Autoritățile de la Chișinău și-au revizuit, în ultimul an, abordarea problemei transnistrene, începând să promoveze o politică pro-activă în relația cu regimul separatist de la Tiraspol, inclusiv să elimine preferințele comerciale și fiscale obținute în trecut de entitatea secesionistă.
Între timp, teritoriul din stânga Nistrului a întrat într-o profundă criză social-economică. Regimul separatist încearcă să identifice soluții de depășire a situației, care, până la urmă, sunt rupte de realitate. Moscova, impusă să reacționeze la faptul că a început să piardă din controlul total pe care îl avea asupra regiunii, de asemenea, nu a reușit să vină cu propuneri fezabile de rezolvare a situației dificile în care a ajuns populația din stânga Nistrului. Răspunsul Rusiei a fost unul obișnuit pentru teritoriile din spațiul post-sovietic pe care le controlează – iluzia de protejare prin pseudo-includere în „lumea rusă”.
Regiunea transnistreană, marcată de crize profunde
După ce la începutul anului 2025, Ucraina a interzis tranzitarea gazelor rusești pe teritoriul său, modelul economic al regimului separatist de la Tiraspol a intrat în colaps. Industria regiunii nu mai dispune de resursele energetice ieftine (gaze naturale și curent electric) pe baza cărora funcționa, iar trezorieria de la Tiraspol fără cele aproximativ 200 milioane de dolari pe care Chișinăul le plătea pentru energia electrică pe care o cumpăra de la Termocentrala de la Cuciurgan, bani care asigurau funcționalitatea bugetului regiunii separatiste.
Fără gazul rusesc pe care îl primea, în fond, gratis, economia regiunii a întrat într-o criză profundă, întrucât a rămas fără resurse energetice, curentul electric fiind și el produs pe bază de gaze rusești. Au fost afectate necesitățile de bază pentru întreținerea locuințelor populației din regiune – încălzirea, apa caldă și energia electrică. Întreprinderile industriale din stânga Nistrului și-au suspendat sau redus substanțial activitatea ca urmare a crizei energetice. Datele statistice arată că în 2025 volumul producției industriale a regiunii transnistrene s-a diminuat cu aproape 30% față de anul 2024, exporturile au scăzut cu aproximativ 40%, iar importurile – cu circa 24%.
Administrația de la Tiraspol a instituit, începând cu decembrie 2024, regimul de urgență în economie, prelungit în permanență pe întreg parcursului anului 2025 și în prima jumătate a lui 2026. Ultima prelungire a avut loc pe 13 mai a.c., fiind în vigoare până pe 17 iunie a.c. și, probabil, va fi prelungit din nou. Din cauza deficitului balanței comerciale care s-a dublat în anul 2025, nivelul de trai în regiunea transnistreană a scăzut drastic, cetățenii moldoveni din stânga Nistrului găsind refugiu economic pe malul drept. Zilnic, 25 000 de locuitori ai regiunii transnistrene fac naveta spre Chișinău, unde și-au găsit un loc de muncă.
Totodată, în contextul procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, guvernul de la Chișinău și-a schimbat abordarea față de Tiraspol, fiind mai ferm în acțiunile sale în comparație cu anii precedenți. Începând cu 2024, autoritățile moldovene au anulat facilitățile vamale de care beneficiau exportatorii din stânga Nistrului, iar din acest an au decis să eliminare treptat și preferințele fiscale ale companiilor din regiunea transnistreană. Banii colectați de la agenții comerciali transnistreni vor merge în Fondul de convergență, care urmează să fie creat în scopul finanțării procesului de reintegrare a Republicii Moldova.
Tiraspolul ( a se citi Moscova), cum era de așteptat, a reacționat critic la inițiativele Chișinăului, calificându-le drept presiuni politice și blocadă economică a regiunii transnistrene. Sub influența Rusiei, regimul separatist a refuzat suportul Uniunii Europene în sumă de 60 de milioane de euro, alocați prin intermediul guvernului de la Chișinău, la începutul anului 2025, pentru achiziționarea gazelor naturale. Tiraspolul a preferat schema obscură a Moscovei de livrare a gazelor în stânga Nistrului, prin intermediul unei companii din Ungaria și off-shore-uri din zona Golfului.
Actuala schemă rusească de livrare a gazelor, care, de altfel, este afectată periodic de întreruperi, în detrimentul mecanismului transparent propus de Chișinău cu sprijinul Uniunii Europene, pe lângă faptul că a afectat economia și încasările bugetare ale Tiraspolului, a dus și la scumpirea vieții în stânga Nistrului. În agonie, respingând (bineînțeles, la indicația Moscovei) inițiativele de integrare economică propuse de către autoritățile moldovene, regimul separatist a venit cu propria propunere de creare a unui fond de colectare a banilor – Fondul „Împreună”, – prin intermediul căruia locuitorilor regiunii și mediului de afaceri li se propune să transfere surse financiare pentru plăți sociale, inclusiv salarii, pensii și diverse indemnizații. Acest fond, îsă, pare a fi, mai degrabă, un element de propagandă și în nici un caz o soluție viabilă a problemelor economice din stânga Nistrului.
Reacția Moscovei la noua politică a Chișinăului
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a semnat la 15 mai a.c. un decret potrivit căruia locuitorii din regiunea transnistreană vor putea obține cetățenia rusă printr-o procedură simplificată. Documentul prevede că cetățenii străini și persoanele fără cetățenie care au împlinit vârsta de 18 ani și locuiesc permanent în regiunea transnistreană a Republicii Moldova vor putea depune cereri pentru obținerea cetățeniei ruse fără respectarea unor condiții prevăzute de legislația generală privind cetățenia, cum ar fi să fie rezidenți, timp de cinci ani, în Rusia și să susțină examenele la limba rusă, la istorie și bazele dreptului rusesc.
Moscova și-a argumentat decizia prin necesitatea de a ajuta populația din regiunea transnistreană pe fundalul presiunilor venite din partea Chișinăului, care, dimpotrivă, le-ar retrage cetățenia moldovenească celor din stânga Nistrului. Această practică nu este una nouă pentru Moscova. Ea a fost folosită și anterior de Rusia pe teritoriile controlate sau ocupate ale altor state. O decizie similară a fost luată de către Rusia în mai 2025 cu privire la locuitorii teritoriilor separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud. De asemenea, mecanismul simplificat al acordării cetățeniei ruse este folosit și în teritoriile ocupate din Ucraina.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a reacționat imediat la această decizie a Moscovei, calificând-o drept „modul Rusiei de a revendica teritoriul Transnistriei”. Volodimir Zelenski a precizat că a însărcinat Ministerul de Externe al Ucrainei să facă, împreună cu Republica Moldova, o evaluare a decretului lui Putn și să convină asupra unor posibile acțiuni comune de răspuns ale Kievului și Chișinăului.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a avut și ea o reacție la decretul lui Putin, declarând, în timpul Conferinței Lennart Meri de la Tallinn, că „probabil că au nevoie de mai mulți oameni pe care să-i trimită la războiul din Ucraina”.
La rândul său, prim-ministrul Alexandru Munteanu a chemat locuitorii din regiunea transnistreană la prudență, pentru că „cetățenia rusă implică nu doar beneficii, ci și obligații.
Totuși, scopul primar al decretului lui Putin nu pare a fi cel al recrutării transnistrenilor în războiul din Ucraina. Prin simplificare mecanismului de acordare a cetățeniei ruse locuitorilor din stânga Nistrului, Kremlinul încearcă să-și legifereze prezența și controlul asupra regiunii transnistrene, să o includă juridic în „lumea rusă” („russkiy mir”). Totodată, acest decret trebuie abordat în conexiune cu o lege adoptată cu două zile mai devreme (la 13 mai 2026) de către Duma de Stat a Rusiei care îi permite președintelui rus să ordone desfășurarea de trupe în străinătate pentru a proteja cetățenii ruși de peste hotare, lege promulgată de Putin la 25 mai 2026.
Regimul separatist de la Tiraspol a întâmpinat decretul lui Putin ca pe „un act salvator” și „o dovadă” că Moscova se gândește la locuitorii din regiunea transnistreană, pe care niciodată nu îi va abandona. Și asta în pofida faptului că acordarea în masă a cetățeniei ruse nu schimbă cu nimic situația economică a locuitorilor din entitatea separatistă. În special că mulți din ei deja dețin cetățenia rusă. Se estimează (în lipsa datelor exacte) că peste 50% dintre locuitorii din regiunea transnistreană sunt posesori ai pașaportului rusesc.
În comparație, cetățenia moldovenească este deținută de 98% din populația regiunii. Potrivit datelor prezentate de Agenția Servicii Publice, la 31 decembrie 2025, în Registrul de stat al populației erau luați la evidență 364 885 de locuitori domiciliați în localitățile din stânga Nistrului și municipiul Bender, dintre care 356 833 sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Aceste date demonstrează clar că cetățenia moldovenească este mult mai atractivă decât cea rusă pentru populația de pe teritoriul controlat de către Moscova prin intermediul regimului separatist de la Tiraspol. Mai nou, sondajele atestă o creștere în regiunea transnistreană a sprijinului pentru reintegrarea cu Republica Moldova. Dacă în anul 2024, 45% din locutorii din stânga Nistrului ar fi votat pentru reintegrare, în 2026 această cifră a crescut până la 53%.
Concluzii
Situația regiunii transnistrene s-a schimbat dramatic în ultimul un an și jumătate, după ce aproximativ trei decenii economia entității separatiste a funcționat pe baza gazelor rusești gratuite. Autoritățile de la Chișinău, în contextul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, au recurs la eliminarea facilităților vamale și fiscale de care beneficiau agenții economici din stânga Nistrului și au început să discute pe un ton mai ferm cu regimul separatist de la Tiraspol, iar acest lucru a determinat Rusia să reacționeze.
În condițiile în care Moscova nu mai poate livra avantaje economice Tiraspolului și și-a diminuat pârghiile de presiune asupra Chișinăului, Kremlinul a decis să ridice temperatura conflictului transnistrean. În spatele gestului de fațadă cu „protecția” populației din stânga Nistrului față de „presiunile” Chișinăului stă: 1) încercarea Moscovei de a-și menține influența asupra regiunii transnistrene; 2) oficializarea unui legături juridice (în interpretarea Moscovei) a teritoriului din stânga Nistrului cu Rusia prin instrumentul „cetățeanului rus”; 3) punerea presiunii pe Republica Moldova pentru ca Chișinăul să-și tempereze inițiativele de reintegrare a țării în relația cu Tiraspolul.
Pe scurt, Kremlinul acționează în mod tip rusesc – când nu mai pârghii de influență, treci la sperietori.
