Unul dintre primele evenimente la care am participat la cea de-a 77-a ediție a Târgului de Carte de la Frankfurt, cel mai mare astfel de eveniment din lume, a ținut de cenzura cărților pentru copii.
Moderată de autorul pentru copii Lawrence Schimel, interzis în unele state din țara sa natală, SUA, din cauza că apar cupluri de același sex în cărțile sale, discuția s-a axat pe faptul că lumea s-a schimbat: cărțile sunt interzise în Rusia sau în SUA din aceleași motive, volumele în limba ucraineană sunt distruse în zonele ocupate de Rusia din Ucraina, iar în lumea arabă legislația variază de la stat la stat — neajungând deloc, din cauza războiului, în Gaza, și din cauze ideologice în diverse alte părți.
Poate că toate aceste date ne-au fost cunoscute separat, însă împreună, ele creează o altă hartă globală a momentului în care ne aflăm azi. Tocmai aceste noi conexiuni sunt cele care fac Târgul de Carte de la Frankfurt un eveniment atât de semnificativ.
Cu 238 000 de vizitatori, 4 350 de standuri, 3 500 de evenimente și 7 800 de ziariști, ediția a 77-a s-a desfășurat în perioada 15-19 octombrie. I-am ascultat cu interes pe jurnalista și laureata Nobel pentru pace din Filipine Maria Ressa în dialog cu fostul secretar NATO și actualul ministru de finanțe al Norvegiei Jens Stoltenberg, pe autoarea albaneză, profesoară de teorie politică la London School of Economics Lea Ypi, precum și pe conaționalii Ionela Hadârcă și Iulian Fruntașu, în discuții cu scriitori din Ucraina, România, Georgia și de pe tot mapamondul.
Spre deosebire de alți ani, la ceremonia de deschidere a acestei ediții, echipa organizatoare a târgului le-a propus politicienilor care au ținut discursuri teme cum ar fi colonizarea digitală pe care o desfășoară marile platforme sau carteluri de inteligență artificială. Însă seara cu 2 500 de invitați nu s-a limitat doar la discursuri, ci a inclus și un minunat cor filipinez, un moment techno german, precum și o lectură de poezie filipineză — Filipine fiind țara invitată în acest an. Imaginează-ți că eroul copilăriei tale, care a luptat cu trei secole de colonialism, nu e un războinic cu sabia în mână, ci un scriitor cu o peniță, a zis senatoarea filipineză Loren Legarda despre medicul și poetul Jose Rizan, ale cărui cărți puteau fi răsfoite la standul țării, alături de, printre altele, un extraordinar volum de artă contemporană, care mi-a deschis mult orizonturile.
Ca participantă a Programului Special pentru Editori din Ucraina și din țările vecine organizat de Târgul de Carte de la Frankfurt cu susținerea Ministerului de Externe al Germaniei, voi împărtăși câteva date, unele uluitoare, despre industria cărții în Germania, în Europa de Vest, dar și în regiunea noastră. Valoarea cărților și a literaturii nu se reduce la valențele sale financiare, bineînțeles, însă datele de mai jos pun domeniul editorial într-o lumină nouă.
Industriile creative, înaintea industriei de automobile din Germania
Industriile creative, din care fac parte industria de film, carte, muzică, teatru, design și arhitectură, precum și cea digitală, reprezintă, împreună, a treia cea mai mare industrie din Germania, fiind urmate mai apoi de industria automobilă, a afirmat Peter Kraus vom Cleff, directorul Asociației Editorilor și Librarilor din Germania. Spre deosebire de producătorii de mașini, care sunt vreo patru, industria creativă, cu o cifră de afaceri de 174 de miliarde de euro, e formată din freelanceri și companii mici și mijlocii, angajând 1,8 milioane de oameni, care în total plătesc 100 de miliarde drept taxe în vistieria statului. Industria cărții în particular este estimată la aproape 10 miliarde, fiind a patra cea mai mare piață de carte din lume, după SUA, China și Japonia.
“În Germania, nu avem petrol, nu avem gaz, nu avem aur și depindem de capacitatea noastră intelectuală”, a mai zis Peter. În 2024, în Germania s-au publicat 58 000 de titluri, dintre care 7 500 de traduceri. Tot anul trecut, 399 de milioane de exemplare din cărți noi au fost vândute, pe lângă volumele la mâna a doua.
L-am întrebat pe Peter cum s-a ajuns la faptul că nemții plătesc bilet de intrare pentru… lecturi. Nici măcar francezii n-ar face așa ceva, a comentat Niki Theron, parte din echipa internațională a Târgului de la Frankfurt, coorganizatoare a programului special. Am întâlnit scriitori germani care nu sunt super cunoscuți, care tot anul împrejur circulă din orășel în orășel și din sătuc în sătuc, citind din propria carte, intrând în dialog cu cititorii, aceste activități devenindu-le surse importante de venit. “Poate că germanii sunt mai obedienți și dacă ne spune cineva să plătim bilet, plătim”, a glumit Peter.
În Germania, sunt 4 400 de librării cu aproape 22 000 de angajați și 3 000 de edituri cu peste 30 000 de angajați. Pentru comparație, în Republica Moldova avem în jur de 70 de librării și 50 de edituri, iar în România — în jur de 200 de librării și cam 1 000 de edituri.
Memoriile fostei cancelare germane Angela Merkel s-au vândut cu 40 de euro exemplarul într-un tiraj de un milion, ceea ce a dus la o creștere a vânzărilor cărților de nonficțiune cu 8%. Ficțiunea rămâne cea mai mare parte din vânzări la 36%, o creștere de 22% datorită genurilor fantasy și romantasy, tot mai populare în Vest, în rândul tinerelor generații — în Franța și în SUA au apărut chiar și librării dedicate exclusiv acestor genuri. De asemenea, creșterea cifrelor se datorează prețurilor mai mari, ca urmare a inflației.
Explicația pentru infrastructura culturală dezvoltată a Germaniei ține și de istoria cărții. Târgul de Carte de la Frankfurt a fost înființat după Biblia lui Gutenberg, lângă Mainz, încă în secolul XV, iar Asociația Librarilor și Editorilor are 200 de ani.
În opinia lui Peter și a altor profesioniști pe care i-am cunoscut, o politică recentă ce protejează librăriile și editurile germane de influența giganților ca Amazon este prețul fix la carte, adoptat acum 21 de ani. Astfel, Amazon deține 20% din piață în Germania — spre deosebire de SUA, unde acesta ar opera în jur de 40% din vânzări. Tirajele mai mici devin astfel sustenabile în Germania, titluri de nișă pot fi produse la prețuri mai accesibile, iar librăriile independente au mai multă siguranță și stabilitate.
Acum, lupta domeniului editorial este pentru drepturi de autori cu Inteligența Artificială. În timp ce Germania ezită în a bloca site-uri care încalcă legile drepturilor de autor, prioritizând libertatea de expresie, Franța a blocat mai multe astfel de site-uri.
Sunt și vești proaste în Germania, la fel ca în România sau Republica Moldova. Fiecare a cincea persoană din Germania poate citi doar ca un copil de zece ani — adică îi e mai greu să citească un articol de ziar mai lunguț. În România, s-a vorbit despre faptul că 40% din adulți sunt analfabeți funcționali — adică aceștia nu pot înțelege conținutul unui text, chiar dacă îl pot citi.
Dintre veștile bune, cărțile audio au crescut în Germania cu 77% din 2019 încoace.
Traducerile în germană constituie 8-9%, în special din engleză, japoneză (manga în particular), franceză. 88% dintre traduceri sunt benzi desenate.
Tendințe europene
La nivel european, timp de mai mulți ani deja, deși se publică mai multe titluri, veniturile stagnează. Prețurile nu cresc odată cu inflația. O parte din public se mută spre formate digitale, audio sau de abonament. Crește piața de carte la mâna a doua. Crește numărul de cititori care preferă cărțile în engleză.
Singura piață care a reușit să crească 12 ani la rând este cea spaniolă. În materie de vânzări, anul trecut, numărul de cărți print cumpărate în Spania s-a ridicat cu 5%, iar în Austria cu 4.8%, față de 2023. Situația cea mai bună a pieței s-a înregistrat în 2024, față de 2023, în Polonia și din nou în Spania, unde cifra de afaceri a crescut cu 6.9% și 6.7%. În schimb, în Italia, Franța, Irlanda, Danemarca, s-au înregistrat scăderi între 0.9% și 3.5%.
În mod previzibil, numărul celor care nu citesc nicio carte este mult mai mare printre oamenii fără studii superioare. 68% dintre cei fără studii superioare nu citesc niciodată o carte, în timp ce printre cei cu diplome universitate, numărul ne-cititorilor atinge 23%. De asemenea, în orașe numărul necititorilor atinge 40%, în timp ce în mediul rural, acesta e 55% — cifrele pot ține și de lipsa accesului la librării, biblioteci în spații rurale. (În baza sondajelor, mi se pare că lucrurile astea au și miză politică, fiind legate și de opțiuni ideologice diferite.)
Industria cărții în țări din Europa Centrală și de Est
Spre deosebire de Germania, care operează cu date sociologice de încredere, în Europa Centrală și de Est datele sunt mai aproximative. Iată cam cum ar arăta situația, conform prezentărilor realizate de editori din fiecare dintre aceste țări, care au apelat la datele Bibliotecilor Naționale, a Camerelor Naționale ale Cărții etc.:
|
Țara |
Populație |
Titluri pe an, 2023/4 |
Annual turnover, euro |
Vânzări de carte, euro |
Tiraj mediu |
|
Armenia |
3 milioane |
1 100 |
|
|
500 - 1 000 |
|
Bulgaria |
6.4 milioane |
8 500 |
110 milioane |
|
500 - 800 |
|
Cehia |
10 milioane |
13 000 |
336 milioane |
|
1500 -1 800 |
|
Ungaria |
10 milioane |
16 000 |
|
163 milioane |
2 500 |
|
Slovacia |
5.4 milioane |
10 000 |
101 milioane |
|
1 500 |
|
Ucraina |
30 milioane |
15 000 |
200 milioane |
|
2 200 |
|
Republica Moldova |
2.6 milioane |
2 300 |
6 milioane |
|
1 000 |
|
România |
19 milioane |
30 000 |
220 milioane |
|
1 400 |
|
Polonia |
37 milioane |
34 000 |
|
1 miliard |
2 000 |
Dincolo de aceste statistici, am mai aflat că cea mai densă rețea de biblioteci publice se află în Cehia sau că în Ungaria, doar 13% dintre adulți citesc cărți, cu 12% mai puțini decât în 2005.
Politica nu e departe de viața cărților. Cele mai triste prezentări la care am asistat au fost, bineînțeles, cele ale ucrainenilor și ale georgienilor. Editoarea Nuca Metreveli din Georgia, de exemplu, ne-a povestit că a fost amendată de patru ori pentru demonstrații în ultimele luni. Vânzările în Ucraina au scăzut cu 20% de la invazia Rusiei, în special din cauza ocupației a 19% din teritoriu și a emigrării copiilor. Tot în Ucraina apar din ce în ce mai multe cărți bilingve, în ucraineană și în engleză. Și în Kazahstan este o tendință de îmbrățișare a limbii kazahe în ultimii ani, după ce rusa a dominat țara timp de decenii: în cadrul programului special, influencera, autoarea și editoarea Assel Sapakova a vorbit despre cum, odată cu nașterea celui de-al treilea băiat al său (din patru), aceasta a început să își pună problema învățării limbii kazahe și să scrie o carte, „Kazaha pentru mămici”; la standul țării, am primit monede speciale pe care scria “Eu vorbesc kazaha” (în kazahă).
Au fost momente de comuniune când am făcut schimb de informații despre majorarea cotelor TVA sau despre banii murdari care strică borșul și pe piețele de carte din regiune, cu falimentări și reînvieri ale acelorași firme dubioase, dar influente.
Însă speranța vine din acțiune, a afirmat jurnalista și laureata Nobel pentru pace din Filipine, Maria Ressa, condamnată la închisoare pentru o așa-zisă crimă cibernetică, care iată, a văzut căderea regimului Duterte cu care a luptat. Lucrurile sunt în continuare complicate în Filipine, însă o bătălie a fost câștigată.
