Vasile Tofan, ca ultima sau penultima șansă a guvernării PAS

Vasile Tofan
© facebook   |   Premierul Vasile Tofan în timpul ceremoniei de depunere a jurământului, Chișinău, 22 iulie 2026.

Vasile Tofan e primul șef de guvern care și-a dorit în mod expres acest post, publicându-și, după anunțul de demisie a lui Alexandru Munteanu, punctul de vedere asupra priorităților guvernului în actualele condiții. Dacă anul trecut, după alegerile parlamentare, Munteanu a fost luat prin surprindere de oferta Maiei Sandu (a relatat el însuși episodul respectiv), Tofan, putem presupune, a așteptat să-i fie propus postul de prim-ministru, făcând, din propria inițiativă, primul pas în acest sens.

Gradul de cunoaștere

Prin gradul de implicare și cunoașterea realităților din Republica Moldova se explică probabil faptul că programul de guvernare al lui Vasile Tofan conține 147 de pagini, comparativ cu 15 pagini ale lui Alexandru Munteanu.

Tofan a apărut ca un salvator în situația jenantă în care se pomenise guvernarea PAS: cu mașina guvernamentală abandonată de șofer în mijlocul drumului spre UE, după eșecul de a atrage investiții și a impulsiona economia, dar și după o serie de scandaluri legate de modul de cheltuire a banului public pentru indemnizații „excesive” și de intențiile de reformă fiscală „din mers”, fără o pregătire prealabilă a oamenilor de afaceri și a contribuabililor. Este el „ultimul cartuș” al Maiei Sandu, după cum s-a exprimat ex-premierul Ion Sturza? În democrație, Providența nu mizează pe un singur om, decât în foarte rare cazuri.

Însă rolul de salvator atribuit cuiva într-o societate pasivă, patriarhală, ca a noastră, poate crea așteptări mari care, suprapuse peste așteptările precedente, pot provoca deziluzii și mai mari, dacă promisiunile și angajamentele premierului vor rămâne neîndeplinite. Responsabilitatea, oricum, e a PAS-ului, a Maiei Sandu, căreia îi rămâne și alternativa reîntoarcerii personale la postul de prim-ministru, dacă conlucrarea cu Vasile Tofan va eșua și va degenera până la urmă într-un nou conflict. Doar succesul actualului guvern i-ar permite Maiei Sandu să se retragă, în 2029, din politică la grădinărit, cu sentimentul datoriei împlinite. În acest sens, da, Vasile Tofan, e ultima sau penultima ei șansă. La rândul său, el și-ar rata cariera politică abia începută, în caz de eșec. Această interdependență creează premisele necesare unor concesii reciproce și unei conlucrări pozitive, dacă nu armonioase. 

Faptul că a schimbat doar 4 miniștri din 16 ar indica mai curând o prudență, o atitudine rezonabilă, decât o adaptare la preferințele partidului susținător, noul prim-ministru se arată dispus să opereze modificări în componența echipei ministeriale în funcție de rezultatele concrete ale fiecărui membru.

Model de analiză

Comparativ cu predecesorii săi, Vasile Tofan pare să reușească să explice mai clar, mai accesibil, problemele cu care se confruntă Republica Moldova și căile de parcurs, acțiunile optime de întreprins pentru a atinge obiectivele ce stau în fața guvernării. Programul și discursul său din parlament la învestirea guvernului pot fi citate ca modele de analiză a situației de fapt și de expunere a planului de realizat în viitorii trei ani de mandat.

 „Republica Moldova intră în acest mandat într-un context dificil. Creșterea economică este prea lentă, baza de contribuabili se îngustează, deficitul de forță de muncă se accentuează, iar îmbătrânirea populației pune o presiune tot mai mare asupra sistemului de pensii și serviciilor publice. În același timp, statul trebuie să îmbunătățească serviciile oferite oamenilor, să răspundă riscurilor de securitate într-un context geopolitic complicat, și să implementeze un volum fără precedent de reforme necesare aderării la Uniunea Europeană. Resursele sunt limitate, iar continuarea inerțială nu mai este o opțiune”,- se spune în programul noului guvern, întitulat „Economie europeană, stat eficient”.

Prima prioritate e aceeași

Ca și guvernul Munteanu, prima prioritate a guvernului Tofan e „relansarea creșterii economice”. În acest scop se prevede stimularea antreprenorilor, creșterea investițiilor, publice și private, prin „simplificarea fiscalității”.

Iată niște cifre din acest compartiment: majorarea exporturilor de produse și servicii de la un miliard de euro la două miliarde de euro, până în 2029; investițiile publice vor crește de la 0,9% la 2% din PIB, în următorii doi ani; investiții publice și private de minim 7 miliarde lei în sectorul agroalimentar; 70% din investiții vor fi orientate spre „modernizare, procesare, irigare, tehnologizare și valoare adăugată”; reducerea deficitului bugetar cu cel puțin două puncte procentuale față de nivelul din 2026, sporirea încasărilor fiscale, raportate la PIB, cu cel puțin două puncte procentuale; AIPA va fi reorganizată și pregătită pentru administrarea fondurilor europene; Registrul Fermierilor și sistemul de identificare a parcelelor va fi funcțional către 2029; zece companii locale vor fi pregătite pentru listare la bursă.

Vor fi reabilitate sau modernizate 100 de kilometri de drumuri pe an și minim 300 de kilometri de drumuri, până în 2029; linia electrică de înaltă tensiune Vulcănești–Chișinău va fi pusă în funcțiune până la sfârșitul lunii august 2026, iar linia electrică de înaltă tensiune Suceava–Bălți – până în 2028. Ponderea energiei regenerabile va trece până atunci de 35%, cu minim 1.200 MWh de capacități de stocare în baterii și minim 100 MW de centrale flexibile noi.

De menționat, totuși, că succesul economic nu depinde numai de factorii interni. Impulsul de creștere economică de la sfârșitul anului trecut a fost stins de explozia prețurilor la petrol pe piața mondială provocată de războiul SUA și Israelului împotriva Iranului. Importând de trei ori mai mult decât exportăm, economia noastră este foarte sensibilă la oscilațiile prețurilor pe piețele vecine. ANRE a și anunțat că va cere dublarea tarifelor la gaze. Și războiul din Ucraina, în funcție de evoluția sa, îi va ține la distanță sau îi va încuraja pe eventualii investitori, și locali, și externi. 

Socoteala de acasă

Impresionează determinarea și optimismul cu care Vasile Tofan privește integrarea europeană. Reformele de aderare la UE vor fi accelerate, ne asigură el, așa încât până la sfârșitul anului 2028 Republica Moldova să dispună de instituții funcționale, legislație și reguli europene, ca să fie pregătită să semneze Tratatul de Aderare. În anul 2026 se planifică deschiderea negocierilor pe toate cele șase grupuri (clustere) de capitole, iar rata anuală de implementare a angajamentelor va depăși 90%. Însă, iarăși, socoteala de acasă s-ar putea să nu se potrivească cu cea de la târg, deschiderea de noi clustere nu depinde doar de dorința și pregătirea guvernului nostru.

Deși este adeptul unei variante mai „ambițioase” a reformei administrativ teritoriale, Vasile Tofan o va continua pe cea începută de guvernele precedente, în 2023, prin așa-zisa amalgamare – comasare a localităților mai mici de 3000 de locuitori sub administrația unei singure primării. Din cauza depopulării și îmbătrânirii populației multe primării de azi „nu mai sunt capabile să angajeze specialiști, să elaboreze proiecte și să presteze servicii cetățenilor. Să răsturnăm acum întregul proces și să schimbăm regulile în ceasul al 11-lea ar fi iresponsabil. Ar fi o nebunie. Nu am venit în această funcție pentru a demonstra că am dreptate cu orice preț. Am venit să obțin rezultate și trebuie să lucrez cu realitatea pe care o avem”, le-a explicat deputaților candidatul la funcția de prim-ministru, promițând să îmbunătățească procesul acolo unde e posibil și să pregătească „serios” reforma la nivel raional.

O nouă abordare

Guvernul Tofan promite o nouă abordare și în administrarea proprietății publice. În discursul său din parlament, candidatul la funcția de prim-ministru a avut curajul să rostească cuvântul „privatizare”, devenit odios pe Bâc. „Un bun public care stă în ruină timp de 30 de ani nu mai servește interesului poporului. Dimpotrivă, este un abuz împotriva poporului”, consideră Vasile Tofan. Mai bine valorificăm ruinele decât să creștem taxele” – a susținut el, aplaudat de deputați.

Vom vedea însă dacă majoritatea deputaților vor fi la fel de entuziasmați atunci când vor trebui să voteze pentru privatizări concrete, când pledoaria pentru un stat eficient, digital, echitabil, cu primării puternice și servicii de calitate va lua forma unor proiecte de legi. „Până în 2028, interacțiunile fiscale și vamale prioritare trebuie să fie digitale. Principiul „o singură dată” trebuie aplicat efectiv: dacă statul deține o informație, nu o mai cere cetățeanului sau întreprinderii. Până în 2029, zece dintre cele mai importante evenimente de viață și de afaceri trebuie digitalizate complet – de la cerere până la decizie – iar serviciile publice prioritare trebuie să fie disponibile online” – anunță Tofan și, trebuie să recunoaștem, am vrea să-l credem. El se mai angajează ca, până în 2029, să creeze 3000 de locuri noi de creșă, să crească rata de ocupare a populației între 20 și 64 de ani de la aproximativ 57% la 62% și să integreze în câmpul muncii peste 100.000 de persoane. Faptul în sine al transpunerii programului de guvernare în cifre este de salutat ca o practică ce lasă mai puțin loc speculațiilor.

Filosofia guvernării 

În contextul scandalului de la MoldATSA, guvernul proaspăt instalat se angajează să facă un „audit funcțional al administrației centrale, al agențiilor și al instituțiilor subordonate”, pentru a se identifica „funcțiile inutile, suprapunerile și programele care nu justifică banii cheltuiți”. Tofan a promis un nou sistem de salarizare, care va fi „transparent, coerent și explicabil contribuabilului”, pentru a nu se admite „remunerații excesive, sporuri opace sau excepții create prin portițe”. Competențele rare, responsabilitatea mare poate fi remunerată corespunzător, dar criteriile vor fi publice, dă asigurări noul șef de guvern. Aceste acțiuni trebuie întreprinse cât mai repede, pentru a demonstra că „excesele” descoperite la MoldATSA și la alte întreprinderi de stat aparțin „sistemului” moștenit, nereformat și nu reflectă „filosofia” guvernării PAS.

Timp citire: 7 min