Două „bombe” mediatice au zguduit profund societatea moldavă în ultima săptămână. Una, legată de selectarea directorului MoldATSA, care și-a falsificat datele biografice și a stabilit remunerații dubios de generoase pentru personalul instituției, inclusiv verișoara Maiei Sandu, a cauzat câteva demisii, audit, restituiri de sume, percheziții, se pregătesc și intervenții legislative... Alta, provocată de adoptarea tacită, de către Camera Deputaților din Parlamentul României, a proiectului de lege privind unirea României cu Republica Moldova, a avut un impact diferit, selectiv: mai puternic în mediile pro-rusești și în Rusia, decât în cele unioniste și proeuropene de la Chișinău.
După toate semnalmentele, primul scandal va mai dura și vom avea ocazia să revenim la tema respectivă, iar cel de-al doilea e pe cale de a se stinge, s-a și stins, și merită să vedem de ce.
Încurcătura unioniștilor
Paradoxal, pe cetățenii moldoveni care iau în serios ideea reunirii Republicii Moldova cu România, documentul adoptat de Camera Deputaților i-a pus în încurcătură, i-a descurajat prin faptul că inițiativa legislativă aparține deputaților partidului S.O.S. ghidat de faimoasa suveranistă și admiratoare a criminalului de război Vladimir Putin – Diana Iovanovici-Șoșoacă. După ce europarlamentara română - o scandalagioaică notorie - participase la forumul economic internațional de la Sankt-Petersbuirg, unde îi transmisese președintelui rus o declarație de iubire atribuită românilor și se fotografiase cu tâlharul fugar, oploșit la Moscova, Ilan Șor, asocierea ei cu actul unirii nu suscita entuziasm, ci, în cel mai bun caz, jenă.
Și adversarii Unirii, ca Dodon și Ceban, care au reacționat cu indignare la ideea în sine, au trecut sub tăcere faptul că inițiativa vine din partea unei putiniste. Interesant e că și Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE din Rusia, și presa rusă, care a făcut mare tam-tam în legătură cu legea unirii României cu Republica Moldova au evitat să le spună rușilor că aceasta se datorează unei formațiuni a cărei lideră se afla în acel moment la Moscova cu o nouă încărcătură de elogii deșănțate la adresa lui Putin. Ceea ce înseamnă că și Maria Zaharova și presa rusă erau conștienți de faptul că referirea la Diana Șoșoacă discreditează, compromite, „viciază” iremediabil sau cel puțin pune sub semnul întrebării prezumtiva lege a unirii. Prezumtiva fiindcă până devine lege mai este mult și e puțin probabil să se ajungă acolo.
Apă la moara rusească
Cu toate astea, și Dodon, și Ceban, și Maria Zaharova au profitat de ocazie să acuze România de intenții „imperialiste”, de uneltirea unor acțiuni împotriva suveranității și independenței Republicii Moldova. Nu i-a oprit nici faptul că propunerea respectivă trebuie să treacă prin Senat, care este camera decizională în cazul dat, și unde șansele de a întruni majoritatea voturilor este minimă. De altfel, Diana Iovanovici-Șoșoacă a mai făcut personal o propunere legislativă asemănătoare, în martie 2023, și a suferit eșec.
E grăitoare motivația din nota informativă la propunerea legislativă semnată de senatorii fracțiunii S.O.S.: „...la acest moment marile puteri, inclusiv UE, discută federalizarea Europei, iar pentru sprijinirea Ucrainei în lupta contra Federației Ruse, s-a decis unirea României cu Republica Moldova, făcută nu de românii din România şi românii din Moldova, cum ar fi normal, ci de marile puteri, pentru ca România să devină teatrul de operațiuni al unui război care nu ne aparține. În acest context, considerăm că unirea dintre cele două țări surori nu poate fi făcută decât de cele două țări implicate, doar de popoarele noastre (deci două popoare? – n.n.), cu negocieri privind situația geopolitică și statuarea regimului celor două regiuni problematice: Transnistria şi Găgăuzia”.
Cu alte cuvinte, sosiștii vor să anticipeze o reunire forțată a României și Republicii Moldova, efectuată de „marile puteri” întru „sprijinirea Ucrainei în lupta contra Federației Ruse”, pentru a zădărnici... transformarea României în „teatrul de operațiuni al unui război care nu ne aparține”. Cu ce s-ar deosebi o unire de alta, de ce ne-am opune, de ce nu am profita, dacă „marile puteri” au decis să unească cele două state românești în unul singur? Nu ni se spune.
Firește, o asemenea harababură conceptuală cu iz conspiraționist pro-rus nu are cum suscita elanul unioniștilor adevărați. Chemările de a nu discuta despre culoarea pisicii care prinde șoareci, de a ne folosi de legea unirii, indiferent de autorul ei, rămân fără ecoul așteptat. Și e explicabil în cazul apelării la niște premise false.
Unirea României cu Republica Moldova, nu invers
Un alt aspect important al legii unirii în redacția Șoșoacă, ce le scapă și unioniștilor, și românofobilor, pro-rușilor, este că aceasta prevede unirea României cu Republica Moldova, nu invers. A uni România cu Republica Moldova nu e totuna cu a uni Republica Moldova cu România. Cum poți să numești anexare o propunere care e de fapt opusă anexării? Ar fi pentru prima dată când un „imperiu” își exprimă intenția de a se alătura unui stat mai mic și e dispus, prin lege, să discute condițiile fuziunii. Înțelegem că Mariei Zaharova nu-i surâde „expansiunea” Republicii Moldova spre vest, căci îi face concurență Rusiei, ar deveni mai greu de „înghițit”, dar de ce s-ar opune „statalistul” și „patriotul” Dodon extinderii, inclusiv refacerii Moldovei Mari, a cărei hartă a primit-o cadou de la Putin? De ce măcar nu ar discuta condițiile? Răspunsul e simplu: Dodon își bate capul de interesele Rusiei, nu ale propriului popor. Nu e prima dată când se trădează, dar o face cu tot mai mare zel, terfelind totalmente noțiunile de statalist și patriot, așa încât mentorului său Vladimir Voronin îi e rușine să stea alături de el.
De dragul lui Putin
Ar mai fi de adăugat că România nu e singura țară cu parlament bicameral, în care e posibilă adoptarea tacită a unui proiect în camera nedecizională, pentru a stimula dezbaterile sau a descuraja jocurile politice ale unor partide. Senatul fiind camera decizională, legea unirii nu mai poate fi adoptată fără votul majorității deputaților senatori. Se poate presupune că majoritatea va vota împotrivă, iar motivația va fi cea de data trecută, din 2023. În avizele negative ale guvernului și ale Consiliului Legislativ pe marginea propunerii deputaților S.O.S. se spune că parlamentul nu are competența de a iniția asemenea legi. Conform Constituției României, „inițiativa declanşării unor negocieri pe plan internațional, în numele României, aparţine exclusiv puterii executive, și nu poate fi stabilită prin lege. Legea fundamentală nu cuprinde nicio normă prin care Parlamentului, ca organ reprezentativ al poporului român, să îi fie conferite competenţe în stabilirea priorităților pe planul politicii externe. Potrivit Constituţiei, Parlamentul are, însă, ultimul cuvânt, prin ratificarea tratatelor în numele României, întrucât prin ratificare se exprimă consimțământul statului român de a-şi asuma drepturile şi obligaţiile stabilite prin tratat. În lipsa ratificării prin lege, de către Parlament, tratatul nu produce efecte în ordinea juridică internă”.
Așa că Dodon și Ceban, Maria Zaharova și presa rusă pot sta liniștiți: Republica Moldova nu va înghiți România. Jocurile politice pe care le face doamna Șoșoacă, pentru a se afla în centrul atenției, nu angajează în niciun fel statul român. Și totuși legea unirii are și un efect pozitiv: suscită curiozitatea, lumea de afară se întreabă de ce și-ar dori România unirea cu Republica Moldova și viceversa, care ar fi cauza că tot mai mulți cetățeni moldoveni consideră că reunirea cu România este singura soluție pentru problemele lor? Iar întrebările provoacă discuții și generează răspunsuri.
