Țările europene sunt forțate să gândească o nouă arhitectură de securitate, pe fondul incertitudinilor aduse de noua politică SUA, scrie presa rusă independentă. Această arată și cum exportă Rusia propagandă.
Bătăliile care ne aleg pe noi. Garry Kasparov: și Europa este în război, titrează Kasparov.ru
[…] Politica externă a lui Trump rămâne izolaționistă și deschis belicoasă față de aliații SUA. America renunță la rolul său de susținător al democrației, punând punct ordinii mondiale liberale considerate de nezdruncinat. Această abordare își are rădăcinile în politica administrațiilor anterioare, atât democrate, cât și republicane, care, ani la rând au ignorat obligațiile SUA peste tot în lume. În lumina noilor schimbări, Europa trebuie să-și asume responsabilitatea și să demonstreze o voință puternică, indiferent dacă va fi semnat un acord de încetare a focului sau nu. După întâlnirea nereușită dintre Zelenski și Trump din Biroul oval, am văzut că Macron, Starmer, Ursula von der Leyen și colegii lor au început să manifeste o fermitate europeană moderată. Îi îndemn să continue aceste eforturi și să facă chiar mai mult.
Criza depășește hotarele Ucrainei, ea influențează nu doar deciziile tactice privind fondurile și armamentul care trebuie livrate. Este vorba de infrastructura de securitate care trebuie creată pentru întreg continentul, de fapt pentru întreaga lume. UE, în starea ei actuală, nu poate îndeplini funcția de avanpost: liderii europeni trebuie să depășească cadrul propriilor restricții și să unească toate țările din Europa care doresc să participe la apărarea libertății și democrației. Deși chestiunea apărării colective poate să se dovedească prevalentă, coaliția largă de state democratice pe care a creat-o Europa, trebuie să depășească cadrul continentului. Europa trebuie să colaboreze cu Japonia, Australia și Canada. Europa trebuie să devină punctul de sprijin al democrației în întreaga lume.
Actuala criză depinde nu doar de Trump personal și de administrația lui, este o consecință a unei redirecționări mai vechi a politicii americane, care a început pe timpul lui Barak Obama. În timpul administrației sale, America a început să se dezică de obligațiile sale pe arena internațională, nu în totalitate, ci suficient pentru a crea un precedent pentru succesorii săi. În timpul lui Biden, această turnură a devenit mai vizibilă: am văzut, de exemplu, o atitudine excesiv de indulgentă față de regimul lui Putin și invazia la scară largă în Ucraina. Trump doar duce la extremă această abordare de politică externă, criticând partenerii și renunțând la îndatoririle externe ale Americii și face acest lucru în felul său insolent și neîndurător. Europa a avut timp să vadă aceste evenimente și să reacționeze corespunzător, însă din păcate, nu a găsit deocamdată un răspuns adecvat.
Acest moment al adevărului poate fi doar salutat, chiar dacă este provocat de un război groaznic în Ucraina și refuzul lui Trump de a îndeplini obligațiile asumate de America. Trebuie să înțelegem: Europa, la fel, este în stare de război. Trebuie de acționat corespunzător. Războiul nu poate fi câștigat prin consens sau diplomație, dușmanul poate fi înfrânt doar îndreptând împotriva lui toate resursele, în regim de urgență. Faptul că Europa încă nu a rezolvat problema internă de sabotaj din partea Ungariei, membră a UE și NATO, sugerează că Europa nu e dispusă să lupte. În același timp, Putin înțelege caracterul existențial al conflictului și se folosește de miopia strategică a adversarilor săi. El a început războiul înainte de invazia Ucrainei în 2022; a purtat un război hibrid pe toate fronturile, cu ajutorul propagandei, al atacurilor cibernetice și operațiunilor sub acoperire, cu mult înainte ca Occidentul să înceapă să se trezească. [...]
Datorită lui de Gaulle, Franța joacă un rol aparte în orice proiect european de securitate datorită arsenalului său nuclear. Acum Franța trebuie să demonstreze voință politică ca să creeze o umbrelă nucleară pentru toți aliații europeni care doresc să participe la noua arhitectură de securitate. Apărarea libertății europene va fi în mare parte o mișcare de rezistență față de creșterea autoritarismului, fie acesta putinist, fie reprezentat de MAGA-America lui Trump. Consecințele geopolitice ale creării unei astfel de mișcări, sau dimpotrivă, eșecul constituirii acesteia, vor depăși cadrul războiului din Ucraina și se vor reflecta în apărarea libertății și democrației în întreaga lume.
Europa nu-și mai poate permite luxul să aștepte până va veni la putere un nou președinte american, care va restabili relațiile și îi va asigura securitatea. Ea trebuie să devină o contrapondere independentă în fața noilor și periculoaselor amenințări la ordinea mondială democratică. Nu e suficient doar recursul la „soft power” – politica și valorile continentului trebuie apărate prin putere militară și industrială. Actuala generație de lideri europeni, probabil, nu s-a așteptat că pe umerii ei va cădea o astfel de responsabilitate istorică, însă nu noi ne alegem întotdeauna bătăliile – uneori ele ne aleg pe noi. [...]
Ridicarea Europei. Cum a consolidat Trump țările europene, odinioară lipsite de voință, și le-a oferit liderilor acestora șansa să preia inițiativa, comentează THE INSIDER
Dorința lui Donald Trump de a scăpa cât mai repede de „problematicul” caz ucrainean, îi oferă Europei oportunitatea să se fortifice. Liderii europeni încep să înțeleagă că Ucraina este un element foarte important al apărării colective. Atât statele UE, cât și Marea Britanie, tot mai implicată, s-au simțit din nou în aceeași barcă. Nu doar liderii europeni împărtășesc o poziție hotărâtă, ci și alegătorii acestora: chiar dacă Kremlinul mizează pe „oboseala” privind subiectul ucrainean, majoritatea europenilor susțin continuarea ajutorului militar pentru Ucraina, iar tot mai mulți dintre aceștia admit participarea militarilor din țările lor la acțiuni de menținere a păcii pe teritoriul Ucrainei. Mai rămâne ca liderii europeni să treacă de la declarații politice tari la acțiuni concrete.
[...] Trump a arătat destul de clar comunității internaționale că nu consideră Ucraina un aliat și un subiect politic. Pentru el, războiul ruso-ucrainean este „o piedică supărătoare”, o problemă pe care trebuie să o înlăture, sau cel puțin să le demonstreze alegătorilor că a rezolvat-o. În același timp, Trump nu îi împiedică pe europeni să aibă propria politică mai la est de Polonia. Mai mult, el s-a pronunțat de mai multe ori că Ucraina este „problema Europei, nu a SUA”, transmițându-i, de fapt, ștafeta Uniunii Europene. Este evident că echipa de la Casa Albă nu are un plan exact, pe etape, de încetare a războiului sau cel puțin al unui armistițiu de durată și eficient. Trump acționează conform situației, iar aceasta, împreună cu poziția de expectativă a Chinei, deschide noi posibilități pentru UE. Reluarea ajutorului american pentru Ucraina nu doar că oferă Forțelor Armate Ucrainene șansa să reziste pe front, dar reprezintă și o pauză pentru Europa, care nu poate satisface imediat necesitățile frontului din estul continentului în volumele necesare. Spre deosebire de Trump, liderii europeni înțeleg că Ucraina nu este „o povară în plus”, ci un potențial element important în noua structură de securitate colectivă.
[...] Între Paris-Berlin-Londra se observă atât o cooperare, cât și o concurență pentru cel mai bun proiect al noii arhitecturi de securitate, însă niciun scenariu nu e posibil câtă vreme peste casele ucrainenilor cad bombe. Sondajele arată că, în pofida creșterii popularității extremei drepte cu concepția sa de egoism politic și economic, europenii ar putea susține rolul UE în apărarea Ucrainei.
[...] 59% din germani admit implicarea militarilor Bundeswehr pe teritoriul Ucrainei. Este cel mai înalt procent de la începutul invaziei ruse. O parte considerabilă din populația statelor europene mari este gata să acorde reprezentanților ei politici un credit de încredere pentru o participare mai activă la formarea unei Europe pașnice și puternice. Rămâne de văzut dacă vor putea liderii europeni să-l valorifice.
Propagandă la export. Bloggerii care critică Occidentul și invită străinii în Rusia să se „bucure de valorile tradiționale”, se consideră independenți, însă sunt plătiți de postul propagandistic RT
La începutul lunii martie 2022, după invazia rusă în Ucraina, UE a impus sancțiuni împotriva postului rusesc de stat RT (anterior Russia Today) pentru „rolul esențial în declanșarea și susținerea agresiunii militare împotriva Ucrainei și destabilizarea statelor vecine”. RT a fost exclusă și din rețelele americane, iar RT America s-a închis. Google a blocat în toată lumea canalele de Youtube ale RT și Sputnik (agenția de presă a RT). În septembrie 2024, SUA a impus sancțiuni împotriva postului, iar compania Meta, care deține Facebook și Instagram, a blocat conturile holdingului. Încercările de a ocoli blocaje, creând copii ale canalelor nu au funcționat: Youtube le-a blocat peste câteva ore din cauza încălcărilor regulilor hostingului. După aceasta, postul a ales altă strategie – producția de conținut pe platforme care formal nu au legătură cu redacția. ISTORIES a descoperit câteva canale legate de postul RT, bloguri care publică imagini video vechi ale postului de televiziune, pe care le prezintă ca proprii, susțin războiul împotriva Ucrainei, critică Occidentul și îi îndeamnă pe străini să se stabilească în Rusia pentru „valorile tradiționale”.
Citiți articolul integral pe Veridica.ro.
