Acum câteva zile, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a confirmat deschiderea oficială a primului grup de capitole (cluster) de negocieri cu Ucraina și Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeană. E, evident, un pas înainte față de statutul de țară candidată, și el dezirabil, deținut de cele două țări până acum. Moldova poate beneficia din plin de contextul geopolitic, dar trebuie să depună eforturi mari.
Primul luat în discuție dintre cele șase clustere, așa-numitul Fundamentale (Fundamentals) este considerat cel mai important și se referă la chestiuni ca drepturile de bază, justiție, libertate și securitate, regimul achizițiilor publice, funcționarea instituțiilor democratice. Prin deschiderea lui, Moldova ajunge la al patrulea din cei nouă pași către aderare (ultimul este ratificarea, cu caracter formal). Ca date concrete, chestiunea e așteptată pe agenda Consiliului pentru Afaceri Externe din 15 sau 16 iunie (încă nu a fost inclusă explicit în program), după care, pe 18-19 iunie, va fi reluată în discuție la Consiliul European, al șefilor de state, al cărui președinte Antonío Costa a sugerat că se așteaptă la un gir suplimentar din partea țărilor-membre. În continuare, chestiunea devine mai degrabă tehnică, sau cel puțin punctuală, pe subiectele menționate, decât general politică.
Etapele procesului
Fără a intra prea mult în detalii, e cazul să spunem că negocierile pentru diferitele capitole au loc în două faze principale. Prima e de screening (evaluare/monitorizare) și este inițiată de Comisia Europeană. Cea de-a doua include pozițiile de negociere, pe de o parte a Moldovei, și pe de alta a UE, care trebuie să adopte una comună. Închiderea capitolelor de negociere are loc atunci când toate guvernele UE se declară satisfăcute de rezultat, după care urmează tratatul de aderare și ratificarea. Tot procesul de aderare durează, de regulă, în jur de 9-10 ani (11, în cazul României). Faza de negocieri se întinde pe o perioadă de patru-cinci ani și e urmată de ratificare.
Motive de anxietate și de optimism
Conform altor procese de aderare, Moldova se află deja aproape de jumătatea acestui lung drum, iar deschiderea primului cluster este o veste foarte bună fie și numai fiindcă până la înfrângerea categorică suferită pe 12 mai, liderul maghiar Viktor Orbán i se opunea. În paranteză fie spus, succesorul acestuia, Péter Magyar, a dat undă verde procesul cu condiția ca drepturile minorității maghiare din Ucraina să fie respectate, ceea ce e o veste îmbucurătoare și pentru minoritatea româno-moldoveană din această țară, deci implicit pentru Moldova.
Dacă Orbán ar fi rămas la putere, Uniunea Europeană își anunțase oricum intenția de a găsi o cale tehnică de deschidere a clusterelor, fără acceptul acestuia, ceea ce confirmă voința politică foarte clară a UE. Cum spuneam în altă parte însă, voința politică e ceva diferit de condițiile administrative și juridice punctuale pe care trebuie să le îndeplinească un stat-membru, iar conform evaluărilor acelorași lideri, Moldova are încă obstacole de depășit exact la capitolele fundamentale din primul cluster (justiție, corupție, administrație, libertate de exprimare). Acest lucru a fost remarcat în mod repetat de mai mulți lideri europeni.
Fiindcă sunt inevitabil luate în discuție primele, aceste capitole fac cu atât mai dificile negocierile pentru primul cluster, ceea ce înseamnă că Moldova va trebui să depună eforturi mari pentru a ajunge la nivelul așa-numitului acquis comunitar (ansamblu de practici și legislație care trebuie asimilat de o țară prin capitolele de negociere).
Aici se ascunde însă și un culoar bun pentru Moldova. Cât timp discuțiile devin aplicate, pe subiecte, ea are o șansă de a avansa rapid pe cont propriu, în procesul de aderare. Cu alte cuvinte, Moldova va realiza inevitabil așa-numita „decuplare de Ucraina”, atâta timp cât subiectele individuale vor fi luate în discuție punctual, lucru care, conform unor surse de la Bruxelles, ar putea deveni un catalizator al procesului, în ideea „țară mai mică, probleme mai ușor de rezolvat”.
Factorii perturbatori
În stadiul birocratic al negocierilor, Președinția Consiliului UE (diferit de cel European, al șefilor de State) contează foarte tare. Ciprul, care s-a dovedit o avocată a integrării Moldovei și Ucrainei în Uniune, predă mandatul Irlandei la finalul acestei luni. La rândul ei, Irlanda s-a declarat deja o avocată a extinderii, a se vedea și deschiderea unei ambasade a Irlandei la Chișinău, anunțată în decursul acestui an.
Din nou, aici e vorba de principii și de voință politică și rămâne de văzut cum se va achita de sarcinile „executive” președinția Irlandei, în a doua jumătate a lui 2026.
Ceea ce pare însă a fi un nor negru referitor la procesul de aderare al Moldovei este rezultatul alegerilor din Franța din 2027. Toate semnalele politice din această țară sugerează o implozie a centrului politic, susținător al Ucrainei, și șanse reale pentru extreme ca Rassemblement National (dreapta) al lui Jordan Bardella și Marine LePen și France Insoumise a lui Jean-Luc Mélenchon (stânga). Jumătate a „motorului franco-german” al Uniunii Europene, o Franță guvernată de radicali ar acționa ca un factor frenator asupra UE, mai ales în probleme ca extinderea, fiindcă populiștii au tot interesul să se dezică, în fața propriului electorat, de obligații geopolitice ca susținerea Ucrainei.
Cu un Bardella în Consiliul European, Uniunea Europeană ar putea intra într-un blocaj care ar putea face vremurile lui Orbán o amintire roză. În această estimare negativă există însă și o oportunitate pentru Moldova: calul de bătaie al extremiștilor din toată Europa este Ucraina, iar o Moldovă „decuplată” și-ar putea vedea relativ liniștită, în mod discret, de negocieri.
În fine, o problemă de neocolit a Moldovei o constituie Rusia, care dincolo de agresiune pură și acte generale de război hibrid, are o politică externă subtilă raportat la UE. Anunțul lui Putin că va oferi pașapoarte rusești transnistrenilor a fost pe drept sancționat de președinta Maia Sandu. Nu e vorba, totuși, numai de o intenție umilitoare și destabilizatoare intern la adresa Moldovei și de intenția lui Putin de a-și procura carne de tun pentru războiul din Ucraina. Așa cum am remarcat deja, cei între 350.000 și 450.000 de transnistreni posesori de cetățenie moldovenească sunt cea mai mare problemă legată de Transnistria, în procesul de aderare la UE al Moldovei. E deci de subliniat că Putin joacă la mai multe capete curtând transnistrenii pentru cetățenie rusă.
Următoarele luni
În viitorul apropiat, Moldova are un culoar bun către Uniunea Europeană, mai ales date fiind finanțări ca aceea de 641 de milioane de euro, anunțată la începutul lui iunie, și summit-ul UE-Moldova așteptat pe data de 22 iunie. Dacă va reuși să transforme acești bani în reziliență economică reală, o administrație solidă, o justiție independentă și alte elemente ale statului strict necesare pentru o țară a UE, Moldova va progresa în sine, indiferent de stadiul procesului de aderare și impedimentele și catalizatorii lui, care nu țin de ea. Într-un climat global în care populiștii acaparează țările prospere economic, evoluțiile din Moldova sau Armenia au loc în sens contrar, iar asta e o veste bună nu numai pentru Moldova și Armenia.
