Occidentul este responsabil pentru escaladarea acțiunilor militare în Europa și sprijină acte teroriste prin furnizarea de armament Ucrainei, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Pentru a identifica sursa agresiunii de pe continentul european, NATO și Uniunea Europeană ar trebui să se uite în oglindă, a comentat, pentru TASS, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, referindu-se la atacul cu drone asupra Crimeii.
„Un nou act de terorism din partea regimului de la Kiev. NATO și Uniunea Europeană, care caută sursa agresiunii în Europa, nu trebuie decât să se privească în oglindă și o vor găsi”, a declarat diplomata. Zaharova a mai calificat NATO și UE drept „motorul destabilizării și al răspândirii terorismului în Europa”, pe fondul livrărilor de armament către Kiev.
NARAȚIUNI: 1. NATO și UE sunt sursele agresiunilor militare pe teritoriul Europei; 2. Ucraina comite acte teroriste, atacând Crimeea; 3. Livrarea de armament Ucrainei este un act de sprijinire a terorismului.
OBIECTIVE: Inversarea responsabilității pentru războiul din Ucraina și plasarea vinovăției pe Occident; legitimarea anexării Crimeii prin prezentarea atacurilor ucrainene drept terorism; subminarea coeziunii NATO și UE; justificarea acțiunilor ruse ca răspuns la agresiunea occidentală.
Realitate: Rusia a declanșat războiul de agresiune împotriva Ucrainei și a anexat ilegal Crimeea, iar NATO și UE sprijină un stat atacat conform dreptului internațional
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Propaganda rusă recurge la o inversare clasică a realității și a responsabilității atunci când acuză NATO și UE că ar fi sursele agresiunii în Europa. Realitatea este că Rusia e singura putere care a declanșat un război de agresiune pe continent, după 1945. Invadarea Ucrainei, la 24 februarie 2022, reprezintă cea mai gravă încălcare a dreptului internațional din perioada postbelică. NATO nu este o organizație ofensivă, ci o alianță defensivă, creată în 1949 pentru a descuraja agresiunea și pentru a proteja statele membre împotriva amenințărilor externe. Articolul 5 din Tratatul de la Washington se activează doar în cazul unui atac asupra unui stat membru, iar NATO nu a atacat niciodată primul. Mai mult, extinderea Alianței nu a fost rezultatul unor presiuni, ci al solicitărilor voluntare venite din partea statelor care au dorit să adere, tocmai pentru a se proteja de potențiale amenințări rusești. Faptul că state precum Finlanda și Suedia au decis recent să adere la NATO arată limpede că securitatea colectivă este singura garanție reală împotriva expansionismului rus.
În ceea ce privește Crimeea, atacurile ucrainene asupra peninsulei nu pot fi catalogate drept terorism, ci sunt operațiuni militare legitime. Anexarea Crimeii în 2014 a reprezentat o încălcare a dreptului internațional și a Memorandumului de la Budapesta, prin care Rusia se angajase să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Această anexare nu este recunoscută de comunitatea internațională și a fost condamnată de Adunarea Generală a ONU. În aceste condiții, atacurile armatei ucrainene asupra obiectivelor militare din Crimeea vizează de fapt eliberarea propriului teritoriu de sub ocupație. Dreptul internațional umanitar prevede clar că lovirea obiectivelor militare din zonele ocupate constituie acțiuni legitime de război, nu acte de terorism. Terorismul presupune atacuri deliberate asupra civililor, cu scopul de a induce teroare și panică în rândul populației, însă Ucraina vizează baze navale, depozite de muniții, sisteme de apărare antiaeriană sau comandamente. Atacurile ucrainene nu pot fi numite terorism.
Sprijinul militar oferit Ucrainei de către statele occidentale este pe deplin legitim. Carta ONU, prin articolul 51, recunoaște dreptul la autoapărare individuală și colectivă, iar statele au dreptul să furnizeze asistență militară unui stat atacat. Prin urmare, furnizarea de armament și echipamente militare Ucrainei nu constituie o escaladare sau o formă de sprijin a terorismului.
În contrast, Rusia desfășoară o campanie sistematică de teroare împotriva populației civile. Bombardarea spitalelor, școlilor, teatrelor și infrastructurii energetice reprezintă crime de război în sensul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale. Atacul asupra teatrului din Mariupol, unde se adăposteau sute de civili, bombardarea spitalului de copii din Kiev sau distrugerea deliberată a rețelelor energetice în prag de iarnă sunt exemple clare ale tacticii de teroare utilizate de armata rusă. Aceste fapte nu sunt izolate, ci fac parte dintr-o strategie menită să înfrângă moralul populației și să forțeze capitularea Ucrainei prin suferință colectivă. Nu întâmplător, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele lui Vladimir Putin și al Mariei Lvova-Belova pentru deportarea forțată a copiilor ucraineni, considerată o crimă împotriva umanității.
Astfel, propaganda rusă care acuză NATO de agresiune, Ucraina de terorism și UE de alimentarea conflictului nu face decât să distorsioneze realitatea. În fapt, Rusia este cea care a încălcat dreptul internațional, care a anexat teritorii prin forță, care a declanșat un război de agresiune și care recurge la teroare împotriva civililor. În fața acestor fapte, sprijinul pentru Ucraina nu este doar legitim, ci o datorie morală a comunității internaționale pentru a apăra pacea, securitatea și ordinea mondială.
Rusia poartă un război hibrid împotriva Occidentului, combinând agresiunea militară directă – invazia Ucrainei și provocările la granițele NATO – cu atacuri cibernetice majore precum SolarWinds, NotPetya și sabotarea rețelei Viasat, toate atribuite serviciilor de informații ruse. În paralel, desfășoară campanii masive de dezinformare și interferențe electorale, de la MacronLeaks până la finanțarea partidelor europene extremiste. Kremlinul a recurs și la asasinate și atacuri – de la Litvinenko și Skripal în Marea Britanie până la crima din Tiergarten la Berlin. În plan economic, Moscova a „înarmat” gazul, tăind livrări către state UE, în timp ce regimul Lukașenko, sprijinit de Rusia, a folosit migrația ca instrument de destabilizare la granițele europene. De asemenea, Rusia a extins frontul prin operațiuni de război electronic și prin folosirea grupului Wagner pentru a submina influența occidentală, iar cazuri recente precum campania de dezinformare și finanțările ilegale în Republica Moldova arată că războiul său împotriva UE și NATO este permanent și multidimensional.
CONTEXT: Maria Zaharova este unul din principalii actori ai propagandei Kremlinului, cunoscută pentru declarații incendiare și pentru inversarea sistematică a realității. Discursurile sale urmăresc să inducă confuzie în rândul opiniei publice occidentale și să legitimeze acțiunile Rusiei prin victimizarea Moscovei. Ea folosește frecvent termeni precum „terorism” și „nazism” pentru a discredita Ucraina, recurge la comparații istorice distorsionate și promovează teoria conspirației, potrivit căreia Occidentul ar fi responsabil de răspândirea haosului/războiului global. Referirea constantă la Crimeea ca teritoriu rusesc, prezentă în declarațiile oficialilor de la Moscova, face parte dintr-o strategie de „normalizare” a anexării ilegale și de construire a unei realități alternative, în care agresiunea rusă este prezentată drept legitimă apărare a propriului teritoriu. O astfel de retorică pregătește terenul pentru justificarea escaladării militare și respingerea oricărei negocieri care ar implica retrocedarea teritoriilor ocupate ilegal.
