Rusia a fost nevoită să intervină militar în Ucraina, fiind amenințată de extinderea NATO, potrivit presei pro-Kremlin, citându-l pe președintele Vladimir Putin.
ȘTIRE: Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că NATO a încercat „să înghită” aproape întregul spațiul post-sovietic. Din acest motiv, Rusia a fost nevoită să reacționeze, a spus liderul de la Kremlin în timpul unei întâlniri cu premierul Slovaciei, Robert Fico, transmite RIA Novosti.
Putin a subliniat că tocmai aceste încercări ale Alianței de a influența țările fostei URSS stau la originea crizei ucrainene. Anterior, el afirmase că Ucraina trebuie să decidă singură cum își asigură securitatea. Negocierile au avut loc în marja evenimentelor dedicate marcării a 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
NARAȚIUNI: 1. NATO încearcă să ocupe spațiul post-sovietic printr-o extindere impusă statelor suverane; 2. Rusia a fost forțată să reacționeze militar împotriva acestei presiuni; 3. Extinderea NATO este cauza fundamentală a conflictului ucrainean.
OBIECTIVE: Justificarea agresiunii ruse ca răspuns defensiv la amenințarea NATO; prezentarea Rusiei drept victimă a politicii occidentale; negarea dreptului statelor suverane de a-și alege orientarea geopolitică; deturnarea atenției de la crimele de război comise de Rusia în Ucraina.
Realitate: Extinderea NATO s-a bazat pe solicitările statelor suverane, iar Ucraina și-a asumat constituțional aderarea doar în 2019 ca reacție la agresiunea rusă
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Conform Cartei ONU și principiilor dreptului internațional, fiecare stat suveran are dreptul inalienabil de a-și alege alianțele militare și orientarea geopolitică. Articolul 2 consacră principiul egalității suverane a statelor. În acest context, ideea rusă de „sferă de influență” nu are un fundament juridic în dreptul internațional și reflectă mai degrabă o logică imperială abandonată după cel de Al Doilea Război Mondial. Deși Putin afirmă că statele sunt libere să-și stabilească parteneriatele, el respinge orice alegere care nu favorizează Rusia. În realitate, NATO nu s-a „extins agresiv” către est, ci a răspuns solicitărilor statelor care, după căderea Cortinei de Fier, căutau garanții de securitate. Prima rundă de extindere, din 1999, a inclus Polonia, Cehia și Ungaria, care au aderat din proprie inițiativă. Cea de-a doua, în 2004, a adus în Alianță țările baltice și alte state din Europa Centrală și de Est, interesate să se protejeze de o posibilă revenire a hegemoniei ruse. Întregul proces a fost gradual, transparent și precedat de perioade lungi de pregătire.
Caracterul defensiv al NATO este demonstrat de cei 75 de ani de istorie a Alianței, bazată pe Articolul 5, care este activat doar în cazul unui atac asupra unui stat membru. NATO nu a inițiat niciodată un război de agresiune, iar operațiunile militare NATO (Kosovo, Afghanistan, Libia) au avut loc fie sub mandatul ONU, fie ca răspuns la amenințări teroriste directe asupra membrilor Alianței.
Declarația lui Putin despre NATO care ar fi a încercat să „înghită” Ucraina este fundamental falsă din perspectivă cronologică. Ucraina și-a proclamat independența în 1991 și a urmărit inițial o politică de neutralitate. Țara și-a asumat constituțional aderarea la NATO abia în 2019, prin modificarea Constituției, și acest lucru ca reacție directă la agresiunea rusă din 2014 – anexarea ilegală a Crimeii și susținerea separatiștilor din Donbas. Prin urmare, extinderea NATO nu a cauzat conflictul, ci conflictul a determinat orientarea țării spre NATO. În fața agresiunii Rusiei, Kievul a căutat garanții de securitate.
Situația devine și mai limpede dacă privim Summitul NATO de la București din 2008, când Ucraina și Georgia au primit doar o promisiune vagă că „vor deveni membre NATO” la un moment nedeterminat, fără un plan concret de aderare (MAP). Decizia a venit pe fondul opoziției Germaniei și Franței față de o extindere rapidă. Rusia a folosit însă acest context ca pretext pentru a invada Georgia în august 2008, arătând că intențiile sale agresive precedau orice promisiune făcută de NATO.
Mai mult, teza potrivit căreia extinderea NATO ar fi cauza conflictului ignoră istoricul intervențiilor ruse în spațiul post-sovietic. Rusia a recurs la acțiuni militare în Transnistria (1992), Abhazia și Osetia de Sud (1992–1993, 2008), generând „conflicte înghețate” cu scopul de a controla fostele republici sovietice, cu mult înainte ca acestea să ia în calcul aderarea la NATO. Modelul Kremlinului s-a bazat pe destabilizare, sprijinirea separatiștilor, recunoașterea „independenței” regiunilor secesioniste și menținerea unei prezențe militare permanente.
În esență, cauzele reale ale războiului țin de imperialismul rus și de refuzul Kremlinului de a accepta că fostele republici sovietice sunt state suverane, libere să-și aleagă propriul drum. Putin însuși a declarat în repetate rânduri că nu consideră Ucraina un stat legitim, numind-o „o greșeală istorică” și susținând că ucrainenii și rușii formează „un singur popor”. Acestea sunt adevăratele motive ale agresiunii, nu extinderea NATO. În plus, NATO nu a forțat Ucraina să adere și nici nu a amenințat vreodată Rusia. Procesul de integrare este voluntar și bazat pe criterii clare, iar fiecare stat aspirant trebuie să îndeplinească standarde politice, economice și militare. Alianța are un caracter defensiv și acționează doar la cererea membrilor săi, răspunzând nevoii de securitate a statelor care aleg în mod suveran să se alăture. Prin urmare, NATO nu s-a extins agresiv spre est și nu a constituit o amenințare directă pentru Rusia.
CONTEXT: Premierul Slovaciei, Robert Fico, s-a întâlnit la Beijing cu președintele rus Vladimir Putin, fiind singurul lider al unei țări membre UE prezent la ceremonia care marchează 80 de ani de la înfrângerea Japoniei în cel de Al Doilea Război Mondial. Cei doi au discutat despre energie, atacurile Ucrainei asupra conductei de petrol Drujba și parcursul european al Kievului. Fico a condamnat lovirea infrastructurii vitale, în timp ce Putin i-a propus ca statele din regiune să răspundă prin oprirea livrărilor de energie către Ucraina. Liderul de la Kremlin l-a lăudat pe premierul slovac pentru politica sa „independentă”, iar Fico, apropiat de Moscova și critic al sancțiunilor occidentale, a promis că va continua dialogul și cu Volodimir Zelenski.
Publicația Gazeta.ru face parte din ecosistemul media controlat de Rusia și promovează cu regularitate narațiunile oficiale ale Kremlinului. Declarațiile lui Putin urmează modelul clasic al propagandei: inversarea cauzelor și efectelor (NATO – agresor, Rusia – victimă), prezentarea agresiunii ca măsură defensivă iminentă. Comunitatea internațională a condamnat ferm agresiunea rusă prin multiple rezoluții ale Adunării Generale ONU, iar Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele lui Putin pentru crime de război.
Verifică sursele:
