La 4 mai 2025, în România au avut loc alegerile prezidențiale care urmau să se desfășoare încă la finele anului trecut, dar au fost anulate de către Curtea Constituțională. Și de această dată, ca și în 2024, există probabilitatea ca următorul șef de stat al României să fie de factură eurosceptică și populistă. Rezultatul final al alegerilor prezidențiale din România este de maximă importanță și pentru Republica Moldova, deoarece există riscul ca Bucureștiul să-și schimbe cardinal politică externă în cazul victoriei unui candidat populist.
Cum se explică votul din Republica Moldova?
Votul exprimat de cetățenii români din Republica Moldova pe 4 mai a.c. a fost în disonanță cu cel al alegătorilor din România, dar și față de modul în care s-a votat în diaspora. În România, pe primul loc s-a situat George Simion (40,96 %), urmat de Nicușor Dan (20,99 %), Crin Antonescu (20,07 %) și Victor Ponta (13,04%). Elena Lasconi, care în noiembrie 2024 a intrat în turul II, a adunat doar 2,68% din voturi. Restul candidaților înscriși în cursa prezidențială au obținut sub un procent. În diaspora, scorul lui George Simion a fost unul categoric, pentru el votând majoritatea alegătorilor – 60,79%. Pentru Nicușor Dan au votat 25,61% din alegători, pentru Crin Antonescu 6,76 %, pentru Elena Lasconi 3,26 % și pentru Victor Ponta 2,40%.
În Republica Moldova, pe 4 mai a.c., la urne s-a prezentat un număr record de alegători – aproximativ 91 mii, cu aproape 10 mii mai mulți față de scrutinul de la sfârșitul anului 2024 (apr. 81 mii). Voturile în Republica Moldova arată în felul următor: Nicușor Dan – 47 630 (52,63%); Crin Antonescu – 19 630 (21,69%); George Simion – 11 282 (12,47%); Elena Lasconi – 8 686 (9,6%); Victor Ponta – 1 990 (2,2%).
O concluzie generală este că în Republica Moldova pentru candidații proeuropeni (Dan, Antonescu și Lasconi) au votat peste 80% din alegători, iar pentru candidații suveraniști nici 15%. Acest vot din Republica Moldova are câteva explicații. Prima este că la procesele electorale din România votează cetățenii Republicii Moldova cu cetățenie română care sunt sincer atașați de statul român și dețin pașaport românesc din convingere, nu din cauza oportunităților pe care le aduce cetățenia română. Acest tip de alegători sunt foarte bine informați, ei dându-și votul conștient, nefiind manipulați.
Cea de a doua cauză este că naționalismul (unionismul) din Republica Moldova este de factură proeuropeană, spre deosebire de cel din România, care este suveranist și eurosceptic. În Republica Moldova suvernismul există încă din anii ’90 ai secolului trecut sub forma așa-zisului statalism, apărut drept o reacție a adepților modovenismului de tip sovietic la renașterea-cultural națională a românilor dintre Prut și Nistru. În cele peste trei decenii de democrație, în cele două state românești, naționalismele, care inițial au avut același afinități ideologice, au trecut prin anumite procese de schimbare. Cel din Republica Moldova, sub impactul integrării europene, a devenit unul moderat. Naționalismul din România, dimpotrivă, sub influența unui trend european populist, s-a radicalizat.
Profilul cetățenilor moldoveni cu cetățenie română care s-au prezentat la secțiile de votare din Republica Moldova este de factură proeuropeană și proromânească. În mod firesc, acești alegători au votat politicieni proeuropeni (care, fără excepție, manifestă deschidere față de Republica Moldova). În plus, electoratul român proeuropean din Republica Moldova, ca și cel din România, își dorește o clasă politică românească reformată, după lâncezeală în care s-a aflat în, cel puțin, ultimii 10 ani. Acest lcuru explică votul pentru Nicușor Dan și nu pentru Crin Antonescu, iar în noiembrie 2024 pentru Elena Lasconi, nu pentru Nicolae Ciucă.
Parteneriatul cu România, strategic pentru Republica Moldova
Pe lângă afinitățile identitar-lingvistice și culturale între Chișinău și București, pentru statul Republica Moldova, dezvoltarea și securitatea lui, România are o importanță majoră. Din 2010, parteneriatul strategic între cele două state se bazează pe susținerea necondiționată de către România a parcursului european al Republicii Moldova.
Clasa politică românească, partidele politice aflate la guvernare în România, după 2010, au abordat relația cu Republica Moldova, reieșind din susținerea masivă a parcursului european al Chișinăului. România a contribuit din plin la faptul că Republica Moldova a ajuns la etapa să poarte negocieri de aderare la Uniunea Europeană. Nu întâmplăyot, actuala guvernare de la Chișinău a declarat public, în repetate rânduri, că „Republica Moldova are doi miniștri de externe, unul la Chișinău și altul la București”.
Pe lângă susținerea diplomatică, relația moldo-română s-a materializat prin proiecte concrete, dezvoltate de România în Republica Moldova, prin intermediul cărora are loc modernizarea și europenizarea teritoriului dintre Prut și Nistru. După numeroase contradicții între Chișinău și București în primele două decenii după proclamarea independenței Republicii Moldova, provocate, în linii mari, de culoarea politică a guvernărilor moldovenești, începând cu anul 2010, relația bilaterală dintre Republica Moldova și România și-a găsit cadența în susținerea parcursului european al Chișinăului de către București.
În această perioadă, relația specială între cele două state românești, dictată de identitatea comună, a fost fortificată și de un substrat obiectiv – România a devenit partenerul principal al Republicii Moldova. Spre exemplu, România este partenerul comercial numărul unu al Republicii Moldova, peste 30% din mărfurile moldovenești ajungând pe piața românească. Fără îndoială, drumul european al Chișinăului spre Bruxelles trece pe la București.
Concluzii
Dacă rezultatul turului I al alegerilor prezidențiale din România din noiembrie 2024 a fost un adevărat șoc pentru societatea românească și comunitatea internațională, atunci turul I din mai 2025 a confirmat schimbarea profilului electoral al unui număr mare din alegătorii români. Este deja o certitudine, că în societatea românească s-a reliefat un tip de alegători care preferă să voteze politicieni populiști și eurosceptici, care le propun soluții simple și radicale la problemele cu care se confruntă societatea românească.
Însă acești tip de politicieni riscă să provoace probleme în edificarea proiectului de țară a Republicii Moldova – integrarea europeană (care anterior, alături de aderarea la NATO, a fost unul din cele două proiecte de țară ale României). Surprinzător, dacă anterior în relația dintre Republica Moldova și România „scurtcircuitele” au fost provocate de guvernările filoruse de la Chișinău, acum există riscul ca un viitor posibil „scurtcircuit” să fie declanșat de politicieni eurosceptici de la București.
Cu un președinte proeuropean, relația dintre Chișinău și București ar rămâne previzibilă, în timp ce cu un președinte eurosceptic viitorul relației moldo-române ar intra în faza incertitudinilor. Perdante ar fi atât Republica Moldova, cât și România (și chiar Ucraina), iar de câștigat ar avea doar Rusia.
