Cea mai importantă întrebare care frământă mințile pro-europenilor din Republica Moldova este dacă PAS și Maia Sandu ar mai putea reporta o victorie similară cu cea de la prezidențiale și de la referendum. Însă scorul din primul tur al prezidențialelor și apoi trecerea la mustață a referendumului ar trebui să fie un moment de analiză politică profundă. Erodarea preț de aproape patru ani, la pachet cu o serie de strategii politice îndoielnice, transformă ecuația puterii de la Chișinău într-una foarte complicată.
Toți ochii sunt ațintiți pe alegerile parlamentare din vara anului viitor. Fără îndoială, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) nu va reedita performanța politică din iulie 2021, atunci când a obținut un scor record de 63 de mandate în Legislativ din totalul de 101.
De această dată, lupta pentru putere va implica mai mulți actori politici interni, iar drumul european al Republicii Moldova este pus într-un con de incertitudine. PAS va trebui să se flexibilizeze nu doar în zona de centru-dreapta pro-europeană, acolo unde strategia a fost sufocarea oricărei tentative de coagulare a unor forțe pro-europene alternative, ci, mai ales, în zona de centru-stânga, acolo unde există niște partide ce declara adeziunea la un viitor european pentru Republica Moldova și cu care se poate dialoga.
Nevoia de flexibilizare politică
Alegerile prezidențiale recente ne-au arătat că Maia Sandu a devenit un politician mai abil care știe să își urmărească scopul, se axează mai puțin pe egou și manifestă flexibilitate politică. Ea a făcut apel la electoratul contracandidaților săi frecventabili, în special cel al lui Renato Usatîi, și s-a întâlnit formal cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, căruia i-a cerut indirect ajutorul.
Acest format de negocieri s-ar putea regăsi și după alegerile parlamentare din vara anului viitor. PAS va trebui să discute neapărat cu Partidul Nostru al lui Renato Usatîi, cu Mișcarea Alternativa Națională a lui Ion Ceban, sau, de ce nu, cu Partidul Social Democrat European (PSDE) al lui Ion Sula și Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei (PDCM) a lui Ion Chicu, în cazul în care ele vor trece pragul electoral. Sau poate forma o alianță cu aceste partide.
Un astfel de dialog ar diminua și presiunea, și polarizarea din societate și ar reuni sub o umbrelă mai largă ideea europeană comună și consolidată, dar și un spectru mai larg de votanți. Într-o asemenea construcție politică s-ar regăsi o reprezentativitate mai mare a opțiunilor politice pro-europene și un bazin mai larg de votanți în care ar fi atrași mai ușor și indecișii. Sigur, o astfel de alianță comportă și riscurile aferente ale unor interese de grup, sau chiar posibilitatea unor “cai troieni” care să saboteze acest proces din interior. Așadar, situația este complicată, dar negociabilă.
Dacă în raport cu posibilii aliați în perspectiva alegerilor, Maia Sandu a demonstrat flexibilitate, nu același lucru îl putem afirma și despre promisiunile sale făcute electoratului pro-european al PAS.
Dacă între cele două tururi ale prezidențialelor, Maia Sandu a dat asigurări că a auzit vocea cetățenilor și că vor urma remanieri în cabinetul de miniștri, acestea au fost doar un simulacru fără substanță. Deschiderea către partidele de centru-dreapta a fost mai mult una verbală, acestea nefiind invitate să participe la actul de guvernare în cele puțin peste șapte luni care au răma până la scrutinul parlamentar. Prin această mișcare, PAS a demonstrat din nou inabilitatea de a crea așteptări realiste și a ridicat din nou ștacheta așteptărilor mai sus decât putea să sară.
Cum niciun om politic nu poate sări peste umbra sa, Maia Sandu și PAS trebuie să renunțe la a mai vinde blana ursului din pădure și trebuie să seteze ținte politice realiste, tangibile sau promisiuni pe care le pot îndeplini.
PAS are cel mai pretențios electorat, oameni care așteaptă “livrabile”, iar scuzele pentru neîndeplinirea acestor obiective fixate nu vor fi mereu legate de războiul hibrid dus de Rusia sau crizele suprapuse și succesive. PAS trebuie să-și asume frontal și greșelile și mai ales trebuie să nu le mai repete. Ori, ultima mutare cu o remaniere de fațadă arată o incapacitate cronică de maturizare și chiar populism.
PAS trebuie să iasă din logica “cine nu e cu noi, este împotriva parcursul european” și să se redefinească ca un partid capabil de alianțe cu forțe politice existente. Pe românește, trebuie lucrat cu materialul clientului. Probabil acest lucru ar fi unul sănătos pentru un al doilea ciclu electoral cu PAS la butoanele puterii, dar de data asta cu o serie de aliați care să exercite acel control de tip “check and balances” (verificare și echilibrare) care ar responsabiliza și mai mult luarea deciziei politice și actul de guvernare per ansamblu.
În subsidiar, PAS nu trebuie să-și concentreze toată energia doar pe jocurile politice de dinaintea alegerilor parlamentare. Partidul are un mandat ferm de a continua reformele în relația cu Uniunea Europeană pentru începerea negocierilor pe capitole de aderare cu UE. PAS trebuie să fie pregătit pentru un joc multidimensional între a-și asigura ciclicitatea la putere pentru un al doilea mandat și de a avansa pe calea reformelor. Peste aceste două direcții cardinale se va suprapune și efortul Moscovei și a forțelor proruse de a sabota din plin cele două procese. Ne putem aștepta la o implicare mult mai mare și manevre furibunde ale Moscovei de a torpila eforturile Chișinăului de apropiere față de Bruxelles.
Comunicare precară și neadaptarea la realități
Tot aici, PAS va trebuie să-și redefinească și strategia în online. Polarizarea extremă care există în societatea moldovenească este o consecință a unor cote înalte de influențare a opiniei publice pe rețele de socializare. Rusia controlează de departe narațiunile de pe rețele de socializare, în timp ce deputații PAS descoperă pentru prima data live-ul pe Facebook sau își fac conturi de TikTok.
PAS este cu mult în spatele propagandei Kremlinului pe rețele de socializare cum ar fi Telegram sau TikTok. Pe acestea propaganda rusă domină copios. Rezultatele slabe de la prezidențiale și referendum au fost cauzate inclusiv de o prezență slabă a PAS și a Maiei Sandu în special pe rețele sociale “nefrecventabile” pentru partida proeuropeană. Și aici este nevoie de curaj, deoarece lupta politică se dă tot mai aprig în mediul virtual pentru “hearts and minds” (inimi și minți).
Opinia publică se formează mai nou pe social media, iar cine controlează acest spațiu controlează și agenda publică și narațiunile. Votul populist se formează în special pe rețele de socializare, acolo unde votanții cu un nivel mai slab de pregătire, spirit și gândire critică sunt capacitați și cad pradă discursurilor populiste, dezinformărilor și manipulări grosolane.
În altă ordine de idei, PAS comunică în continuare foarte prost. Pe de o parte, de teama indusă de propaganda prorusă care inhibă puternic orice inițiativă de comunicare a PAS și, pe de altă parte, din cauza lipsei unor lideri carismatici și capabili să comunice eficient cu populația. Există o frică foarte mare inoculată în rândul PAS că ar putea greși în comunicare, încât se adoptă de multe ori strategia struțului care-și îngroapă capul în nisip în speranța că pericolul îl va ocoli. Numai cine nu muncește, nu greșește.
A trecut de mult vremea când PAS și Maia Sandu primeau un cec în alb pentru acțiunile lor, iar acum orice intenție sau decizie politică trebuie comunicătă în prealabil și trebuie să beneficieze și de o strategie de comunicare dedicată pentru cetățeni.
În alta ordine de idei, este nevoie și de o reconectare cu electoratul la firul ierbii prin campanii din ușă în ușă (door-to-door) prin care activiștii PAS și cei din societatea civilă să explice ce înseamnă Uniunea Europeană, care sunt beneficiile și cum le poate influența în bine viața aderarea la UE. Prezumția că toți cetățenii știu că este mai bine în UE decât în sfera de influență a Rusiei, s-a dovedit a fi un fiasco care era să ne coste referendumul privind integrarea europeană.
PAS și Maia Sandu trebuie să învețe din aceste greșeli tactice. Este imperios necesar ca toți pașii să fie bine calculați. Călcarea pe greblă a două oară nu este o opțiune, iar parlamentarele sunt alt tip de alegeri în cadrul cărora voturile se vor împărți după cu totul alte reguli. Nici măcar diaspora salvatoare anterior nu mai poate asigura PAS-ului un nou succes.
Cu toate acestea, este absolut necesar ca pentru continuarea drumului european să avem din nou o triadă funcțională de tip proeuropean între Președinție, Parlament și Guvern pentru următorii patru ani, ceea ce ar putea să ne aducă mai aproape de obiectivul fixat de aderarea la UE până în 2030. La finalul zilei, acesta este scopul politic suprem pentru care trebuie să existe eforturi intense și conjugate din partea tuturor.
