Parlamentul Republicii Moldova a majorat bugetului de stat pentru anul curent cu sume suplimentare semnificative (8 miliarde de lei moldovenești), bani oferiți de către Uniunea Europeană.
Așa-numitul „Buget +Plus” este cel mai mare pachet financiar pentru investiții și creștere economică din istoria Republicii Moldova. El are două componente de bază: aspecte energetice și dezvoltare economică.
Deși opoziția și criticii actualei guvernări au încercat să interpreteze aceste majorări ca pe o mișcare electorală care va împovăra cetățenii prin creșterea împrumuturilor, majorarea bugetului este un prim rezultat financiar al începutului negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE, deoarece acești bani sunt parte a planului de sprijin de 1,9 miliarde de euro acordat de Bruxelles Chișinăului pentru dezvoltare economică și socială.
Cum s-a reorientat economic Republica Moldova dinspre Rusia spre UE?
La începuturile independenței sale, Republica Moldova s-a declarat un stat cu o politică externă bivectorială – și cu Estul, și cu Vestul, cum le plăcea să spună deputaților agrarieni care, la un monet dat, au dominat numeric Legislativul de la Chișinău. În acestor declarații, Republica Moldova a fost, în primul său deceniu de independență, puternic ancorată în spațiul Comunității Statelor Independente (CSI), dominat de Rusia, un spațiu care, până la urmă, nu a fost funcțional din punct de vedere instituțional și economic.
Lipsa de sustenabilitate organizatorică a CSI și desele crize social-economice și politice din acest spațiu geografic l-au făcut neatractiv pentru statele care își manifestau tendința de a se dezvolta democratic și a ajunge la prosperitate. Între timp, alături de CSI, s-a extins Uniunea Europeană, un spațiu instituțional bine organizat, cu reguli clare și puternic dezvoltat. Inevitabil, UE a devenit un pol de atracție pentru unele state din spațiul CSI, printre care și Republica Moldova.
Scurtcircuitul în relația dintre Chișinău și Moscova, provocat de refuzul lui Vladimir Voronin de a semna, în noiembrie 2003, memorandumul Kozak (care ar fi ancorat juridic Chișinăul în sfera de influența a Rusiei) a determinat guvernarea comunistă de atunci să schimbe cursul Republicii Moldova dinspre Est spre Vest. Drept „pedeapsă”, Rusia a introdus, în martie 2006, embargo la importurile de vinuri moldovenești.
Reorientarea Republicii Moldova dinspre Est spre Vest în timpul mandatului lui Voronin a purtat un caracter sporadic și conjunctural, modelul vestic de dezvoltare devenind unul oficial abia începând cu anul 2009, odată cu venirea la putere a Alianțelor pentru Integrare Europeană. Rusia a reacționat bolnăvicios atunci la orientarea spre UE a Republicii Moldova (ca și la cea a Ucrainei și Georgiei) și când Chișinăul era în proces de parafare a Acordului de Asociere cu Bruxelles-ul, a început să bombardeze (în 2013-2014) statul nostru cu noi embargouri la vinuri și produsele agroalimentare exportate pe piața rusă.
Embargourile rusești au lovit dureros în oamenii de afaceri, forțând economia moldovenească să se reorienteze dinspre Rusia spre piețele europene. În consecință, exporturile moldovenești în Rusia au ajuns astăzi să fie infime, în timp ce în țările UE au crescut considerabil, iar semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu Bruxelles-ul a facilitat dezvoltarea comerțului cu spațiul comunitar. În urma embargoului la vinuri din 2006, comerțul extern al Republicii Moldova cu spațiul CSI a scăzut în acel an, pentru prima dată, sub 50% (40.3%). Tot în 2006, exporturile moldovenești în Rusia au fost de 17.3%, deși până atunci nu au coborât niciodată sub 30%.
Politizarea, prin embargourile impuse de Moscova, a relației economice moldo-ruse și semnarea Acordului de Asociere la UE care a apropiat Chișinăul de Bruxelles, a dus la o reorientare structurală economică a Republicii Moldova spre Vest. Datele statistice ale comerțului exterior al Republicii Moldova arată foarte clar acest lucru. În 2024, 67.3% din exporturile moldovenești au mers în statele Uniunii Europene; 25.9% în celelalte țări ale lumii, iar în CSI (nu doar în Rusia!) - 6.8%. La capitolul importuri, cifrele arată astfel: 50.2% – UE, celelalte țări ale lumii – 46%, CSI – 3.8%.
Cel mai mult de pe pe urma acestei reorientări a fost afectată relația economică modo-rusă. Spre exemplu, în 1997, Republica Moldova a exportat 58.2% din produsele sale în Rusia, pe când în 2024 doar 3.3%. Dacă după primul embargou rusesc impus Republicii Moldova, cel din 2006, relațiile comerciale cu Moscova au cunoscut o înviorare, odată cu ridicarea interdicției rusești la vinurile moldovenești (în 2012 exporturile pe piața rusă au ajuns la 30.3%), atunci după embargourile din 2013-2014 relația comercială modo-rusă nu și-a mai revenit, ea intrând într-o stare de degradare continuă.
Republica Moldova este „condamnată geopolitic” să-și continue parcursul european
Destrămarea Uniunii Sovietice a găsit Republica Moldova la confluența a doua spații geopolitice – cel estic, al Comunității Statelor Independente, dominat de Rusia, și cel vestic, al Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice. Statele din Europa postcomunistă și Țările Baltice, în aproximativ, 10-15 ani au aderat atât la UE, cât și la NATO. Statele din spațiul post-sovietic (cu excepția Țărilor Baltice), precum și cele din fosta Iugoslavie (cu excepția Sloveniei și Croației) au rămas pe dinafara celor două organizații internaționale.
După valul de extindere spre sud și est din anii 2004 și 2007, Uniunea Europeană a decis, pentru o anumită perioadă, să pună pe stop procesul de extindere, preferând să-și securizeze frontierele prin consolidarea relațiilor cu noii vecini. Astfel, în cadrul politicei europene a noii vecinătăți, în mai 2009, Uniunea Europeană a lansat Parteneriatul Estic, care a inclus șase state post-sovietice – Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Prin lansarea inițiativei Parteneriatului Estic, UE intenționa să contribuie la dezvoltarea instituțională și social-economică a celor șase state, fără însă a le acorda perspectiva de integrare europeană.
UE nu a ținut cont de faptul că unele din statele membre ale Parteneriatului Estic își vor dori să devină membre ale familiei europene. Foarte repede, Patentatul Estic s-a cristalizat în două grupuri de state. Primul – Republica Moldova, Ucraina și Georgia – care doreau să adere la Uniunea Europeană și au semnat în iunie 2014 Acorduri de Asociere cu UE. Al doilea – Belarus, Armenia și Azerbaidjan – țări care nu au devenit state asociate ale UE, fiecare din ele urmărind scopuri proprii în relația cu Bruxellesul.
Războiul din Ucraina a determinat, însă, Uniunea Europeană să își schimbe modul de abordare față de paradigma extinderii. Drept urmare, Bruxelles-ul a decis, pe parcursul anilor 2022-2023, să ofere Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei perspectiva europeană, iar cu Chișinăul și Kievul să deschidă negocierile de aderare. Cu Georgia nu a fost lansate negocieri de aderare din cauza derapajelor antidemocratice interne și, până la urmă, a unei reorientări geopolitice, tot mai evidentă, spre Moscova.
Pe de altă parte, Armenia a început tot mai mult să se distanțeze de Moscova după abandonarea Erevanului de către Rusia, în septembrie 2023, în conflictului armeano-azer din Karabahul de Munte, și să se reorienteze către UE. Armenia și UE au demarat oficial, în septembrie 2024, negocieri pentru liberalizarea regimului de vize, iar, în martie 2025, parlamentul armean a adoptat legea privind începerea procesului de aderare a Armeniei la Uniunea Europeană.
Revenind la reorientare geopolitică a Georgiei spre Rusia, un scenariu similar ar fi mult mai greu de realizat în Republica Moldova, din două cauze obiective. Prima este cea economică. Republica Moldova economic este conectată la Uniunea Europeană, iar Georgia nu. Spre exemplu, Georgia a exportat, în anul 2024, doar 8.7% din produsele sale în UE, pe când în spațiul CSI – 69%. Cele mai importante piețe de export ale Georgiei au fost, în 2024: Kârgâzstan (19.6%), Kazahstan (13.1%), Azerbaidjan (11%) și Rusia (10.4%). Dintre statele europene cel mai mult Georgia a exportat anul trecut în Bulgaria – 1.9%.
Cea de a doua cauză obiectivă este că Republica Moldova e vecină directă cu Uniunea Europeană, prin hotarul cu România, pe când Georgia nu are frontieră directă cu UE și, dimpotrivă, are hotar cu Rusia, în timp ce Republicii Moldova e despărțită de Rusia de către Ucraina. Impactul factorului ucrainean asupra unei reorientări a Republicii Moldova dinspre Vest spre Est este evitat în mod intenționat de către actorii pro-ruși de la Chișinău. Vorbind din perspectiva alegerilor parlamentare care vor avea loc în Republica Moldova în a doua jumătate a acestui an, o guvernare pro-rusă la Chișinău va fi abordată imediat cu suspiciune la Kiev, iar statul nostru va fi tratat drept o potențială sursă de insecuritate regională la adresa Ucrainei.
În calitate de vecin al UE și în condițiile în care alt vecin – Ucraina – se îndreaptă spre Vest, Republica Moldova este „condamnată geopolitic” să-și continue parcursul european. Orice guvernare de la Chișinău, oricât de pro-rusă ar fi ea, va fi nevoită să aibă relații bune și să întrețină un dialog constructiv, atât cu Kievul, cât și cu Bucureștiul. În caz contrar, Republica Moldova va fi izolată de lumea exterioară. Gazele naturale rusești pot ajunge în Republica Moldova numai prin gazoductele din România, iar produsele agroalimentare și vinurile moldovenești pot fi exportate în Rusia doar tranzitând teritoriul Ucrainei sau a UE. O a treia cale nu există!
Concluzii
În ultimii 20 de ani, Republica Moldova s-a aflat într-un proces de reorentare structurală dinspre Est spre Vest. Referendumul privind integrarea europeană, din octombrie 2024, doar a legiferat o stare de fapt, constituită în ultimele două decenii. Sub aspect economic, Republica Moldova este demult conectată la spațiul comunitar european, inclusiv ca urmare a embargourilor impuse de Moscova. Iar din punct de vedere geopolitic, atât timp cât Ucraina va rezista invaziei rusești și va fi orientată spre Occident, apropierea Republicii Moldova de Rusia nu ar face decât să o transforme într-o eclavă izolată de restul lumii, lipsistă, în plus, și de asistență externă (întrucât ajutorul vine din Occident și nu din Rusia).
Păstrarea Republicii Moldova pe orbita Mosocvei ar fi doar în interesul Rusiei, și nicidecum în cel societății moldovenești. În momentul de față, cea mai marea piedică pentru cursul european al Republicii Moldova o reprezintă o anumită parte a clasei politice - cea pro-rusă, oligarhică și suvernaist-pseudoeuopeană. Din motive politice și personale, reprezentanții acestui curent speculează nostalgiile de sovietice și simpatiile față de Rusia pe care încă le mai păstrează o parte din cetățenii moldoveni. Totodată, ei dezinformează și manipulează adevărul despre integrarea europeană. Iar adevărul este că Rusia nu poate fi un model de dezvoltare în beneficiul cetățenilor, pe când Uniunea Europeană – da!
