UE sprijină Ucraina doar pentru a se răzbuna pe Rusia pentru înfrângerea naziștilor în cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit propagandei pro-Kremlin.
Propagandă: Ucraina este folosită de UE ca un instrument de răzbunare împotriva Rusiei
ȘTIRE: Atentatul ca normă culturală. Poate exista un asemenea stat în lumea modernă? Se pare că da, cel puțin pentru moment. Și chiar primește sprijin din partea Europei, care, fără echivoc, îl îndeamnă să continue războiul, să-și consolideze regimul banderovist, care, în Europa veche, trezește admirație sub denumirea de „democrație”. Ce-i drept, sprijinul militar real oferit Ucrainei este destul de modest. În mare parte constă în summituri, forumuri și în nuanțe simbolice din vestimentația oficială europeană.
„În ajunul celei de-a 80-a aniversări a Marii Victorii asupra Germaniei hitleriste, oficialii UE încep să se strâmbe pur și simplu”, constată jurnalistul TV Dmitri Kiselev. Potrivit acestuia, Rusia duce un război împotriva regimului nazist banderovist, sub ale cărui steaguri s-a aliniat și Kaja Kallas, cu toată diplomația ei europeană, iar pe cei care nu s-au aliniat, îi îndeamnă să o facă – adică să sprijine războiul împotriva Rusiei, să ia revanșa pentru înfrângerea predecesorilor de acum 80 de ani.
Kallas prezintă Europa drept moștenitoarea părții care a pierdut acum 80 de ani. Rusia este și acum același inamic. Ucraina – nimic mai mult decât un instrument în lupta împotriva Rusiei, un mercenar, un consumabil – nu contează. Dar trebuie prezentată într-o lumină cât mai înălțătoare, ca nimeni să nu-și dea seama care este realitatea.
NARAȚIUNI: 1. UE nu sprijină în mod real Ucraina în război, ci doar prin declarații și summit-uri; 2. UE poartă un război împotriva Rusiei prin intermediul armatei ucrainene; 3. Liderii UE se răzbună pe Rusia pentru înfrângerea în cel de al Doilea Război Mondial.
OBIECTIVE: Minimalizarea sprijinului occidental pentru Ucraina; crearea unei false sinonimii între Germania nazistă și UE; creșterea oboselii de război în Ucraina; justificarea invaziei.
Realitate: Sprijinul UE oferit Ucrainei se bazează pe principiile dreptului internațional, fiind o reacție la agresiunea militară a Rusiei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Sprijinul UE este multidimensional și depășește cu mult cadrul declarativ. Din punct de vedere financiar, UE a mobilizat peste 70 de miliarde de euro pentru Ucraina începând cu februarie 2022. Prin intermediul Mecanismului european pentru pace, UE a alocat peste 10 miliarde de euro pentru sprijinul militar. În plus, statele membre ale UE au oferit în mod individual armament, echipamente și muniție în valoare de zeci de miliarde de euro. Sprijinul material include sisteme avansate de apărare antiaeriană, tancuri moderne, vehicule blindate, artilerie, muniție și echipamente critice pentru apărarea Ucrainei. Aceste livrări au avut un impact direct asupra capacității Ucrainei de a rezista agresiunii.
Pe plan umanitar, UE a acordat adăpost pentru peste 4 milioane de refugiați ucraineni, oferindu-le protecție temporară, acces la educație, sănătate și piața muncii. Programele de asistență umanitară au depășit 3 miliarde de euro pentru sprijinirea populației afectate de război. Pe termen lung, UE a acordat Ucrainei statutul de candidat la aderare în iunie 2022 și a deschis negocierile de aderare în 2023, demonstrând un angajament strategic față de viitorul european al Ucrainei.
Propaganda rusă se contrazice singură, susținând că UE sprijină Ucraina doar simbolic, dar recunoscând, în același timp, că Ucraina este folosită ca instrument de răzbunare împotriva Rusiei. Propaganda rusă îi atribuie UE un rol agresiv într-un război declanșat exclusiv prin decizia Rusiei de a invada un stat suveran. Cronologia evenimentelor este inversă celei prezentate de jurnalistul Dmitri Kiselev. Federația Rusă a invadat Ucraina la 24 februarie 2022 după ce a ocupat Crimeea și a finanțat mișcările separatiste din Donbas. UE a răspuns la această agresiune sprijinind dreptul Ucrainei la auto-apărare, garantat de articolul 51 al Cartei ONU.
Sprijinul militar european pentru Ucraina este strict defensiv, destinat protejării suveranității și integrității teritoriale a unui stat independent împotriva unei agresiuni externe. Narațiunea falsă ignoră faptul că UE a încercat în mod repetat soluții diplomatice înainte și după începerea agresiunii ruse. Liderii europeni au participat la numeroase inițiative de mediere și au susținut constant dialogul pentru încetarea ostilităților în condiții care să respecte dreptul internațional. UE nu are trupe proprii implicate în conflictul din Ucraina și nu coordonează operațiunile militare ucrainene.
UE nu are nicio legătură cu Germania nazistă, iar războiul din Ucraina nu poate fi comparat cu evenimentele militare de acum opt decenii. UE a fost fondată ca un proiect de pace, având ca obiectiv central prevenirea războaielor pe continent prin integrare economică și politică. Germania, fostul agresor nazist, a devenit un pilon al democrației și păcii în Europa, recunoscându-și complet responsabilitatea istorică pentru crimele nazismului.
Narațiunea despre „revanșa” UE ignoră faptul că Germania și alte state europene au dezvoltat relații strânse de cooperare cu Federația Rusă după căderea URSS, investind masiv în economia rusă și dezvoltând parteneriate strategice. Această cooperare ar fi fost imposibilă dacă ar fi existat vreo agendă de revanșă. În plus, Ucraina a depus un efort considerabil în victoria asupra nazismului, iar ucrainenii au luptat alături de alte popoare în cadrul coaliției antihitleriste.
Referința la „bunicul nazist” al lui Friedrich Merz este o tactică propagandistică tipică, ignorând complet poziționarea fermă anti-nazistă a politicianului german și a întregului spectru politic german contemporan. Constituția germană și întregul sistem juridic sunt concepute astfel, încât să prevină reapariția nazismului, iar Germania este unul dintre cele mai ferme state în condamnarea acestor ideologii. Codul Penal german (Strafgesetzbuch), prin articolele 86 și 86a, interzice distribuirea de materiale de propagandă ale organizațiilor neconstituționale, inclusiv cele naziste, precum și afișarea publică a simbolurilor acestora, cum ar fi svastica sau emblema SS. Încălcarea acestor prevederi poate fi sancționată cu până la trei ani de închisoare. Implicarea Germaniei și a altor state europene în sprijinirea Ucrainei nu are legătură cu trecutul istoric al celui de-Al Doilea Război Mondial, ci reprezintă o reacție directă la încălcarea gravă a dreptului internațional de către Rusia.
CONTEXT: Articolul se încadrează într-o strategie propagandistică mai largă care exploatează memoria celui de-al Doilea Război Mondial pentru a legitima agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Apropierea celebrării Zilei Victoriei în data de 9 mai este folosită de către Moscova pentru a intensifica narațiunile despre continuitatea luptei poporului rus.
Autorul narațiunilor false este Dmitri Kiselev, cunoscut ca unul dintre principalii propagandiști ai Kremlinului, fost director al agenției de presă de stat „Rossia Segodnia” și prezentator al emisiunii săptămânale „Vesti Nedeli” pe canalul Russia-1. Retorica privind „banderoviștii” și „naziștii” din Ucraina face parte dintr-un efort sistematic de delegitimare a statului ucrainean și de justificare a agresiunii militare.
Merită menționat faptul că propaganda sovietică a făcut din liderul naționalist ucrainean Stepan Bandera și mișcarea numită „banderovistă” o sperietoare, susținând că au fost colaboratori ai trupelor naziste și au participat la masacrarea evreilor. În realitate, colaborare lui Stepan Bandera cu Adolf Hitler nu a durat mult. Liderul naționalist ucrainean a fost arestat de naziști după ce Ucraina a fost ocupată de Germania. Bandera a fost deținut mai mulți ani pentru că „își propunea să fondeze o Ucraină independentă”, ceea ce nu era acceptat de Berlin; doi frați ai lui Bandera au murit în lagăre naziste. În ciuda acestui fapt, alianța conjuncturală Bandera-Hitler a fost prezentată în istoriografia sovietică ca o alianță de vasalitate și de prietenie durabilă, folosită ulterior de propaganda anti-ucraineană a Rusiei.
Verifică sursele:
