La Chișinău se va desfășura, pe 6-7 septembrie a.c., Festivalul Vinului de Autor, un eveniment la a treia ediție. Peste 35 de crame — în mare parte afaceri de familie — își vor expune vinurile în curtea Muzeului Național de Istorie, într-un eveniment în aer liber, degajat.
Oamenii sunt invitați să deguste “vinuri de autor”, să cunoască creatorii și să afle poveștile din spatele unei industrii noi, tot mai în vogă, acum, în Republica Moldova.
Dar ce înseamnă “vin de autor”?
„Vinul de autor” este un termen neoficial, dar tot mai frecvent folosit pentru a desemna un vin care reflectă viziunea personală a vinificatorului, nu doar un produs agricol sau comercial. Este rezultatul unei munci artizanale, bazată pe intuiție, experiență și curajul de a merge împotriva convențiilor.
Mai exact, este acel vin în care deciziile cheie (de la culesul strugurilor, fermentare, maturare, până la designul etichetei) sunt asumate și controlate direct de „autor” – de obicei, vinificatorul sau oenologul principal, adesea tot el proprietarul cramei. Vinul devine astfel o operă de creație, nu doar un obiect de consum.
Cu alte cuvinte, un „vin de autor” este ca un roman în manuscris, nu ca un bestseller scos de o editură de serie.
Există vreo delimitare legală?
Nu.
„Vin de autor” nu este un termen reglementat de vreo instituție oficială (nici de Organizația Internațională a Viei și Vinului, nici de Uniunea Europeană). E, mai degrabă, o noțiune filozofică și de marketing, la fel ca „vin natural” (care nici el nu are o definiție juridică universal acceptată).
În Franța, Italia și Spania există organizații și asociații care promovează vinurile artizanale (ex. VinNatur, RAW Wine etc.), dar nu există o etichetă „legală” care să ateste un vin de autor.
În Republica Moldova, noțiunea de “Vin de autor” este asumată de Asociația Micilor Producători de Vinuri “Dionysos” — o organizație neguvernamentală care întrunește, în acest moment, circa 70 de crame. trebui menționat că numărul de membri s-a dublat în ultimii cinci ani, deci vorbim de un trend.
Asociația definește acum un “caiet de sarcini” pentru ceea ce ar trebui să reprezinte un “vin de autor”, iar între timp, la Agenția de stat pentru Protecția Proprietății Intelectuale a fost depusă o cerere de înregistrare a unei mărci comerciale.
În ultimul deceniu, anume micii vinificatori au fost cei care au spart tipare și au dat naștere unor noi tendințe în ceea ce privește vinurile de autor. De exemplu, Ion Luca, de la Casa Vinicolă Luca, a produs primul spumant “brut natur” din Moldova, adică cu cel mai mic nivel de zahăr natural.
Sau, Vladlen Ujacov, de la Vinum Estate și Eugen Sîrbu, de la Somma Winery, au lansat primele vinuri Pet-Nat (prescurtare de la pétillant naturel, adică „spumant natural”) — vinuri artizanale, nonconformiste.
Primele vinuri “bio” au fost produse tot de micii producători: de exemplu, Constantin Stratan (Equinox Winery) și Gheorghe Arpentin (Pelican Negru).
Iar, vinurile de autor, au fost recunoscute nu doar de către consumator, ci și în mediul profesionist. Bunăoară, din 24 de probe trimise de Asocia “Dionysos” la Decanter World Wine Awards anul trecut, 17 au fost medaliate cu aur, argint sau bronz. În total, în 2024, vinurile micilor producători au obținut peste 150 de medalii în străinătate, la concursuri la care vinurile sunt examinate “în orb”.
Vinul de autor, în Europa și în lume
În Franța — adică patria terroir-ului și a apelativelor — conceptul de „vin de autor” a apărut ca o reacție la regulile stricte ale AOC-urilor. Mulți vinificatori tineri au ales să iasă din sistem (de exemplu, vinurile etichetate „Vin de France”) tocmai pentru a avea libertate totală: să folosească soiuri nepermise, să fermenteze spontan, să nu adauge sulfiți etc. Să experimenteze, chiar dacă uneori vinul iese din tiparele industriei convenționale.
Jean-Marc Brignot, Pierre Overnoy, sau Yvon Métras sunt exemple de „autori” ai unor vinuri vii, nefiltrate, într-un anumit fel — radicale.
La fel, vinurile naturale din Toscana, Piemonte sau Sicilia sunt adesea vinuri de autor. Unii vinificatori refuză chiar să le trimită la comisii de clasificare DOC, preferând o etichetă simplă, dar autentică.
Sau, în regiuni ca Ribera del Duero sau Priorat în Spania, vinificatorii au început să creeze vinuri de autor care reflectă microparcele sau filosofii non intervenționiste, chiar și în afara tradiției locale. Dacă zici acum: “Îmi plac vinurile din Priorat”, vei părea de-a dreptul connoisseur.
În “lumea nouă a vinului” — Chile, Argentina, California sau Australia — vinul de autor este mai puțin legat de revolta contra sistemului și mai mult de personal branding. Aici, vinificatorii celebri creează etichete personale, în loturi mici, „signature wines” – uneori vândute la prețuri premium.
La ce să atragem atenția?
Cine este „autorul”? De obicei, numele vinificatorului este trecut pe etichetă sau în descriere. Dacă nu apare, e probabil doar un brand, nu un vin de autor autentic.
Proveniența: este produs dintr-o singură parcelă? E indicat anul exact? Se vorbește despre terroir?
Intervenția în cramă: de regulă, sunt menționate fermentațiile spontane, lipsa filtrării, fără sulfiți adăugați. Toate astea sugerează un proces artizanal.
Dar, și volumul produs: un vin de autor autentic rar sare de 10.000 sticle per lot. În mod normal, vorbim chiar de microloturi: 800 de sticle de Feteasca Neagră sau 1500 de Saperavi.
Și mai ales: povestea!
Vinul de autor vine cu o poveste, nu doar cu note de degustare standard. Dacă citești doar „buchet de fructe roșii, taninuri catifelate...”, e probabil un text de marketing.
„Vinul de autor” este o invitație la explorare. Nu înseamnă neapărat „mai bun” sau „mai scump”, ci mai personal. E o relație directă între consumator și creator.
Pentru pasionați, poate fi un deliciu. Pentru începători, poate fi derutant. Dar pentru toți – e o șansă de a bea vinul ca pe o confesiune.
