Toată lumea a observat diferența dintre mesajul personal al Maiei Sandu, transmis cu ocazia morții lui Ilie Ilașcu, și mesajul semnat de ea ca președintă a Republicii Moldova?
„A plecat dintre noi Ilie Ilașcu, un adevărat erou al Mișcării de Eliberare Națională, care a luptat cu toată ființa sa pentru libertate, pentru românism. Curajul său l-a transformat într-un simbol al rezistenței împotriva regimului separatist din stânga Nistrului și al afirmării identității românești” – a postat Maia Sandu, chiar în prima zi, pe pagina sa de FB, citată de Moldpres, apoi și de Agerpres.
Simbol al tuturor românilor
Ulterior, răspunzând unui șir de propuneri, Maia Sandu, a emis, în calitate de președintă, un decret: „Decret cu privire la declararea zilei de doliu național în memoria lui Ilie Ilașcu. În semn de profundă tristețe cauzată de încetarea din viață a lui Ilie Ilașcu, simbol al rezistenței și al luptei pentru independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova...”.
Pe pagina sa de FB, apare și un text explicativ: „Joi, când Ilie Ilașcu va fi înmormântat la Cimitirul Bellu din București, declarăm zi de doliu în amintirea eroului Republicii Moldova. …
Ilie Ilașcu va rămâne un simbol al rezistenței și al luptei pentru integritate. În cei 9 ani de detenție ilegală, a fost torturat, amenințat, a trecut prin execuții simulate cu gloanțe oarbe pentru a-l dărâma. Dar el nu și-a trădat țara. Ilie Ilașcu a ales, cu fruntea mereu sus, să meargă la moarte pentru independența Republicii Moldova și va rămâne un simbol al tuturor moldovenilor”.
Sare imediat în ochi faptul că, spre deosebire de primul text al Maiei Sandu, nici decretul prezidențial, nici celălalt text de pe pagina sa din rețelele sociale, nu mai conțin referința la românism și identitatea românească, sub a cărei steag a luptat Ilie Ilașcu. E o omisiune esențială. Simbolul Ilie Ilașcu nu a aparținut doar moldovenilor, ci tuturor românilor. Fără a nega importanța independenței și a integrității teritoriale a Republicii Moldova, la început a fost lupta pentru „limbă și alfabet”.
Pentru identitatea lor românească au ieșit moldovenii în stradă odată cu „perestroika”, lupta pentru limba română și românism -- aceasta e esența mișcării de eliberare națională. „Independența și integritatea teritorială” sunt derivate ale dezideratului identitar. Moldovenismul – „limba moldovenească”, alfabetul chirilic – adus cu tancurile sovietice în 1940, apoi 1944, de peste Nistru, ne crea o identitate, ruptă, separată de românism, justificând cortina de fier de pe Prut.
Moldovenismul de azi și cel de ieri
„Podul de flori” din 1990 a marcat ridicarea simbolică, prin voință populară, a acelui zid despărțitor, ce tăia istoria, limba și cultura aceluiași popor. Sigur, moldovenismul de azi e diferit de cel sovietic, recunoscând „istoria, limba și cultura comune” în România și Republica Moldova, dar atunci când el tace niște adevăruri sau le vorbește doar la București sau Iași, nu se vede nicio deosebire de moldovenismul de ieri, la care mai veghează, excitându-l periodic, Moscova.
De ce să-l „moldovenizăm” pe eroul care și-a declarat apartenența la românism și nu a renunțat la etnia sa nici „în cei 9 ani de detenție ilegală”, nici când „a fost torturat, amenințat, a trecut prin execuții simulate cu gloanțe oarbe”?
Dacă Ilașcu „a ales, cu fruntea mereu sus, să meargă la moarte pentru independența Republicii Moldova și va rămâne un simbol al tuturor moldovenilor”, de ce comunistul Voronin l-a expulzat peste Prut? Nu fiindcă se considera român? Cum s-a întâmplat că „simbolul tuturor moldovenilor” a fost înmormântat nu la Chișinău, ci la București, în cimitirul unde „repaosă” elita națiunii române?
De ce se teme statul Republica Moldova de adevăr
Prin destinul său, Ilie Ilașcu a re-conectat istoria noastră sfâșiată de pactul Molotov-Ribbentrop. Spunând „Te iubesc, popor roman!”, el ne-a adunat împreună pe românii de pe ambele maluri ale Prutului. Tocmai noi, cei care am beneficiat de sacrificial său, să-i negăm sau să-i ignorăm identitatea pe care a apărat-o cu prețul vieții?
E regretabil când statul suveran și independent Republica Moldova se teme de adevăr și se comportă ca RSSM, oricât de „nobile” ar fi intențiile sale. Un scop nobil nu se atinge prin semiadevăr. Fundamentul, și ideologic și politic, al Republicii Moldova nu este RSSM, ci declarația de independență, ce proclamă ieșirea RSSM de sub poala Rusiei. Oricare ar fi fost motivul lor, există peste 1 milion de moldoveni care și-au redobândit cetățenia și, implicit identitatea română. Ei nu trebuie „integrați” în moldovenismul de azi?
