Putin s-a implicat personal în campania electorală din Armenia, mai activ decât în Republica Moldova, speriindu-i pe armeni că riscă mult dacă vor alege cursul european. Războiul din Ucraina, a spus el, a început odată cu dorința ucrainenilor de a adera la UE. A spus-o nu o singură dată.
Amenințări și șantaj economic
Și Lukașenko, vasalul său, a repetat amenințarea: armenii se expun unui pericol mare dacă acceptă schimbarea cursului geopolitic al Armeniei dinspre Rusia spre UE. Dar cine-l mai ia în seamă pe Lukașenko? FSB i-a mobilizat pe oligarhii și armenii din Rusia să contribuie la înfrângerea lui Nikol Pașinean, pemierul și liderul politic rebel, care sfidează Rusia și reia cursul european abandonat, sub presiunea puternică a lui Putin, în 2013.
Ca întotdeauna, Moscova a pus în acțiune și bâta economică: a închis piața Rusiei pentru coniacul, vinurile, apa minerală, fructele și chiar florile armenești, invocând cauze fitosanitare, a avertizat că le va închide și robinetele la conductele de gaz și petrol, dar efectul a fost minim, armenii nu s-au speriat, răspunzând „Niet”.
Occidentul sare în ajutor
Imixtiunea atât de grosolană a lui Putin în afacerile interne ale Armeniei, încercarea de a le dicta armenilor pentru ce fel de viitor să opteze a determinat Europa și SUA să sară în ajutor. În semn de solidaritate, la Erevan s-a întrunit summitul Comunității Politice Europene, la care au sosit 50 de șefi de state și guverne din Europa și Canada, inclusiv președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Liderii UE, au fost prezenți și ei. Bruxelles a oferit 50 milioane de euro asistență financiară și acces pe piața UE pentru produsele armenești interzise pe piața rusă, iar Turcia a permis tranzitarea lor pe calea ferată spre Europa, ocolind Rusia.
Armenia a fost vizitată de vicepreședintele american J.D.Vance, apoi, nu cu mult înainte de alegeri, de către secretarul de stat al SUA Marco Rubio. S-a semnat un acord de parteneriat și un alt acord de cooperare în domeniul energiei nucleare civile între Armenia și SUA, s-a discutat proiectul de infrastructură rutieră și feroviară, care urmează să fie realizat în cadrul acordului de pace negociat de SUA între Armenia și Azerbaidjan. Pe 28 mai, președintele american Donald Trump a lansat un mesaj public de susținere a lui Nikol Pașinean în alegerile parlamentare: „Nikol are susținerea mea completă și totală pentru realegerea din 7 iunie 2026”, a postat el pe rețeaua sa „Truth Social”, numindu-l pe premierul armean „un mare prieten și lider”, subliniind că ambii împărtășesc aceeași viziune de pace în Caucazul de Sud. „E pentru prima dată când un președinte al SUA a susținut un candidat într-o țară aflată în orbita regională a Rusiei”, a scris Euronews.
Să nu ne grăbim cu concluziile
Așadar, în spațiul electoral al Armeniei s-a dat o veritabilă bătălie geopolitică între Rusia și Occident. Fiindcă a pierdut, Moscova a declarat, ca întotdeauna, că alegerile nu au fost corecte, că s-au încălcat principiile democrației. De fiecare dată când ea spune aceasta, provoacă legitime hohote de râs. E amuzantă expresia feții sale când rostește cuvântul „democrație”.
Dar să nu ne grăbim cu concluziile. În 2013, Armenia era înclinată să semneze, alături de Republica Moldova, Georgia, Ucraina, acordul de asociere cu UE, însă Putin a reușit, recurgând la amenințări și promisiuni, să-l determine pe președintele armean de atunci, Serj Sargsian, să dea înapoi. Surprinzătoarea sa decizie din 3 septembrie 2013 a fost motivată în felul următor: dacă semnează acordul de asociere cu UE, Rusia nu va mai garanta securitatea Armeniei, nu îi va mai furniza armament, ba chiar va încuraja tacit Azerbaidjanul în intenția de recucerire militară a Karabahului. Fiind membră a Organizației Tratatului pentru Securitatea Colectivă (ODKB), Armenia nu se poate decupla de la procesul de integrare economică ce se desfășoară în regiune, a argumentat președintele armean.
Și-a spus cuvântul și dependența energetică a Armeniei de Rusia, Putin i-a promis lui Sargsian reducerea prețului la gazele naturale, mult sub nivelul prețului pe piața europeană, amenințând că dacă Armenia alege UE, va plăti prețul de pe piață. În afară de aceasta, Rusia a promis să reducă cu 30 la sută taxele de export la petrolul și produsele petroliere livrate Armeniei.
Ce l-a supărat pe Pașinean?
Însă garanțiile de securitate ale Rusiei nu au funcționat. În 2020, când armata azeră a început ofensiva în Karabah, Moscova, a refuzat să intervină, motivând că luptele se dau nu pe teritoriul suveran al Armeniei, ci într-o regiune recunoscută internațional ca parte a Azerbaidjanului. În 2022, când trupele azere au intrat pe teritoriul Armeniei (în regiunile Jermuk și Sotk), Rusia (și ceilalți membri ai ODKB) au trimis doar „o misiune de observare”, deși Erevanul activase oficial articolul de asistență militară reciprocă din cadrul ODKB.
În 2023, după ce Azerbaidjanul a recucerit teritoriul Karabahului de Munte, determinând peste 100 de mii de persoane să fugă în Armenia, Pașinian a constatat inutilitatea ODKB și a suspendat aflarea țării sale în această organizație (nu mai cotizează și nu participă la exercițiile militare), anunțând reorientarea politicii externe spre UE.
Erevanul a ratificat Statutul de la Roma privind constituirea Curții Penale Internaționale, care l-a dat în urmărire pe Putin, pentru crime de război, supărând și mai tare Moscova, a invitat observatori civili din Uniunea Europeană să monitorizeze granița cu Azerbaidjanul, ca să scadă influența grănicerilor ruși, și a început să achiziționeze echipament militar modern din Franța.
Începutul integrării
În martie 2025, Parlamentul Armeniei a adoptat legea privind „începutul procesului de integrare în Uniunea Europeană”, „urmărind dezvoltarea instituțiilor democratice, creșterea bunăstării societății, consolidarea securității, sustenabilității și statului de drept”. Printr-o declarație adoptată în mai 2026, UE „recunoaște aspirațiile europene ale poporului armean”, confirmă un pachet de sprijin de 270 de milioane de euro și investiții de până la 2,5 miliarde de euro. În același timp se desfășoară negocieri pentru eliminarea vizelor de călătorie pentru cetățenii Armeniei.
Relațiile dintre Armenia și UE sunt bazate pe acordul de parteneriat cuprinzător și consolidat, intrat în vigoare în martie 2021, în urma ratificării de către Republica Armenia, statele membre ale UE și Parlamentul European. UE sprijină, printr-o misiune de parteneriat (EUPM Armenia), securitatea frontierelor armene, misiune extinsă în primăvara anului 2026, pentru a spori rezistența țării în fața amenințărilor hibride externe.
Alarmat de apropierea Armeniei de UE, Putin i-a cerut lui Pașinean organizarea unui referendum, spunând că UE nu este compatibilă cu Uniunea Economică Eurasiatică, din care face parte și Armenia. Pașinean a răspuns că referendumul va fi organizat la momentul aderării, nu acum când nici măcar nu a fost depusă cererea de aderare.
Renunțarea la Arțah
Rezultatul alegerilor din 7 iunie 2026 demonstrează că majoritatea cetățenilor armeni sunt de acord să nu mai lege viitorul țării lor de Rusia, ci de UE. Însă drumul lor spre Europa pare și mai lung decât al nostru. Spre deosebire de Republica Moldova, procesul de diversificare a resurselor energetice în Armenia abia urmează să înceapă. Toată rețeaua electrică a țării e în mâinile Rusiei. Grănicerii ruși mai păzesc frontiera cu Iranul, iar baza militară rusă din Gyumri se va mai afla pe teritoriul Armeniei până în 2044.
Alegerile au validat și noua abordare a relațiilor cu Azerbaidjanul, care constă în renunțarea la unirea cu Arțah (Karabahul de Munte), părăsit de absoluta majoritate (99%) a etnicilor armeni, și recunoașterea acestui teritoriu ca aparținând statului vecin. Ca să nu mai fie șantajabili, dependenți de Rusia, Pașinian propune ca armenii să dea dovadă de realism, să se concentreze pe consolidarea suveranității, independenței, a prosperității țării lor „reale”, nu a celei „istorice”.
Totuși, cele 49,81% de voturi obținute de Contractul Civil nu asigură o majoritate constituțională în Parlament, așa că modificarea Constituției, necesară pentru semnarea acordului de pace cu Azerbaidjanul – Baku insistă în mod obligatoriu asupra eliminării din preambulul Constituției armene a referințelor la unirea cu Karabahul de Munte - nu poate fi efectuată decât prin referendum. Iar referendumul le va oferi partidelor pro-ruse și Moscovei din spatele lor un nou prilej de a-și demonstra „patriotismul”, de a încerca să întoarcă Armenia înapoi, în trecut.
