Într-un sat frumos, cel mai frumos din lume, chiar pe malul Prutului, în Costuleni, Ungheni, am trei case. Una mai frumoasă ca alta; situate toate trei într-o singură curte. Buneii mei, părinții, eu — cu alți doi frați — le-am locuit, pe rând sau împreună. Au mai trăit puțin nepoții, până s-au pustiit casele.
Cine îi la Chișinău, cine e în Italia, pe la Bruxelles sau Iași, cine e în Ceruri — ne-a împrăștiat viața cu moartea de la cuibul părintesc.
Revin cât de des pot aici. Nici chiar odată-n Paști, dar nici mai des de una-două ori la trei luni. E încă frumos, dar tot mai mare e buruianul, tot mai multe crăpături în case și tot mai rare florile în grădină.
Casa părintească nu se vinde
Nu pot să le vând. La orice revenire a acestei idei, îmi răsună în minte celebra poezie a lui Grigore Vieru.
“Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde pragul părintesc.
Din atâtea lucruri dragi și sfinte,
Ochii mamei încă ne privesc”.
Îmi aduc aminte de un interviu al regretatului Vieru, în care spunea că a scris versurile tocmai având aceeși dilemă pe care o trăiesc și eu azi. Ce se faci cu casa părintească?! Înainte, cel puțin, se certau frații pentru casa părintească; azi, am fi bucuroși dacă și-ar lua măcar unul grija acestor case.
Nu pot să vin mai des, nici bani de întreținere și reparații continue nu am. Și-mi plânge inima de fiecare dată când revin și mă tem să văd că s-a mai fisurat ceva.
Am zis c-o dau gratis în chirie la o familie de tineri, gospodari, numai să aibă grijă. Dar, în acest moment, la noi în sat, sunt aproape 100 de case cu un stadiu diferit de degradare, unele ruinate, altele - încă bune de trai. Dar… lumea pleacă.
Sate fantomă în Republica Moldova
Cel puțin zece sate din Republica Moldova riscă să dispară de pe hartă, sau au dispărut deja, pentru că au rămas fără niciun locuitor. Cu greu mai pot fi numite localităţi. Potrivit datelor ultimului recensământ (2024), în următorii ani numărul satelor fantomă s-ar putea dubla. Asta pentru că în peste 100 de localităţi din ţară trăiesc mai puţin de 100 de oameni.
Printre satele fantomă se numără Gavrilovca sau Pelinia din Drochia. Şi-au abandonat casele şi oamenii din Cuconeştii Vechi, municipiul Edineţ, Chetrişul Nou, Făleşti, Frumuşica Nouă din Floreşti. Avem localități pustii şi în Găgăuzia. Sunt multe sate cu 4-5 locuitori.
Potrivit Biroului Național de Statistică, la țară avem mai multe locuințe decât în oraș: din totalul fondului locativ, 570 de mii de locuințe sunt în mediul urban, față de 750 mii - în sate.
Cu toate acestea, nivelul de trai la oraș și sat nu poate fi comparat. Și nu mă refer aici la veniturile populației.
De exemplu, în sate, doar circa 40% din locuințe sunt conectate la apeduct, față de peste 90% - în oraș. Aceeași situație este și în ceea ce ține de racordarea la canalizare. Și mai grav stau lucrurile când vine vorba de încălzirea centralizată. Puțin peste 15% din casele din sate sunt conectate la căldură centralizată și, cred, că aceste statistici se referă mai degrabă la suburbiile Chișinăului și a altor câtorva orașe mai mari din Republica Moldova.
Cu apă de la fântâna din mahala, cu focul făcut în sobă cu lemne, cu wc-ul în grădină - condițiile secolului trecut te impun să-ți cauți un loc de trai mai bun.
Pe Internet a apărut recent o hartă a clădirilor abandonate, iar — mai nou — sunt organizate și vizite turistice prin cele mai “expresive” locații. Exotic și trist.
Migrația și nașteri mai puține
Expertul pe politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, Veaceslav Ioniță, spune că populația Republicii Moldova a ajuns, în prezent, la nivelul anului 1953.
„Suntem acum loviți de doi factori majori: migrația, în special a tinerilor, și natalitatea redusă. Numărul tinerilor plecați peste hotare se apropie de 45%, iar în 2-3 ani va depăși 50%. Numărul tinerilor moldoveni peste hotare va fi mai mare decât al tinerilor aflați în țară. La fel, avem acum cel mai mic număr de copii născuți vreodată în Republica Moldova, iar în câțiva ani, numărul femeilor apte să nască va fi în mare parte peste hotare. Către 2030, numărul moldovenilor care se vor naște peste hotare va fi mai mare decât al celor care se nasc în țară”, afirmă Veaceslav Ioniță.
În ultimii trei ani, a fost înregistrat cel mai mare spor negativ natural din istoria țării. Iar fiecare al patrulea cetățean moldovean are peste 60 de ani.
Pe de altă parte, tot mai mulți cetățeni moldoveni stabiliți peste hotare, preferă să investească bani în apartamente în oraș (prioritar în Capitală), decât să întrețină case nelocuite la sat.
Satul European, o speranță
Guvernul a răspuns provocărilor locale cu un amplu program — care se află deja la a doua etapă — “Satul European”.
Este vorba de un concurs de proiecte în cadrul Programului de Dezvoltare Locală, finanțat din Fondul Național de Dezvoltare Regională și Locală. Așadar, statul oferă până la 10 milioane de lei autorităților locale de nivelul 1, care vor înainta propuneri de proiecte ce contribuie la:
- dezvoltarea durabilă a localităților;
- asigurarea accesului cetățenilor la servicii publice de calitate;
- creșterea accesului populației la infrastructura socială;
- creșterea gradului de valorificare a oportunităților de atragere a investițiilor din surse externe în cadrul autorităților publice locale.
În 2022, cu peste 2 miliarde de lei au fost finanțate aproape 500 de proiecte din diferite localități. Pentru apeducte, reparații în școli, grădinițe sau alte clădiri publice, amenajarea terenurilor de sport sau chiar energie regenerabilă.
În 2024, programul “Satul European” va fi extins, cantitativ și calitativ.
Satul meu de baștină, Costuleni, a câștigat un proiect în cadrul acestui program — pentru lucrări de eficientizare energetică la școala din localitate. Și e bine, va fi mai bine.
Este puțin, mult prea puțin pentru nevoile unui sat, dar mi se pare că acest program va aduce mai mult decât finanțare în localități. Îi învață pe oamenii din țară să scrie un proiect, să aducă o finanțare, să se unească în jurul unei nevoi locale și să-i găsească o soluție. Pentru că, în afară de “Satul European”, sunt o mulțime de finanțări europene care pot fi accesate astăzi pentru a dezvolta comunitatea locală.
Casa Veche, cea modernă
După mai bine de 10 ani munciți peste hotare, Tatiana și Zaharia Aramă, ambii învățători de profesie, au revenit acasă. Au găsit la Palanca o casă în paragină, veche de 100 de ani, și au transformat-o într-o adevărată bijuterie turistică. Cu bani proprii și suport de la parteneri de dezvoltare.
Așa și se numește: “Casa Veche”, dar să vedeți ce modernă și drăguță este! Alături, au mai renovat una: “Casa cu flori”, pentru că sunt foarte multe flori. Plătesc impozite, oferă de lucru, aduc oaspeți în sat și mai sprijină un grup de activitate locală. Au câștigat chiar un mare premiu internațional de la UNCHR pentru sprijinul acordat refugiaților ucraineni. Vă recomand să-i vizitați.
Și, poate, e timpul pentru o nouă poezie despre casa părintească.
