În discuția despre perspectiva Reunirii s-a mai implicat o tabără, a „națiunii civice”, care consideră că tema respectivă îi „divizează” pe moldoveni, îi supără pe o parte din concetățenii noștri de altă etnie. Spre deosebire de socialiști și comuniști, ei nu au numit-o trădătoare pe Maia Sandu, dar au admonestat-o pentru că ar „destabiliza” și „polariza” societatea.
Reunirea e despre identitate
De ce i-ar supăra și speria pe unii moldoveni discuția despre reunirea Republicii Moldova cu România, nu se spune cu claritate, dar e de presupus că e vorba despre reminiscențele românofobiei, a spălărilor propagandistice pe creier, la care au fost supuși, în perioada sovietică, atât de eficient încât nu își pot veni în fire nici după peste treizeci de ani de independență. De aceea, unioniștii trebuie să tacă, să-și ascundă dorința sau să o discute numai la bucătărie, din punctul de vedere al europeniștilor „civici”.
Totuși, chiar dacă o temă oarecare „divizează” societatea, a opri discuția nu pare să fie un principiu sănătos, decât dacă tema respectivă e interzisă prin Constituție. Într-adevăr, nu trebuie să permitem cuiva să propage războiul, ura interetnică sau de altă natură, dar reunirea nu e despre ură sau război, e despre identitate, limbă și cultură, e despre consecințele unui abuz geopolitic.
Exagerare sau trișare?
Fiindcă veni vorba, și tema integrării europene nu îi încântă pe mulți nostalgici, îi mai „dezbină” pe cetățenii care îl admiră pe criminalul de război Putin. Nu vom putea închide gura nimănui, decât încălcând drepturile și libertățile constituționale, transformând Republica Moldova într-o dictatură.
De ce totuși, i-ar speria pe unii minoritari etnici discuția despre faptul că românii s-ar putea reuni în cadrul unui singur stat în care sunt respectate drepturile culturale ale minorităților? E reunirea un subiect tabu? Se pare că stimații noștri reprezentanți ai „națiunii civice” încurcă niște lucruri, exagerează sau poate chiar trișează. Cred ei că cei peste un milion de cetățeni care și-au redobândit cetățenia română nu s-au gândit în sinea lor, măcar odată, la probabilitatea și eventualitatea Reunirii?
Falanga pro-rusă în mișcare
După ce i-a cerut demisia președintei Maia Sandu pentru „trădare”, falanga pro-rusă din Parlamentul Republicii Moldova s-a pus sau a fost pusă din nou în mișcare: liderul socialiștilor Igor Dodon a anunțat, într-o conferință de presă, acțiuni propagandistice de amploare legate de afirmațiile mai multor reprezentanți ai guvernării că ar vota „Da” în eventualitatea unui referendum privind reunirea Republicii Moldova cu România.
Ca să oprească mișcarea unionistă, PSRM planifică să instaleze pe teritoriul Republicii Moldova panouri cu texte „patriotice”, care să excite sentimentele „stataliste” ale cetățenilor - „Republica Moldova este patria mea”, „Republica Moldova nu e România”, va scrie pe ele. Dacă așa crede Dodon că va consolida și va spori statalitatea”, fie. Cine l-ar contrazice că Republica Moldova e patria noastră? Și Republica Moldova și România sunt două state în care majoritatea o formează același popor. Un milion și ceva de cetățeni moldoveni au depus și jurământ de credință României, obținând cetățenia română. Peste un timp numărul acestora va fi și mai mare. Pentru comparație: la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, blocul „patriotic” al socialiștilor și comuniștilor, împreună cu Tarlev, a vost votat de „doar” 389 mii de alegători. Prin urmare, ar fi logic și corect ca pe panoul plătit de PSRM să se scrie „Republica Moldova și România sunt patria mea!”. Sau viceversa.
„Republica Moldova nu e Rusia”
Cam la fel e și cu cel de-al doilea text. Într-adevăr, în prezent Republica Moldova și România sunt două state diferite. Republica Moldova nu e România, dar Moldova e România, e una din părțile ei constitutive, fundamentale, unul din pilonii ei principali. Iar Republica Moldova e parte a Moldovei, sfâșiate de Rusia, apoi de URSS, prin acordul dintre Stalin și Hitler. Dacă Republica Moldova e o „așchie” a Moldovei, după cum recunoaște și Dodon, nu ar fi logic să revină la „trunchiul” matern? Nu-i rămâne decât un singur pas până va deveni România. Așadar, textul ar trebui suplimentat în felul următor: „Republica Moldova nu e România. Deocamdată. Dar Moldova e!”
Când însă vor apărea niște panouri „Republica Moldova nu e Rusia!” sau „Moldovenii nu aparțin lumii ruse!”? Sau și mai direct: „Nu dorim să fim „eliberați de Rusia”. „Russia go home!”, ca să nu uităm de trupele ruse de la Tiraspol și Tighina. Ca să fie credibili în intențiile sale, Dodon și tovarășii săi ar trebui măcar de formă să reacționeze la pericolul ce-l prezintă imperialismul rus vărsător de sânge, pornit să-și „recupereze” teritoriile Atât de atenți la ce se spune despre Republica Moldova la București, socialiștii nu aud amenințările deschise și chemările revanșarde ce o vizează la Moscova? Chiar zilele trecute, „strategul” noii ordini mondiale, Aleksandr Dughin, numit și „ideologul lui Putin”, pleda la televiziunea rusă pentru recucerirea fostelor republici sovietice, care, din punctul său de vedere, nu au dreptul la suveranitate și independență.
Dar faptul că biserica ortodoxă rusă include Republica Moldova în spațiul „Rusiei istorice”, o consideră parte a „lumii ruse”, nu ar trebui să-i îngrijoreze pe stataliștii noștri, dacă nu ar fi de carton sau de paie? „Ai noștri sunt aproape”, îi anunța Dodon pe găgăuzi, la Comrat, cu aluzie la armata rusă care invadase Ucraina, și asta spune totul despre profilul său „statalist” și „patriotic”.
Cu sacoșa lui Plahotniuc în cap, la Strasbourg
„Maia Sandu are grijă de alții”, se revolta liderul socialiștilor la APCE, după discursul președintei în care, printre altele, ea deplângea suferințele ucrainenilor rămași, în plină iarnă, fără apă, lumină și căldură, în urma bombardamentelor ruse tot mai intense, sincronizate cu scăderea temperaturii aerului.
Cuvântând în fața sălii goale, vajnicul nostru „creștin ortodox” și apărător al „valorilor tradiționale, a uimit cei câțiva deputați, rămași să-l asculte, prin ticăloșia anti-ucraineană și slugărnicia sa față de Rusia. Să-și fi pus pe cap și sacoșa („kuliokul”) ce a luat-o bucșită cu valută de la Plahotniuc, moralistul Dodon, care le da europenilor lecții de comportament, ar fi obținut un efect și mai mare al prezenței sale la Strasbourg.
De altfel, nu doar stataliștii pro-ruși, ca Dodon, ci și oamenii lui Plahotniuc, Platon, Șor, Filat, Ceban nu mai suportă să li se vorbească despre Ucraina și crimele Rusiei. E cum le-ai pune sare pe rană. Din această cauză au pierdut alegerile, încercând să-i convingă pe alegători că nu Rusia e de vină pentru crizele energetică, economică ce au lovit Republica Moldova.
„Întunericul” de amiază
Zilele trecute, cohortă pro-rusă a prins viață și s-a înviorat din nou după dispariția bruscă a curentului electric din rețeaua moldavă și ucraineană. „Întreaga Moldovă, cufundată în întuneric”, „Kișinev s-a scufundat în beznă” (în limba rusă), „În întuneric, dar cu PAS”, au titrat unii „influenseri” în plină zi, înainte de amiază, când se vedea destul de bine. Spre nenorocul lor lipsa curentului nu a durat decât câteva ore și a reapărut – iarăși nenoroc! – până a se lăsa întunericul, cu contribuția României.
Acest incident destul de serios a scos la iveală nu numai carențele de transparență și comunicare a noului guvern, ci și cât de important era să fie încheiată la timp construcția liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău. Dar, lansând săgeți critice, în mod justificat, spre guvernare, nimeni nu a menționat, deși era cazul, rolul nefast al Rusiei în această istorie, ca și cum ar fi normal să bombardezi sistemul energetic al vecinilor tăi. Ne putem doar imagina câtă ură s-a adunat la adresa României, care ne-a venit în ajutor de mai multe ori pe parcursul ultimilor ani. Noi ar fi trebuit să înghețăm fără gazul și curentul electric rusesc, ca și ucrainenii bombardați, spre bucuria rușilor „patrioți”, dacă nu ne-ar fi întins o mână de ajutor România, Europa, SUA. Ce ghinion pentru Dodon! Cum să nu-i urăști pe români, europeni, dacă strică planurile „eliberatoare” ale lui Putin?
