Acum câteva zile, ministra Sănătății, Ala Nemerenco, a făcut câteva declarații de interes public cu privire la regionalizarea serviciilor medicale din Republica Moldova. Declarațiile s-au scurs cuminți, pe neobservate, în malaxorul de informații din spațiul public și prea curând peste ele s-a și lăsat deja uitarea. Dar pentru că discutăm totuși despre una dintre cele mai importante reforme din sistemul sănătății de după Perestroikă, am stat puțin să adun declarațiile făcute publice de Ala Nemerenco și să le încadrez în contextul actual al Republicii Moldova și al obiectivelor asumate de Guvern în următorii ani.
Mai puține paturi de spital?
La TVR Moldova, ministra Sănătății a menționat despre faptul că în sistemul spitalicesc există prea multe paturi - 57 la 10.000 de locuitori. Stăm mult mai bine decât România sau Mongolia, dar mai rău dacă ne comparăm cu statele europene. Așa că la o parte dintre ele trebuie să renunțăm, dar este important și ce fel de paturi avem, adică ce servicii oferim.
Ministra Sănătății a mai spus că deși reformarea sistemului spitalicesc a fost vizată de fostele guvernări, toate tentativele au eșuat din mai multe motive, cum ar fi factorii politici și parcursul țării care ar fi influențat decizia finanțatorilor externi de a-și asuma riscuri. De exemplu, ultima ministră care a dus discuția regionalizării la etapa dezbaterilor publice a fost renegată de propriul partid, fiind retrasă din fotoliul de ministru. Acum, Ala Nemerenco afirmă că decizia ministerului a fost de a adopta o strategie de precauție, în loc de a demara „o tăiere strictă de paturi” – „Lăsăm lucrurile să se întâmple de la sine”.
Între timp, Ministerul Sănătății susține că a investit în tehnologii avansate numai în ultimii doi ani între 50-60 de milioane de lei, adică aproximativ 3 milioane de euro, în așa-numiți poli sub-regionali. Din declarațiile ministrei se înțelege că sunt spitale cu aproximativ 300 de paturi care ar urma să acorde servicii pentru cazuri acute sau intervenții de chirurgie planificate. Spitalele mai mici, cu 100 de paturi aproximativ, vor fi reorganizate în instituții concentrate pentru servicii cronice, pentru că ele nu sunt eficiente financiar acum și nici nu pot asigura calitate.
Dar asta nu înseamnă, adaugă demnitarul, că spitalele mici nu beneficiază de investiții majore și ele, oferind exemplul Spitalului Raional Ocnița, cu o capacitate de 170 de paturi, care a primit investiții de 20 de milioane de lei.
În cadrul aceleiași emisiuni, Ala Nemerenco a spus că noile spitale regionale Cahul și Bălți vor avea 544 de paturi în total: 204 spitalul din Cahul și 340 cel din Bălți. Iar asta s-ar fi decis în baza documentației existente deja la minister, făcute de guvernele anterioare. „Noi n-am mai făcut o altă analiză să vedem cât (de câte spitale regionale ar fi nevoie – n.a.). Ne-am orientat și după România. Am calculat din alte documente de politici și în urma la ceea ce fac alte țări în jur”. Astfel, Republica Moldova s-a uitat și la experiența României, care va avea, la 21 de milioane populație, doar trei spitale regionale cu „peste 1.000 de paturi”.
Fără intenția de a critica cumva România, Nemerenco spune că echipa ministerului Sănătății de la Chișinău a reușit, cu o mână de oameni, să facă în doi ani ceea ce România pare că reușește abia în 15. Partea cea mai grea este acum, adaugă ministra, când Ministerul trebuie să decidă cine va lucra în noile spitale, pentru că „aceste spitale le vor întrece pe cele care există acum, fie publice sau private” și apare invidia – cine va avea șansa să muncească în noile „bijuterii medicale”. Și asta e mai greu decât să faci studii de fezabilitate, spune ministra Sănătății.
Demersuri oficiale care nu sunt însoțite de rapoarte
Declarațiile făcute de ministra Sănătății de la Chișinău ar fi optimiste și chiar demne de laudă, dacă n-ar exista o problemă: documente care să susțină reforma anunțată nu există. Să le luăm pe rând.
Toate demersurile Guvernului, ale Ministerului Sănătății implicit, care se referă la regionalizare se bazează pe construcția celor două spitale regionale - Bălți și Cahul. Pentru spitalul din Cahul au fost deja inițiate negocierile de finanțare cu Banca Europeană de Investiții, în timp ce pentru spitalul din Bălți negocierile au loc cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. În total, este vorba despre împrumuturi de peste 180 de milioane de euro.
Problema este că aceste demersuri oficiale nu sunt însoțite de rapoarte, studii de fezabilitate, analize economice care să fie accesibile publicului larg. Guvernul nu asigură în niciun fel transparența, astfel încât oamenii să înțeleagă de ce vom avea 204 paturi la Cahul și nu 224. Sau 160 sau 300, de ce vom avea cardiologie, neurochirurgie, oncologie, dar nu și centru de transplant, secție pentru arși. Spitalul va fi organizat pe un etaj, două, cinci? Ce fel de cercetare se va face la Cahul? Ce se va întâmpla cu medicii a căror specializare nu va intra în aria de prioritate a Ministerului Sănătății? Vor beneficia de recalificări? Recalificări în ce specializări? Câți dintre ei vor intra în recalificări și câți dintre ei își doresc să facă asta? La noul Spital Regional Cahul vor activa doar medici din zonă sau și medici relocați din Chișinău? Unde vor locui cei relocați? Exact aceleași întrebări sunt valabile și pentru Spitalul Regional Bălți. Și aceasta este doar o infimă parte din multitudinea de necunoscute. Sigur, Ministerul Sănătății poate sta liniștit acum, căci în 2030 va exista poate o altă guvernare. Dar asta nu este nici sinceritate, nici profesionalism.
Anterior, redacția Sănătate INFO a solicitat Ministerului Sănătății studiile de fezabilitate pentru cele două spitale, dar autoritatea a refuzat să le facă publice, pe motiv că finanțatorul ar trebui să o facă. Pentru Spitalul Regional Cahul aflăm că studiul de fezabilitate a fost făcut de „o firmă renumită din Marea Britanie”. Care este acea firmă? De ce studiul acestei firme renumite nu este publicat pe siteul Ministerului Sănătății? În timp ce autoritatea pare că are niște cifre pe hârtie, restul lumii nu. Și încercăm să înțelegem o reformă doar din declarații, ceea ce este imposibil.
Totodată, este important de atenționat că în afara celor două spitale regionale, nu există un document închegat de reformă a sistemului spitalicesc. Din anul 2021 Ministerul Sănătății a exclus din Planurile sale de acțiuni orice activitate care se referea la reforma spitalelor. Un astfel de obiectiv nu se regăsește nici în Planul de Acțiuni al Ministerului pentru anul 2025. De ce autoritățile vorbesc despre o reformă în lipsa unor documente aprobate și consultate cu societatea, rămâne neclar.
Reforma spitalelor, în discuție de 15 ani
Din aceeași emisiune, aflăm că Ministerul Sănătății a creat „poli sub-regionali” cu aproximativ 300 de paturi care ar continua să ofere servicii medicale pentru cazuri acute. Unde, în care document public putem citi despre „polii sub-regionali” din sistemul spitalicesc din Republica Moldova? Cine a decis că vom avea poli sub-regionali? Câți, unde, în ce spitale, pe baza căror criterii? Este iarăși complet neclar.
Despre reforma spitalelor se discută de cel puțin 15 ani și orice analiză financiară va arăta că de această reformă este nevoie. În 2012, Ministerul Sănătății realizase studii de fezabilitate și a și publicat concluziile companiei contractate pentru asta. Atunci, autoritățile au ales să implementeze reforma treptat – să înceapă cu zona de nord și apoi, dacă reforma ar fi fost implementată cu succes, modelul urma să fie extins pentru restul zonelor. Atunci, au existat informații publice referitoare la instituții medicale concrete care urmau să fie implicate în reformă, a existat o estimare a necesarului de resurse umane, precum și nevoia de recalificare a personalului medical. Acum aceste informații lipsesc cu desăvârșire.
Republica Moldova se împrumută cu peste 180 de milioane de euro, bani ce vor fi rambursați în următorii 30 de ani, pentru două spitale regionale. Pentru că aceste spitale nu sunt un cadou al Guvernului, ci o investiție pe care oamenii o vor plăti, cu dobândă, prin taxe și impozite. Și totuși, în loc de un bilanț clar al costurilor și beneficiilor, primim discursuri înduioșătoare.
