Sunt la Ploiești, România. De dimineață, se simte aici un miros pregnant de combustibil, probabil, de la rafinăria din zonă sau, poate, de la traficul din centrul orașului. Noi, însă, ne vom refugia într-un hotel bine aerisit și iluminat, pentru a adulmeca… vinuri!
În următoarele zile, aici va avea loc VINARIUM International Wine Contest – cel mai mare concurs internațional de vinuri din Europa Centrală și de Est, ajuns la ediția a XXIII-a.
Reprezint Republica Moldova în juriul internațional, alături de Elizaveta Breahnă, de la Centrul de Inovații în Domeniul Vitivinicol din cadrul Universității Tehnice a Moldovei și Vitalia Ivanov, de la Oficiul Național al Viei și Vinului.
În spatele unei medalii există foarte multă muncă
Există o diferență între participarea la un festival de vin și prezența la un concurs internațional de vinuri. Pentru public, vinul înseamnă de multe ori povești, etichete, emoție și distracție. Pentru un juriu internațional, lucrurile sunt mai tehnice: echilibru, tipicitate, expresie aromatică, structură, defecte tehnologice, potențial de evoluție, etc.
În spatele unei medalii există un proces riguros și foarte multă muncă. VINARIUM este organizat sub patronajul Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) și al Federației Mondiale a Marilor Concursuri Internaționale de Vin – VINOFED, două instituții care stabilesc standarde clare privind organizarea și evaluarea vinului. Asta înseamnă metodologii comune, degustări în orb și reguli stricte privind acordarea punctajelor.
În cei peste douăzeci de ani de existență, concursul a evaluat peste 16.000 de vinuri și a reunit mai mult de 500 de jurați internaționali din zeci de țări. Anul acesta, urmează a fi evaluate peste 1.300 de vinuri.
La prima vedere, aceste cifre pot părea simple statistici. În realitate, ele spun ceva important despre schimbările din industria vinului. Cu două sau trei decenii în urmă, lumea vinului era dominată aproape exclusiv de marile regiuni clasice: Franța, Italia și Spania. Astăzi, pe aceeași masă de degustare ajung vinuri din Republica Moldova, Armenia, Georgia, Uruguay, Maroc sau Noua Zeelandă. Toate - la Ploiești!
Și asta schimbă inclusiv modul în care este privită Europa Centrală și de Est.
Relația dintre Republica Moldova și România în domeniul vinului este deosebită
Mult timp, această regiune a fost asociată cu volume mari și vinuri accesibile ca preț. În ultimii ani, însă, competițiile internaționale arată o realitate diferită: țările din această parte a Europei încearcă să concureze tot mai mult prin identitate și calitate.
În această ecuație, relația dintre Republica Moldova și România în domeniul vinului este deosebită.
Există tentația de a reduce totul la formule familiare despre istoria comună și apropierea culturală. Dar industria vinului funcționează după reguli foarte concrete: investiții, exporturi, acces la piețe, poziționare și branding. România și Republica Moldova împart soiuri istorice precum Fetească Albă, Fetească Neagră sau Rară Neagră. Există tradiții comune, influențe istorice și abordări similare privind dezvoltarea industriei.
În același timp, cele două piețe au evoluat diferit.
România a beneficiat de investiții importante în reconversia plantațiilor viticole și de acces direct la piața europeană. Republica Moldova a avut un parcurs mai complicat, fiind obligată să se adapteze mai rapid unor șocuri externe.
Embargourile impuse de Federația Rusă au avut un efect dureros asupra industriei vinului din Republica Moldova. Dar, retrospectiv, au produs și schimbări structurale importante. Ani la rând, o mare parte a exporturilor moldovenești era concentrată pe o singură piață. Restricțiile comerciale au obligat producătorii să își schimbe modelul de dezvoltare. Accentul s-a mutat de la cantitate la calitate, de la vin vrac la vin îmbuteliat.
Cum câștigi valoare pe o piață globală foarte competitivă?
Acum câteva zile mă aflam într-un alt context și într-o altă țară, la Erevan, în Armenia.
Acolo a avut loc Concours Mondial de Bruxelles – una dintre cele mai importante competiții internaționale din industria vinului. Chiar dacă se numește “de Bruxelles”, este un concurs itinerant, în fiecare an, are loc într-o destinație diferită.
Pentru prima dată în istoria concursului, Armenia a devenit țară gazdă. Evenimentul a reunit peste 320 de degustători din 56 de țări care au evaluat aproximativ 7.700 de vinuri provenite din 51 de state.
Am avut onoarea să reprezint Republica Moldova și să prezidez una dintre comisiile internaționale de degustare. Din exterior, astfel de concursuri pot părea exerciții de prestigiu sau întâlniri pentru specialiști. În realitate, ele funcționează și ca instrumente economice.
O medalie obținută la Concours Mondial de Bruxelles, la VINARIUM sau la alte competiții importante poate influența direct accesul la piețe, distribuție și vânzări.
Nu întâmplător Armenia a investit resurse importante pentru organizarea concursului. Autoritățile armene au aprobat aproximativ 650 milioane de drami – peste 1,7 milioane de dolari – pentru desfășurarea evenimentului, argumentând că efectele economice indirecte pot depăși investiția inițială prin dezvoltarea turismului și promovarea internațională a țării.
Acesta este unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le observi când participi la asemenea evenimente: multe state nu mai tratează vinul exclusiv ca produs agricol. Îl tratează și ca instrument economic sau chiar diplomatic. Am fost în Armenia cu 15 ani în urmă și am rămas uimit de modul în care s-a dezvoltat eno-turismul. Sunt deja câteva zeci de vinării gata să primească turiști — o lecție pentru Moldova, care are încă turismul vinicol subdezvoltat.
În timpul degustărilor de la Erevan am observat și o altă tendință interesantă. Apar tot mai multe vinuri construite în jurul identității locale și mai puține vinuri care încearcă să copieze modele clasice. Cu câțiva ani în urmă exista o tendință clară: multe regiuni încercau să producă propriul „Bordeaux” sau propriul „Chardonnay internațional”.
Astăzi logica pare diferită. Cum poți concura cu marii producători dacă nu ai suprafețele lor, volumele lor și istoria lor comercială? Prin diferențiere. Republica Moldova are Fetească Albă, Fetească Neagră, Viorica și Rară Neagră. România promovează Feteasca Regală, Feteasca Neagră și alte soiuri regionale. Armenia investește în Areni Noir. Georgia își promovează agresiv soiurile indigene și tradiția qvevri. Acestea nu sunt simple exerciții de marketing. Sunt răspunsuri la o întrebare economică foarte practică: cum construiești valoare într-o piață globală foarte competitivă?
În următoarele zile, aici, la Ploiești, acest lucru va putea fi observat din nou.
Peste 1.300 de probe vor intra în evaluare. Mă aștept la medalii și pentru vinurile din Republica Moldova, mai ales pentru cele din soiuri locale.
