De ce Putin l-a decorat pe Krasnoselski și cum ar fi trebuit să răspundă Chișinăul

Putin Krasnoselski
© novostipmr.com   |   Președintele rus, Vladimir Putin, l-a decorat pe liderul separatist transnistrean, Vadim Krasnoselski, cu Ordinul de Onoare, Moscova, 4 noiembrie 2026.

Decorându-l în mod sfidător pe liderul separatist Vadim Krasnoselski, Putin a invocat „dezvoltarea constantă”, „în pofida condițiilor complicate și a încercărilor de presiuni externe”, a pseudo-republicuței nerecunoscute de el însuși. El a mai făcut referire la „apărarea adevărului istoric, păstrarea limbii ruse” în teritoriul respectiv, ocupat de armata rusă.

De ce nu s-a limitat la „păstrarea limbii ruse” (în detrimentul celorlalte limbi), de ce a avut nevoie să vorbească despre „dezvoltarea constantă” tocmai acum când stătulețul înșirat ca o panglică bicoloră (colorado) de-a lungul Nistrului a ajuns în impas economic și social: producția industrială s-a prăbușit cu 20%, întreprinderile care îi asigurau existența – Centrala de la Cuciurgan, Uzina Metalurgică - abia se țin pe picioare, rezerve de gaze - lipsă, salariile și pensiile sunt de peste două ori mai mici decât pe malul drept al Republicii Moldova...

Realitățile transnistrene

Să nu cunoască președintele rus realitățile nistrene, așa cum nu le cunoaște pe cele de pe linia frontului sau, poate, nu le acceptă, așteptând ca realitatea să fie ajustată la dorința sa? Nu este exclus nici una, nici alta. E important să înțelegem ce semnifică această decorație, ce vrea să spună și cui se adresează Putin în cazul dat? Le-a amintit rușilor despre acest „avanpost” al „lumii ruse”, ostatic al politicii expansioniste? A simțit nevoia să le spună transnistrenilor că n-a uitat de ei? Sau destinatarul este Occidentul, căruia i se pune pe masă o pretenție mai veche, în contextul negocierilor de pace, a reîmpărțirii lumii pretinse de Rusia? Întâmplător să fi fost scos din biroul părăsit de Kozak proiectul de federalizare a Republicii Moldova? Nu suntem cumva martorii unei alte operațiuni speciale, nedeclarate?

Primindu-l la Kremlin pe liderul separatist în calitate de „prezident al Republicii Moldovenești Nistrene”, Putin anunță recunoașterea de facto a acestei pretinse formațiuni statale, ceea ce conferă în mod automat relațiilor moldo-ruse un alt conținut. Rusia declară astfel că armata rusă nu se află temporar, ci veșnic pe teritoriul Republicii Moldova. Și răspunsul lui Krasnoselski în timpul ceremoniei nu a fost improvizat. El a vorbit despre Transnistria ca „parte a lumii ruse”, ca „parte a măreței Patrii” de care transnistrenii au fost separați fără voia lor, s-a lăudat cu „armonizarea legislației” și aplicarea „tuturor standardelor educaționale ruse”, folosirea manualelor rusești în școli și cu „atestate și diplome rusești” pentru absolvenții transnistreni.

Moscova e setată pe conflict

Discursul său elaborat și destul de lung pentru asemenea momente, sugerează că a știut de ce este chemat la Moscova. Ca să nu i se pună piedici, a inventat că merge să rezolve problema cu gazul, implicându-l și pe șeful misiunii OSCE în Republica Moldova în această istorie, presupunând, nu fără temei, că Chișinăul ar fi putut răspunde că asigurarea cu gaze e prerogativa celor de la Moldova-Gaz. Solicitarea șefului Misiunii OSCE era, fiți de acord, mai dificil de respins pentru autoritățile noastre. Și dacă ar fi spus nu, își asumau în mod automat consecințele unei eventuale crize umanitare, în cazul în care Rusia ar opri furnizarea gazului, iar separatiștii ar refuza în continuare să accepte ajutorul din partea UE, cum s-a întâmplat la începutul anului 2025.

Moscova e setată demult pe conflict, iar decorarea lui Krasnoselski indică o nouă escaladare, o intenție de a provoca Chișinăul, a cărui tactică prudentă, pas cu pas, duce la descurajarea „patriotismului” transnistrean, așa încât peste 360 de mii de transnistreni și-au revendicat cetățenia moldovenească și au primit documente de identitate moldovenești.

Că optimismul transnistrenilor e în scădere simțitoare se poate deduce din rezultatele alegerilor de acolo. Nu numai că tot mai puțină lume merge la secțiile de votare, așa încât liderii separatiști s-au văzut nevoiți să renunțe la orice prag de validare a alegerilor – la ultimele alegeri în așa-zisul soviet suprem, pe 30 noiembrie 2025, s-au prezentat doar 26,01% din alegători, dar scade drastic și numărul celora care doresc să ocupe funcții publice – doar 45 de candidați s-au înscris în cursă pentru cele 33 de mandate de deputați. În majoritatea, 21 de circumscripții, a figurat în buletine doar un singur nume.

Dar vor mai dori transnistrenii să se joace de-a „statalitatea” și „parte a lumii ruse”, izolați într-un „țarc” separatist, lipsiți de orice viitor, cu salarii și pensii nici cât jumătate din ceea ce primesc ceilalți cetățeni moldoveni? Se vor mai lăsa ei folosiți în schemele geopolitice ale Moscovei, ca masă de manevră în strategiile neo-imperiale ale lui Putin? (De altfel, la o asemenea întrebare vor trebui să răspundă și găgăuzii în turul doi, din 29 noiembrie a.c., când își vor alege bașcanul. Chiar dacă între cei doi candidați nu pare să existe mare diferență, există totuși una ce contează: atitudinea față de războiul din Ucraina).

Putin se gândește la voi

Decorarea lui Krasnoselski e și un mesaj pentru transnistreni: nu disperați, țineți-vă! Putin se gândește la voi, nu e indiferent față de soarta voastră, vă apreciază rezistența și devotamentul față de „lumea rusă”. Vom vedea pe 13 decembrie când va fi ales noul „prezident”, dacă transnistrenii au înțeles mesajul și dacă le mai pasă de Putin.  

Cum ar fi trebuit să răspundă Chișinăul la acest demers provocator, agresiv? Unii consideră că lui Krasnoselski trebuia să i se interzică intrarea în Republica Moldova, odată ce nu are cetățenia moldovenească. Din punct de vedere juridic, aceasta ar fi fost decizia adecvată. Se pare că și Moscova mizase pe o reacție cât mai emotivă - Krasnoselski a mers să-și ia medalia însoțit de întreaga familie, care, de altfel, a rămas în Rusia, nu s-a întors la Tiraspol.

O asemenea reacție conține și unele riscuri de care trebuie să fim conștienți: în afară de conflictul deschis cu Moscova – „prezidentului” transnistrean decorat de Putin i se interzice să se întoarcă în „țara sa”, la „poporul” pe care îl păstorește, era posibil și un conflict cu misiunea OSCE, care a intermediat plecarea lui Krasnoselski la Moscova. Decorarea nu demonstrează că liderul separatist nu a discutat problema gazelor. (La întoarcere, el a declarat că Rusia nu îi va lăsa pe transnistreni fără gaze). Fiindcă șeful misiunii OSCE e un cetățean american, ar fi intrat inevitabil în joc și Ambasada SUA. Retragerea interdicției ar fi fost mai umilitoare, decât neaplicarea ei.

Amânarea conflictului

De aceea, probabil, Chișinăul a ales o mișcare surprinzătoare, „șmecheră”: să nu interzică intrarea, ci ieșirea lui Krasnoselski din Republica Moldova pe un termen de 5 ani. Și această soluție nu e fără cusur: conflictul se amână, dar nu se anulează. Și amânarea poate fi destul de scurtă, posibil până la sfârșitul acestui an, după ce Krasnoselski va fi înlocuit cu alt „prezident”. În mod evident, „șmecheria”, pe lângă faptul că e mai puțin spectaculoasă, îi dezamăgește pe cetățenii mai sensibili, care au simțit intenția lui Putin de a umili, de a-și șterge picioarele de statul nostru.

Juriștii de la Promo-Lex pun la îndoială legalitatea unei asemenea interdicții, deși Tofan, Grosu, Popșoi ne asigură că interdicția va funcționa. S-ar putea ca Krasnoselski să conteste în justiție interdicția sau să se adreseze iarăși la misiunea OSCE și Ambasada americană pentru a o ridica. Totuși, „temperatura” conflictului va fi mult mai scăzută, căci, ca cetățean rus ordinar, după 13 decembrie, circulația sa va interesa mult mai puțină lume.

Timp citire: 5 min