Duminică, 15 noiembrie a.c., cei aproape 100.000 de locuitori ai Găgăuziei sunt așteptați la urne pentru a-și alege bașcanul (guvernatorul) și deputații în Adunarea Populară (parlamentul local). În cursa pentru funcția de guvernator al regiunii autonome, sondajele îi plasează în frunte pe Alexandr Stoianoglo și Fiodor Gagauz, doi candidați cu un trecut politic legat de socialiști și de politica promovată de Moscova. Indiferent de rezultatul scrutinului, însă, schimbarea conducerii regiunii nu va rezolva problemele acumulate în relația dintre Comrat și Chișinău. Găgăuzia va continua să reprezinte o vulnerabilitate pentru Republica Moldova și parcursul său european, atât prin orientările geopolitice ale unei părți a populației, cât și prin influența pe care Rusia continuă să o exercite în regiune.
Primii doi candidați sunt legați de socialiștii pro-ruși
Potrivit celui mai recent sondaj, Alexandr Stoianoglo continuă să conducă în preferințele alegătorilor pentru funcția de bașcan, dar distanța față de Fiodor Gagauz s-a redus considerabil. Dacă în septembrie 32,4% dintre respondenți declarau că ar vota pentru Stoianoglo, iar în octombrie cota acestuia coborâse la 29,2%, în noiembrie a ajuns la 26,5%. În schimb, Fiodor Gagauz a înregistrat o creștere constantă, de la 3,2% în septembrie și 11,6% în octombrie, la 17,5% în noiembrie. Candidata independentă Ivanna Koksal se situează pe locul al treilea, cu 9,6%, în timp ce peste 27% dintre respondenți nu au încă o opțiune clară de vot. Astfel, diferența dintre primii doi candidați s-a redus la nouă puncte procentuale, față de 17,6 puncte în octombrie.
Alexandr Stoianoglo și Fiodor Gagauz își au trecutul legat de Partidul Socialiștilor. Alexandr Stoianoglo a fost numit de Igor Dodon în funcția de procuror general în toamna lui 2019, iar în alegerile prezidențiale din octombrie 2024 a fost susținut de aceeași formațiune pro-rusă la funcția de șef de stat. În perioada mandatului său de procuror general, el a tergiversat dosarele legate de finanțarea ilegală a Partidului Socialiștilor – „Bahamas” și „Kuliok” / „Sacoșa”. La rândul său, Fiodor Gagauz este legat de Mișcarea Obștească „Единая Гагаузия” / „Găgăuzia Unită”, implicată în organizarea pretinsului referendum din 2 februarie 2014 „pentru autodeterminarea externă a locuitorilor din regiunea găgăuză” și pentru „vectorul de dezvoltare externă a Republicii Moldova”. Alexandr Stoianoglo, care deținea atunci funcția de președinte al Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, a explicat acțiunile Comratului strict prin ambițiile politice ale lui Mihail Formuzal, deși interferențele Federației Ruse erau evidente.
Pretinsul referendum a fost organizat în contextul în care Chișinăul urma să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană pe 27 iunie 2014. Mai exact, mișcarea cu tentă de diversiune a fost pusă în aplicare după parafarea acordului, pe 28–29 noiembrie 2013, la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, pe fondul protestelor ample din Ucraina – „Revoluția Demnității”.
Are sau nu Rusia influență în regiunea găgăuză?
Deși, la mijlocul lunii octombrie a.c., șeful Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Alexandru Musteața, declara că Rusia a pierdut unul dintre principalele instrumente de influență în Găgăuzia – capacitatea de a controla alegerile și de a stabili regulile jocului –, luni, acesta a avertizat, în cadrul unui alt eveniment public, că Moscova se pregătește să-și intensifice acțiunile de influență în Republica Moldova, în perspectiva următoarelor scrutine locale, prezidențiale și parlamentare. Potrivit șefului SIS, asemenea activități sunt deja semnalate în regiunea găgăuză, unde urmează să fie organizate alegeri pentru funcția de bașcan și pentru Adunarea Populară.
Afirmația șefului SIS privind pierderea capacității Moscovei de a controla alegerile din Găgăuzia contrastează cu activitatea intensă și sfidătoare a ambasadorului rus la Chișinău, Oleg Ozerov, în regiune. De la numirea sa în funcție în 2024, diplomatul a efectuat vizite constante în autonomie, unde s-a întâlnit atât cu reprezentanți ai grupării Șor, cât și cu exponenți ai Partidului Socialiștilor. Aceste contacte arată că Moscova continuă să întrețină relații directe cu actori politici locali și să manifeste un interes activ față de regiune, ceea ce ridică întrebări asupra amplitudinii influenței sale reale în regiune.
Indiferent de rezultatul alegerilor din autonomia găgăuză, regiunea va continua să reprezinte o vulnerabilitate majoră pentru Republica Moldova și parcursul său european. O cercetare sociologică realizată în Găgăuzia conturează o realitate îngrijorătoare, care nu poate fi separată de modul în care autoritățile centrale au gestionat relația cu regiunea autonomă de la proclamarea independenței Republicii Moldova și până în prezent. Absența unei politici coerente de integrare și de apropiere a celor aproximativ 100.000 de locuitori ai regiunii de restul societății, precum și atenția insuficientă acordată evoluțiilor politice din Găgăuzia, inacțiunea instituțiilor de stat, impunitatea față de cei care s-au dedat ilegalităților etc. au contribuit la perpetuarea unor atitudini și percepții care mențin influența Rusiei în zonă și îngreunează apropierea regiunii de proiectul european al Republicii Moldova.
Profilul locuitorului regiunii găgăuze din Republica Moldova
Așadar, realitatea este următoarea. Potrivit studiului sociologic realizat de Institutul de Politici Publice, publicat în septembrie a.c., 33,4% dintre respondenți se identifică în primul rând drept „cetățeni ai Găgăuziei”, iar 36,1% drept ai Republicii Moldova. Profilul conturat de cercetare este al unei persoane care vorbește acasă, cel mai frecvent, găgăuza sau rusa și urmărește aproape exclusiv emisiuni și știri în limba rusă.
Deși consideră că limba de stat ar trebui să se numească „moldovenească”, nu o poate vorbi și citi liber. În privința viitorului țării, preferă federalizarea în locul integrării europene. Are încredere în mass-media din Rusia, manifestă neîncredere față de presa din Ucraina și susține transformarea Republicii Moldova într-un stat federal, în care Găgăuzia și regiunea transnistreană să devină subiecte ale federației. Unii respondenți își doresc chiar aderarea țării la Federația Rusă și denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Atitudinea față de Alianța Nord-Atlantică este, de asemenea, predominant negativă.
Aceste percepții nu pot fi desprinse de realitățile educaționale și informaționale din regiune. Din cele aproximativ 40 de instituții de învățământ, doar două sunt cu predare în limba română, iar, potrivit estimărilor Ministerului Educației și Cercetării, cunoștințele elevilor minoritari la limba română sunt în continuă scădere. Cu alte cuvinte, situația se înrăutățește și ar putea duce la o prăpastie și mai mare dintre găgăuzi și moldoveni, dacă nu se va întreprinde acțiuni concrete.
În ceea ce privește influența compleșitoare a instituțiilor media rusești asupra spațiului informațional din regiunea găgăuză, Consiliul Audiovizualului a aplicat într-adevăr în ultimii ani numeroase sancțiuni pentru difuzarea dezinformării rusești, însă aplicarea lor a întâmpinat dificultăți, inclusiv din cauza lipsei de implicare a altor instituții ale statului responsabile de punerea în practică a legii.
