Președinta Maia Sandu a convocat, pe 2 decembrie a.c., Consiliul Național de Securitate (CNS), la care a fost discutat și aprobat un plan de consolidare a rezilienței democratice pentru anii 2026-2027. Cu o zi mai devreme, oligarhul fugar Ilan Șor anunța, într-un mesaj video, că își susăendă toate proiectele sociale în Republica Moldova din cauza pretinsei persecutări a angajaților săi și a blocării fondurilor de către autoritățile de la Chișinău.
Consiliul Național de Securitate și prevenirea ingerințelor externe
Consiliul Național de Securitate este fostul Consiliul Suprem de Securitate (CSS). În conformitate cu noua Lege privind securitatea națională a Republicii Moldova, adoptată în iulie 2025, CNS a substituit instituțional CSS, iar deciziile instituției reformate au caracter obligatoriu pentru mai multe autorități ale statului (spre deosebire de deciziile CSS aveau doar caracter de recomandare, nu obligatoriu).
Cele mai importante subiecte discutate la ședința CNS din 2 decembrie a.c. s-au referit la reziliența informațională, reziliența cibernetică și lupta cu finanțarea ilicită a partidelor politice. Aceste subiecte au fost selectate pentru a fi discutate de către CNS, probabil, din cauză că au reprezentat, în ultimul timp, principalele metode de interferență din exterior în viața politică internă a Republicii Moldova.
Totodată, CNS a stabilit direcțiile principale de activitate prin care statul își propune să prevină ingerințele externe și să protejeze procesele democratice, fiind adoptat și Planul de consolidare a rezilienței democratice pentru anii 2026-2027.
Deși acest plan este, în linii mari secret, anumite acțiuni au fost aduse la cunoștința societății. Planul a fost elaborat pe baza experienței ultimelor trei scrutine electorale. Prevederile făcute publice includ, între altele, o îmbunătățire a cadrului normativ legat de spațiul informațional, dar și acțiuni cu caracter educațional. Opoziția a criticat subiectele alese de CNS pentru a fi discutate, susținând că pe agendă trebuiau să fie alte teme, mult mai importante pentru securitatea societății în acest moment, cum ar fi traficul ilicit cu armament (invocând cazul camionului cu armament, reținut în punctul de trecere Leușeni–Albița) sau problema drogurilor în școli.
Retragerea lui Șor – Kremlinul își recunoaște eșecul
Anunțul acuzator făcut de către oligarhul fugar Ilan Șor la adresa autorităților Republicii Moldova privind sistarea tuturor proiectelor sale „sociale” are mai multe substraturi, însă o constatare generală este că Șor nu va mai primi finanțare consistență din partea Kremlinului. Acest lucru înseamnă că Moscova nu este mulțumită de prestația lui Șor și de rezultatele obținute de către acesta la alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c.
Proiectul politic Șor a fost la începuturi unul intern, însă ulterior a fost preluat de către anumite cercuri de la Kremlin, prin filieră oligarhului „de curte” al lui Putin, Roman Abramovici. Partidul Șor, alături de Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus Vladimir Plahotniuc, au reprezentat structurile oligarhice în legislativul moldovenesc în timpul „statului captiv”.
Pe atunci, Partidul Șor era satelitul politic al PDM, având și misiunea „să rupă” de pe stânga electorat de la PSRM, pentru a nu le permite socialiștilor conduși de Igor Dodon să obțină o eventuală majoritate în legislativ (în perspectiva alegerilor parlamentare care urmau să aibă loc la finele anului 2018, dar care s-au desfășurat în februarie 2019). Partidul Șor a avut, totodată, și misiunea să hărțuiască politic principalele partide proeuropene de opoziție de atunci – Platforma DA și PAS.
După eșecurile electorale ale lui Igor Dodon și PSRM de la alegerile din 2020-2021, care au dus la pierderea totală de către Moscova a influenții asupra deciziilor luate la Chișinău, Kremlinul l-a mazilit pe Dodon și l-a propulsat treptat în calitate de favorit politic în Republica Moldova pe Ilan Șor, fugit în Israel, însă adus ulterior la Moscova, pentru a fi în contact mai strâns cu el.
Șor, pe lângă tradiționale abordări ale Moscovei de a dezinforma și manipula prin intermediul actorilor politici de la Chișinău, a mers deschis contra puterii centrale, sfidând pe fața autoritatea și legitimitatea guvernării în societatea moldovenească. Începând cu toamna anului 2022, Partidul Șor a încercat să tensioneze și să destabilizeze situația social-politică internă prin pseudo-proteste, iar din anul 2023 a trecut la coruperea directă a electoratului.
După scoaterea în afara legii a acestui partid, în iunie 2023, Șor și-a continuat activitatea distructivă la adresa Republicii Moldova. Chiar și-a intensificat-o și extins-o prin rețeaua sa clientelară. Apogeul activității sale suversive a fost la referendumul și alegerile prezidențiale din toamna anului 2024, când prin acțiuni de amploare de corupere electorală a populației, a fost la un pas să deturneze întregul proces electoral.
Rezultatele obținute în 2024 l-au propulsat și mai mult pe Șor în cercurile de la Kremlin, cu atât mai mult să noul curator al „dosarului moldovenesc” de la Moscova, Serghei Kirienko, prim-adjunct al șefului de cabinet al administrației prezidențiale ruse, spre deosebire de predecesorul său, Dmitrii Kozak, nu a avut reticențe față de oligarhul fugar din Republica Moldova (Kozak a manifestat o atitudine de desconsiderare față de Șor). Pentru a asigura Rusiei victoria în alegerile parlamentare din Republica Moldova, Șor a primit de la mai marii săi de la Kremlin finațare consistentă. Sumele exacte nu sunt cunoscute, dar după spusele autorităților moldovene, ar fi vorba de sute de milioane de dolari.
În pofida investițiilor uriașe și a interferențelor puternice ale Rusiei în scrutinul din 28 septembrie, rezultatele pentru Kremlin au fost deplorabile. În consecință, cineva trebuia să plătească pentru eșecul electoral din Republica Moldova, și, în mod firesc, primul pe listă este Ilan Șor. Prima decizie a Moscovei a fost să nu-i mai dea bani (cel puțin, nu la fel de mulți ca în ultimii ani). Drept urmare, acesta a decis să plece din politica moldovenească „trântind ușa” și dând vina pe guvernarea de la Chișinău pentru toate nereușitele sale politice din ultimul an.
Concluzii
Republica Moldova a reușit să facă față interferențelor rusești la ultimele trei scrutine – referendumul și alegerile prezidențiale din 2024 și cele parlamentare din 2025. Acest lucru nu înseamnă însă că Rusia se va declara învinsă și va lăsa Republica Moldova să se integreze liniștită în Uniunea Europeană.
Retragerea lui Șor din așa-zisele „proiecte sociale” nu arată decât că Rusia își schimba strategia față de Republica Moldova, renunțând (cel puțin, deocamdată) să cumpere în mod direct alegătorii. Asta s-a întâmplat și datorită faptului că instituțiile statului au reușit să destructureze, în mare parte, „rețeaua Șor”. În următoare perioadă, oligarhul fugar în Rusia nu va mai reprezenta principalul instrument politic al Kremlinului de influență în politica internă a Republicii Moldova. În același timp, Moscova nu se va renunța în totalitate la el, ci doar îl va trece pe banca de rezervă și îl va repune în joc în caz de necesitate (cum este și cazul lui Igor Dodon).
Nu este deocamdată clar care va fi viitoare tactică a Rusiei în raport cu Republica Moldova și pe ce partide și politicieni noi va miza. Dar deja ptem observa tendința de a amplifica, prin intermediul actorilor pro-ruși din Republica Moldova, problemele social-economice din societate (cum ar fi cea a drogurilor în școli) pentru a decredibiliza guvernarea în ochii populației și a reduce sprijinul acordat acesteia.
Guvernarea, la rândul ei, trebuie să anticipeze acțiunile Kremlunului, pentru a spori capacitatea instituțiilor statului de a combate interferențele din exterior și a crește reziliența societății. Planul de consolidare a rezilienței democratice pentru anii 2026-2027, adoptat de CNS, este o mișcare corectă în acest sens. Dar, pe lângă aceste acțiuni, foarte importantă este și comunicarea cu societatea, domeniu în care autoritățile înregistrează încă multe carențe.
