
La 19-20 noiembrie 2024, la Chișinău, a avut loc un forum de securitate (Moldova Security Forum 2024), primul eveniment de acest gen care ar putea deveni pe viitor o reuniune tradițională. Desfășurarea unui forum de securitate este de maximă actualitate pentru societatea moldovenească, scopul lui primar fiind să contribuie la ridicarea gradului de reziliență a Republicii Moldova.
Schimbare în modului de abordare a problemei securității în Republica Moldova
Agenda acestui forum a fost una foarte consistentă. În cele două zile au fost discutate mai multe subiecte actuale pentru securitatea regională, cum ar fi rolul Uniunii Europene în asigurarea securității în bazinul Mării Negre. De asemenea, s-a discutat și despre aniversarea a celor 75 de ani ai NATO și importanța pe care a avut-o și o are această organizație în promovarea securității la nivel internațional. Dar cel mai important, la forum au fost discutate probleme de securitate cu care se confruntă în prezent Republica Moldova.
Trecând peste agenda propriu-zisă a forumului, însăși desfășurarea acestui eveniment atestă o schimbare a modului de abordare a problemei securității în Republica Moldova. Până acum doi-trei ani (mai exact, până la războiul din Ucraina), în societatea moldovenească nu existau discuții reale și largi privind securitatea statului. Subiectul securității naționale era dezbătut într-un cerc foarte restrâns – de către mediul academic și cel al experților specializați pe problemele de securitate. La nivelul clasei politice moldovenești, discuțiile privind securitatea naționale porneau de la ideea falsă a neutralității în calitate de instrument al asigurării siguranței Republicii Moldova.
Explicând pe scurt, neutralitatea, sau neutralitatea permanentă cum este numită deseori, s-a format ca statut juridic internațional a unui stat în perioada modernă, la începutul secolului al XIX-lea. Statele neutre se angajau să nu participe la alianțe militar-politice, să nu accepte amplasarea de baze militare străine în interiorul lor și să nu permită folosirea teritoriului propriu în scopuri militare împotriva altui stat. Statutul de stat neutru, pentru a fi valabil juridic la nivel internațional, trebuia de recunoscut de alte state.
Considerată de către mulți în secolul al XIX-lea un instrument juridic de securitate la nivel internațional, neutralitatea nu și-a demonstrat sustenabilitatea în timpul celor două războaie mondiale din secolul trecut, multe din statele declarate neutre fiind ocupate în timpul acestor conflagrații. După războiul doi mondial doar câteva state au rămas neutre în Europa (Elveția, Suedia, Austria, Irlanda și Malta), restul statelor europene care nu au fost ocupate de Uniunea Sovietică au intrat în Alianța Nord-Atlantică pentru a-și asigura securitatea.
Revenind la neutralitatea Republicii Moldova, ea a fost proclamată chiar de la începuturile independenței statului. Dacă inițial neutralitatea se dorea a fi o soluție de compromis între Est și Vest, , ulterior ea a fost preluată de către Rusia în calitate de instrument de promovare a intereselor sale geopolitice în sud-estul Europei. Un exemplu elocvent al modului în care Federația Rusă a folosit neutralitatea Republicii Moldova a fost summitul NATO de la București din aprilie 2008, în timpul căruia s-a decis aderarea (mai exact, neaderarea) Ucrainei și Georgiei la Alianța Nord-Atlantică.
Folosindu-se de falsul pretext că neutralitatea ne asigura securitatea, majoritatea guvernărilor de la Chișinău au neglijat conștient sau inconștient problemele securității naționale ale Republicii Moldova.
Astăzi, Republica Moldova este un stat cu multe vulnerabilități din punct de vedere al securității naționale, cu o reziliență scăzută a instituțiilor statului la diferite riscuri și amenințări, atât din exterior, cât și din interior. Ca urmare, rachetele și dronele rusești zboară pe deasupra Republicii Moldova și cad pe teritoriul ei fără că sistemul de apărare al statului să se poată opune.
Relațiile Republicii Moldova cu NATO
Mai mult, subiectul neutralității Republcii Moldova a fost contrapus permanent cu subiectul NATO.
În general, relația Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică a fost și rămâme una plină de controverse. Pe de o parte, majoritatea populației este rezervată, sau chiar ostilă față de NATO. Pe de altă parte, relația oficială, la nivelul cooperării instituțiilor de stat cu Alianța, a fost una stabilă, chiar și atunci când la cârma țării s-au aflat comuniștii lui Vladimir Voronin sau socialiștii lui Igor Dodon. Proiectele dezvoltate în cadrul „Parteneriatului pentru Pace”, program care anul curent a făcut 30 de ani de la inaugurare, au contribuit semnificativ la dezvoltarea securității statului nostru.
Imaginea NATO în Republica Moldova a fost, însă, lăsată în totalitate la discreția partidelor politice de stânga, în majoritate de orientare prorusă. Societatea moldovenească a moștenit mai întâi o percepție a NATO formată în perioada sovietică, care evident era una negativă. Ulterior, imaginea NATO a început să fie alimentată în aceeași termeni defăimători de către propaganda rusă, care a dominat o bună perioadă (și încă mai domină) spațiul informațional din Republica Moldova.
Clasa politică moldovenească a avut o contribuție semnificativă la menținerea imaginii negative a NATO. Partidele de stânga filoruse care au fost la guvernare (Partidul Democrat Agrar, Partdul Comuniștilor și Partidul Socialiștilor), au abordat subiectul NATO în termeni critici, insistând pe neutralitate ca instrument principal de asigurare a securității Republicii Moldova. Capacitatea armatei naționale nu a fost o prioritate pentru aceste partide, domeniul apărării fiind lăsat la periferiile actului de guvernare.
Partidele de dreapta, cu unele excepții (cum ar fi Partidul Popular Creștin Democrat și Partidul Liberal), fie au evitat subiectul NATO, fie l-au abordat formal în discursul lor politic. Nici o guvernare proeuropeană de la Chișinău nu a avut printre prioritățile sale explicarea importanței și avantajelor relației cu Alianța Nord-Atlantică în vederea asigurării securității Republicii Moldova. Partidele de dreapta „au fugit” de subiectul NATO de teamă să nu suporte costuri electorale, știind foarte bine reticențele din societatea moldovenească față de acest subiect. În așa mod, tema NATO în Republica Moldova a fost în totalitate la discreția partidelor de stânga proruse.
Concluzii
În prezent, suntem martorii schimbării percepției asupra securității naționale în Republica Moldova. Și Forumul de Securitate este o dovadă a acestei schimbări. Totuși, conștientizarea problemelor de securitate pentru buna funcționare a statului vine mai degrabă din partea societății civile și mai puțin din partea clasei politice. În condițiile în care partidele proruse împing discuția privind problemele de securitate pe o pistă falsă (cea a neutralității), partidele europene trebuie să-și asume o discuție deschisă cu societatea despre importanță securității naționale. Această discuție nu va fi una ușoară pentru partidele proeuropene (cu numeroase subiecte sensibile și nepopulare sub aspect electoral, cum ar fi relația cu NATO), dar este necesară pentru a crește reziliența societății și statului, reziliență care este un factor fundamental pentru edificarea parcursului european al Republicii Moldova.