Lilian Popil avea 18 ani când a decis că medicina nu va fi doar o meserie, ci o promisiune – făcută lui însuși, unei lumi mai bune, dar și unei generații care refuză să aleagă între vis și compromis. Era 2015, iar pentru un tânăr din Republica Moldova, visul de a deveni medic însemna să privească dincolo de granițe, spre oportunități care i-ar permite să crească profesional și personal. Lilian a ales medicina din convingere, iar ideea de a explora alte sisteme medicale a devenit un pas firesc în drumul său. După șase ani de studii, a decis că e timpul să deschidă noi orizonturi și să înțeleagă medicina într-un context mai larg.
Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății, publicat la sfârșitul anului 2024, care a analizat în premieră, într-o manieră comparativă și multidimensională, calitatea îngrijirii medicale și siguranța pacientului în cele 53 de state membre ale Regiunii Europene, arată că în Republica Moldova conceptul de „siguranță a pacientului” este vag și subdezvoltat.
În Republica Moldova există prea puține date ce ne-ar ajuta să înțelegem care este starea emoțională a cadrelor medicale. Câteva cercetări, limitate ca amploare și impact, făcute mai mult în cadrul studiilor de masterat sau doctorat, arată că rata burnout-ului printre cadrele medicale variază între 40 și 60%.
La 42 de ani, Irina Popov lăsa în urmă o carieră medicală consolidată, într-o instituție privată din Republica Moldova și o parte din familie, pentru a-și construi un nou început în România. De opt ani, trăiește și profesează aici, iar la scurt timp după sosirea ei, i s-au alăturat soțul și fiica cea mare, și ei medici.
Decembrie e luna bilanțurilor și a retrospecțiilor. E luna când tragem linie și separăm reușitele de eșecuri. În ultimii ani însă, guvernările ne-au mai învățat un lucru – între Crăciun și Revelion își fac loc reforme neașteptate, nepopulare, care profită de vulnerabilitatea unei opinii publice aflate în pauză de vigilență. Așadar, decembrie mai e, de câțiva ani încoace, luna reformelor menite să evite riposta.