Deși autoritățile încearcă să ne convingă de mai mult timp că au pus capăt dependenței energetice de Moscova, descoperim cu surprindere că Republica Moldova depinde în continuare de resursele energetice livrate de ruși. Vulnerabilitatea Chișinăului s-a făcut văzută în special după ce Statele Unite au impus, la finele lunii octombrie a.c., sancţiuni gigantului petrolier rus Lukoil, care deţine în Republica Moldova, printr-o subsidiară austriacă, două companii, inclusiv cel mai mare jucător de pe piaţa petrolieră autohtonă: Lukoil-Moldova.
Aeroportul, sub lovitură
Lukoil-Moldova are în proprietate sau gestiune o reţea de peste 100 de benzinării, trei depozite petroliere şi un terminal de gaze, dar şi cote de peste 20% la distribuţia de produse petroliere şi asigură circa o treime din importul de benzină şi motorină în Republica Moldova.
La combustibilul pentru avioane dependenţa este chiar de 100%. Adică avem toate ingredientele unei potenţiale crize, dacă Lukoil-Moldova îşi va sista activitatea şi nu va mai aduce carburanţi în ţară.
Următorul competitor ca mărime este Rompetrol Moldova, controlat de statul kazah prin compania Kazmunaygaz. Această companie are o cotă apropiată la import, dar problema cea mare este că nu poate creşte importurile, încât să preia şi cota Lukoil.
În plus sub sancţiunile americane sunt şi două mari rafinării din regiune controlate de Lukoil - Petrotel din România şi Naphtochim din Bulgaria, - de unde se importau mari cantităţi de carburanţi în Republica Moldova. Bulgaria deja a interzis exportul de motorină şi combustibil pentru avioane, pentru a preveni un eventual deficit, iar de la rafinăria Lukoil din Burgas, Lukoil importa practic tot combustibilul pentru avioane.
Noul prim-ministru al Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, a declarat că guvernul examinează anumite soluţii, inclusiv o posibilă aderare la sancțiunile americane și europene împotriva Lukoil, dar a spus că nu poate adopta „decizii pripite, peste noapte”, care să perturbe piața de carburanți.
„Nu putem să lăsăm Aeroportul Chișinău fără aprovizionare, dar ne gândim la toate aceste aspecte. Vă promit că în cel mai scurt timp vom comunica soluțiile. Sunt diferite variante, iar noi analizăm care este calea cea mai bună, respectând angajamentele și cadrul legal”, a spus Alexandru Munteanu.
Nu există niciun pericol ca aeroportul să rămână fără combustibil?
La rândul său, Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Vladimir Bolea, a explicat că un grup de lucru al Guvernului monitorizează îndeaproape situația legată de Lukoil, pentru că este „un agent economic de mare anvergură și un jucător important pentru economia națională”.
„Mai mult, compania este singurul importator și vânzător de produse petroliere pentru Aeroportul Chișinău și deține infrastructura de depozitare și încărcare a avioanelor pe teritoriul aeroportului”, a explicat ministrul.
Vladimir Bolea a precizat că infrastructura respectivă a are în trei componente: rețeaua de benzinării, infrastructura de depozitare angro în afara aeroportului și infrastructura de pe teritoriul aeroportului.
„La etapa actuală, totul este în regulă. Nu există niciun pericol ca aeroportul să rămână fără combustibil. Problemele care apar vor fi gestionate, iar funcționarea aeroportului va fi asigurată în permanență”, a promis oficialul.
Ce se va întâmpla cu Lukoil?
Autorităţile promit că orice decizie va fi luată respectând cadrul legal și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova, inclusiv în ceea ce privește sancțiunile impuse companiilor asociate agresorilor internaționali.
Sancțiunile americane, care intră în vigoare pe 21 noiembrie a.c., interzic firmelor și cetățenilor SUA să facă tranzacții cu cele două companii rusești vizate Lukoil și Rosneft. Ele se adăugă unui set de restricții ale Uniunii Europene împotriva tranzacțiilor cu Lukoil și Rosneft, restricții înăsprite și ele pe 23 octombrie a.c..
În același timp, putem constata că, în pofida condamnării agresiunii ruse împotriva Ucrainei, fostul guvern Recean, din care a făcut parte și viceprmeierul Vladimir Bolea, nu a luat măsuri pentru a reduce dependența Republicii Moldova de furnizorul rus de combustibil, iar mai multe instituţii de stat (de la Fisc până la Vamă) şi agenţii guvernamentale continuă să cumpere carburanţi de la Lukoil-Moldova, plătindu-i acestei companii zeci de milioane de lei de la bugetul de stat.
De ce Republica Moldova nu are stocuri de produse petroliere?
Dosarul Lukoil a scos la suprafață şi o altă problemă veche de câteva decenii: imposibilitatea de preveni şi rezolva operativ apariţia unui deficit de produse petroliere pe piaţă.
Oficial se afirmă că marile companii petroliere deţin stocuri de carburanți pentru 20-30 de zile, dar, în realitate, acestea sunt cu mult mai mici, fapt confirmat de câteva ori în ultimii ani.
De exemplu, în mai 2022, din cauza complicaţiilor logistice provocate de invazia Rusiei în Ucraina, stocurile comerciale de motorină și benzină erau suficiente doar pentru trei zile de consum, preciza anul trecut secretarul de stat din ministerul Energiei, Constantin Borosan.
Soluţia pentru asemenea de situaţii este crearea de stocuri de produse petroliere, despre care se vorbeşte deja de două decenii. Mai mult, Republica Moldova s-a angajat să creeze astfel de stocuri încă 10 ani în urmă, iar, în 2016, Ministerul Economiei promitea că, în 2020, ele vor fi deja disponibile pentru a asigura necesarul pentru 30 de zile.
Lucrurile, însă, au bătut pasul pe loc, deoarece o atare soluţie necesită cheltuieli de câteva miliarde de lei, iar statul nu a avut acești bani.
Actualul Minister al Energiei promite deja de doi ani elaborarea şi aprobarea unei legi privind securitatea aprovizionării cu produse petroliere.
Chiar la începutul lunii octombrie a.c., autoritățile anunţau iarăşi că Republica Moldova urmează să creeze, începând cu anul 2026, stocuri de peste 200.000 de tone de produse petroliere, care vor asigura securitatea energetică în eventualitatea unor șocuri externe.
Volumul estimat de 200.000 de tone, la un preţ de mediu de circa 700 dolari (cost mediu de import fără taxe în prima jumătate a anului 2025, potrivit ANRE), înseamnă costuri iniţiale de aproximativ 140 milioane de dolari (2,4 miliarde de lei), doar pentru combustibil.
Cu toate acestea, proiectul de lege promis de Ministerul Energiei nu a fost încă prezentat publicului şi nici nu a ajuns pe masa deputaţilor, deşi urma să fie adoptat în trimestrul III al anului 2025, cu începerea imediată a elaborării legislației secundare.
O restanţă la pachetul de extindere
În consecinţă, lipsa unor astfel de stocuri este criticată atât de Comunitatea energetică, cât şi de Uniunea Europeană.
Chiar în Raportul Comisiei Europene „Pachetul de extindere 2025”, alături de succesele şi progresele în domeniul energetic, este menţionat direct faptul că „nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește Directiva privind stocurile de petrol”.
Dincolo de toate aceste constatări, mult mai important este modul în care vor acţiona autorităţile de la Chișinău. Pe durata ultimilor ani, în care Republica Moldova s-a confruntat cu crize de proporţii în sectorul energetic, s-a reuşit eliminarea dependenţei de Gazprom şi crearea de stocuri de gaze pentru situaţii de urgenţă. În special, graţie unei asistenţe tehnice şi financiare externe.
În cazul pieţei produselor petroliere, care este mult mai liberalizată şi concurenţială, problema poate fi soluţionată mult mai rapid şi cu resurse mai puţine, dar pentru a atinge acest obiectiv e nevoie, nu în ultimul rând, de voinţă politică.
