Comunitatea Politică Europeană (CPE) este o inițiativă relativ nouă apărută în contextul schimbărilor geopolitice majore din ultimii ani, care își propune să consolideze cooperarea politică și strategică între statele europene, depășind limitele structurilor clasice ale Uniunii Europene. Deși are a o istorie scurtă, CPE a devenit o platformă pan-europeană de discuții, fără ca să se suprapună pe structurile instituționale ale Uniunii Europene și ale altor organizații internaționale din Europa. CPE este și o asociație a democrațiilor, iar state care promovează și susțin războiul, cum ar fi Rusia și Belarus, nu fac parte din ea. În același timp, reuniunile CPE transmit mesaje geopolitice foarte clare despre intențiile UE de a deveni un actor geopolitic independent. Or, summitul CPE de la Erevan din mai acest an a fost o reuniune de așa gen.
Ce este Comunitatea Politică Europeană?
Comunitatea Politică Europeană a fost creată la propunerea președintelui francez, Emmanuel Macron, făcută în mai 2022, ca răspuns la agresiunea la scară largă a Rusiei în Ucraina. Ideea principală a CPE constă în constituirea unei platforme de dialog politic care să cuprindă toată țările europene, inclusiv cele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cum ar fi statele din Balcanii de Vest, Ucraina sau Republica Moldova. Din CPE fac parte 27 de țări ale UE și 20 de state partenere.
CPE nu este o organizație internațională instituționalizată, deoarece nu are structuri permanente și nu adoptă decizii obligatorii, activitatea ei bazându-se pe reuniuni periodice ale liderilor europeni (de obicei de două ori pe an, o întâlnire într-un stat al Uniunii Europene, altă în unul non-UE). CPE urmărește promovarea cooperării politice între statele membre și nemembre ale UE pentru a consolida securitatea în Europa și a gestiona provocările comune pentru întregul continent european, cum ar fi energia, migrația și infrastructura. De asemenea, CPE sprijină integrarea țărilor candidate la UE, însă fără a înlocui procesul de aderare.
Primul summit al CPE s-a desfășurat în octombrie 2022, în Cehia, la Praga, la el participând șefi de state și guverne din peste 40 de țări europene. Principalele subiecte discutate la prima reuniune au fost securitatea europeană după invazia Rusiei în Ucraina și criza energetică din Europa. La summit de la Praga s-a convenit asupra coordonării politice la nivel european a sprijinului pentru Ucraina și inițierea unor discuții privind interconectarea energetică a statelor europene.
Al doilea summit al CPE a avut loc, în iunie 2023, în Republica Moldova. Simbolismul geopolitic al acestei reuniuni a constat în locul de desfășurare – spațiul post-sovietic al Europei de Est revendicat de Rusia ca sferă a sa de influență. Acest summit al CPE a reprezentat un mesaj de sprijin politic puternic din parte UE pentru viitorul european al Republicii Moldova și Ucrainei. Printre subiectele abordate au fost; securitatea regională, reziliență în fața războiului hibrid rus, inițiative de cooperare în domeniul energiei și infrastructurii.
Următoarele summituri ale CPE, până la întrunirea de la Erevan, au avut loc în Spania (octombrie 2023), Marea Britanie (iulie 2024), Ungaria (noiembrie 2024), Albania (mai 2025) și Danemarca (octombrie 2025). Temele dominante discutate la reuniunile CPE au fost războiul din Ucraina, securitatea europeană, reziliență democratică, amenințările hibride, autonomia strategică a Europei, extinderea UE, energia, migrația, securitatea frontierelor, conectivitatea etc. Deși la aceste reuniuni CPE nu a adoptat tratate sau decizii juridice obligatorii pentru statele participante, platforma a facilitat dialogul, coordonarea politică și cooperarea între țările europene în gestionarea problemelor comune pentru continent.
Summitul CPE de la Erevan, din 4 mai a.c., la care s-a discutat despre coordonarea acțiunilor de consolidare a rezilienței democratice, de promovare a conectivității și de consolidare a securității economice și energetice, are o importantă semnificație geopolitică. Prima: oficializează orientarea Armeniei spre vest prin accentuarea relațiilor cu Uniunea Europeană. Doi: odată cu îndepărtarea Erevanului de Moscova și apropierea de Bruxelles are loc diminuarea influenței Rusiei în Caucazul de Sud. Trei: Uniunea Europeană își extinde zona de gravitație într-o regiune în care a fost puțin prezentă (chiar luând în calcul adeziunea europeană a Georgiei până acum câțiva ani), strategică prin poziționarea sa în calitate de punte energetică și logistică între Europa, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Turcia.
Summitul UE-Armenia și reacția Rusiei
Imediat după cea de-a 8-a reuniune a CPE, la Erevan, a avut loc și summitul UE-Armenia, prima întâlnire în acest format bilateral. Pe agenda întâlnirii s-au numărat subiecte de discuții cum ar fi: investiții economice, infrastructură, controlul frontierelor, securitate și situația regională. De asemenea, la summit s-a discutat despre programul de sprijin în sumă de 270 de milioane de euro acordați Armeniei de către Uniunea Europeană până în 2027 pentru realizarea reformelor (planul „Creștem Armenia”, convenit în aprilie 2024) și inițiativa „Global Gateway”, care ar putea atrage investiții de până la 2,5 miliarde de euro, cu precădere în domeniile transporturi, energie și infrastructură. Un alt subiect abordat s-a referit la regimul liberalizat de vize acordat Armeniei de către UE, dialogul asupra căruia a fost deschis de cele două părți în iulie 2024.
Pe lângă subiectele de pe agendă, unele foarte importante pentru Erevan, summitul UE-Aremnia a fost văzut ca unul istoric, care poate produce efecte geopolitice semnificative. Primul efect: summitul instituționalizează apropierii strategică a Armeniei de Uniunea Europeană. Doi: apropierea Armeniei de UE va reconfigura geopolitic Caucazul de Sud, deoarece va reduce influența Rusiei în regiune și, în același timp, o va crește pe cea a Uniunii Europene.
Armenia, timp de peste trei decenii, a fost geopolitic unul din statele post-sovietice cele mai fidele Rusiei, și cel mai apropiat aliat al Moscovei în Caucazul de Sud. Având un istoric complicat cu Turcia, încă de pe timpurile Imperiului otoman, și un război cu Azerbaidjanul din cauza regiunii Karabahul de Munte (Arțah în limba armeană) care a început în perioada sovietică, Armenia a acceptat integral protectoratul geopolitic al Rusiei.
În schimb, Erevanul a fost de acord să devină parte componentă a structurilor instituționale formate de Rusia, pentru a-și legifera prezența și emite pretențiile geopolitice asupra spațiul post-sovietic – Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, creată în 1992 pe ruinele fostei Uniuni Sovietice (un fel de versiune rusească a NATO), și a Uniunii Euroasiatice, care și-a propus să integreze instituțional și economic spațiul Comunității Statelor Independente (după modelul Uniunii Europene).
Războiul din septembrie-noiembrie 2020 cu Azerbaidjanul pentru Karabahul de Munte, pierdut de Armenia, și preluarea forțată a enclavei armene de către Bacu în septembrie 2023, au determinat Erevanul să-și revizuiască optica geopolitică. În Supremația militară a Azerbaidjanului asupra Armeniei s-a datorat suportului din partea Turciei (în mod special, prin dronele Bayraktar), pe când Rusia, implicată deja în războiul din Ucraina, a preferat să nu se implice de partea Armeniei (pentru a nu afecta relația cu Ankara), deși Moscova era garant al acordului de încetare a focului semnat la 10 noiembrie 2020 între Armenia, Azerbaidjan și Rusia, iar un contingent militar rus de pace a fost plasat în Karabah.
Simțindu-se trădată de Rusia, Armenia a decis să-și normalizeze relațiile cu Azerbaidjanul și Turcia și să se orienteze tot mai mult spre vest. La 8 septembrie 2025, Armenia și Azerbaidjanul au semnat la Casa Albă un angajament de pace mediat de SUA, care urmează să pună capăt la aproape cele patru decenii de conflict dintre Erevan și Bacu și, drept urmare, să stabilească o pace durabilă în regiune. Totodată, Armenia a decis să se apropie de Uniunea Europeană. Parlamentul armean a aprobat în martie 2025 legea privind începerea procesului de aderare a țării la UE. Uniunea Europeană și Armenia au adoptat în decembrie 2025 Agenda Strategică pentru Parteneriat, care își propune să aprofundeze cooperarea politică, economică și sectorială UE-Armenia.
Previzibil, reacția Rusiei la aceste acțiuni ale Armeniei a fost una negativă, iar comentariile privind cele două summituri de la Erevan au fost extrem de critice, în mod special cu referire la prezența președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, în Armenia. Secretarul de presă al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova așteaptă clarificări din partea autorităților armene în acest sens și a numit „anormal” faptul că Armenia i-a oferit lui Zelenski „o platformă pentru declarații complet anti-ruse”. Purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, Maria Zaharova, a acuzat Armenia că, prin transformarea în platformă pentru Zelenski, și-a încălcat promisiunea de a nu acționa împotriva Rusiei, sugerând că agest act ar putea complica serios relațiile ruso-armene.
După comentariile lui Peskov și Zaharova, cu o reacție la noul curs de politică externă a Armeniei a venit și Vladimir Putin, care, la conferința de presă de după parada de 9 mai de la Moscova, a declarat că problema aderării Armeniei la Uniunea Europeană și a retragerii din Uniunea Economică Eurasiatică ar trebui să fie decisă prin referendum de către poporul armean, pe care Erevanul ar trebuie să îl organizeze cât mai curând posibil. De asemenea, el a sugerat că Armenia „nu ar trebui să meargă la extreme” și să urmeze calea Ucrainei.
Concluzii
Reuniunea Comunității Politice Europene și summitul UE-Armenia de la Erevan din 4-5 mai 2026 reliefează câteva mișcări geopolitice importante la nivel european. Prima: CPE treptat se transformă într-o platformă pan-europeană care consolidează continentul. Doi: este o mișcare în direcția transformării Uniunii Europene într-un actor geopolitic, dacă nu la nivel mondial, cel puțin la nivel intercontinental. Trei, Rusia pierde teren într-o regiune pe care a dominat-o o perioadă îndelungată de timp – Caucazul de Sud.
Kremlinul este deranjat și înrăit de aceste tendințe geopolitice și, cu certitudine, va reacționa. La 7 iunie 2026, în Armenia vor avea loc alegeri parlamentare care se vor desfășura după același principiu ca și cele din Republica Moldova, adică pe principiu geopolitic. Principalele forțe care participă la scrutin sunt „Contractul Civil”, condus de actualul premier Nikol Pashinyan care pledează pentru diversificarea politicii externe prin apropierea de UE, și „Alianța Armenia”, în frunte Robert Kocharyan, adept al menținerii Armeniei în calitate de satelit al Rusiei.
În funcție de rezultatul acestor alegeri, Moscova își va adapta politica față de Erevan. Dacă Armenia își va continua politica de apropiere de UE, atunci Rusia va aplica față de Erevan scenariul „moldovenesc” din anii 2006 și 2013, numai că de această dată nu vinul va fi „rău”, ci coniacul armenesc.
Dar cazul Armeniei ar trebui să fie relevant și pentru Republica Moldova, în special pentru partida pro-rusă de aici. Armenia, după decenii de protectorat rusesc, a decis să meargă spre Uniunea Europeană pentru că pe Rusia (pe lângă faptul că este un model de dezvoltare administrativ și economic eșuat) nu te mai poți baza.
