbiei. Politic, însă, cooptarea unor teritorii ca Ucraina este o urgență. Faptul că referitor la Moldova, evaluarea mai curând tehnică din raportul Comisiei și cea mai degrabă politică din Concluziile Consiliului sunt atât de apropiate e o veste bună, în ciuda rezervelor formulate. Treaba Moldovei este să facă totul pentru a păstra această aliniere, cu parcurgerea pașilor rămași.
