În ultimele zile, în satele Moldovei, pică una după alta niște avioane mititele și păcătoase, în care nici copilul nu-ncape oricât de tare s-ar strădui. Se numesc „drone” și menirea lor îi să fie bucșite cu bombe, în loc de cetățeni, și să bufnească tare, când ajung unde au de ajuns.
Dar în cazul nostru se petrece un paradox indiscutabil, după cum zicea un filozof cult, fiindcă dronele care zboară în Moldova-s goale. Nici zare de bombă-n ele, de parcă cineva, neavând ce face, ne-ar împroșca cu avioane de hârtie. Lucrul ista, cum s-ar zice, nu-i rău și parcă ar trebui să ne satisfacă, vorba românului, dar pe mine tare mă mai neliniștește, oameni buni!
Azi, când tot pământu-n lung și-n lat știe că rușii își termină armele, iar ucrainenii și l-o pierdut pe bunelul Biden, care le dădea tot felul de ghiulele și avioane, cine ar mai face-o pe zăludul să se joace cu noi de-a împroșcatul cu drone? Și, dacă așa ceva se-ntâmplă, care-o fi semnul? Asta-i întrebarea la care trebuie să găsim răspuns.
Zelenski? Nu i-o zburat capacul cu totul. Putin? Nu, nu, nu, nici atâta, că nu-i bătut cu paru-n cap. Asta înseamnă că mai este unul, al treilea, despre care noi nu știm. Îi un fel de demon din umbră, un dușman cu fața astupată, care ne încearcă de minte.
De n-ar fi apărut pe fața pământului nenorocitul de Gorbaciov, am trăi și în ziua de azi în pace și bunăstare, am bea șampanie și am fi fericiți.
Eram de pe somn în dimineața în care beam o ceașcă de chișleag și Piotr Abramovici mi-o spus la telefon că în America o biruit Trump. Credeam că visez ș-am scăpat cana din mână. Până nu mi-am spălat izmenele, nu credeam că așa ceva îi posibil într-o lume... nici nu știu cum să-i zic... îndobitocită de capitalism și încărcată de rău! Și condusă spre raclă de banda emo, vorba lui Arestovici, care nu l-o mai putut răbda pe fascistul Zelenski, și-o luat lumea în cap și pe-aici mi-i drumul.
M-am zgâit în jur și mi-o apărut în față Maia Sandu – cea mai emo președintă din estul Europei. Scâncea mâhnită și în casa mea se făcea din ce în ce mai frig. Lacrimile ei îs mai reci ca Siberia. Dacă cineva ar nimeri în ele, acela o să fie deportat cu adevărat și după cum tălmăcește dicționarul adevărului.
Chiar și toamna asta îi așa de rece, fiindcă orice suflare emo plânge. Votul norodului american o fost cel mai demonstrativ protest împotriva emo, pentru că l-o ajuns și pe dânsul cuțitul la os, cum spun scriitorii. Americanul – încrâncenatul vrăjmaș al Uniunii Sovietice, care cândva l-o călărit cum o vrut pe Gorbaciov – de data asta s-o trezit. Da, și s-o ridicat la luptă, alegându-l pe Trump! Se vede c-o ajuns și la capu’ lui că toate războaiele de pe globul actual, ca și curentul globalist contraomenesc, o fost pornite de nimeni altul decât de gruparea emo.
După trădarea lui Gorbaciov, dacă Elțin avea să bată mai des mingea de tenis și avea să ducă mai rar paharul la gură, era în stare să întoarcă măcar Moldova și Gruzia în marea familie sovietică. Pe când Putin, ca un mujic destoinic, știind că Rusia e cetatea salvării, o trăsnit cu pumnu-n masă și-o-ncercat să facă poreadok (ordine – n.r.), să pună la respect banda emo. Și o făcut. Eu zic că o făcut, căci glasul lui îi auzit de-amu și la Bruxelles, și la Washington, iar lumea monopolară s-o transformat în numai câțiva ani în una multipolară. Semn foarte bun!
Mai clar vorbind, dacă NATO și Uniunea Europeană nu s-ar fi crăcănat până-n coastele Rusiei, acest război nu avea să fie. Iar amu o bătut ceasul ca el să se termine și împăciuitorul trebuie să fie Trump, fără nicio vorbă. Dar și lui o să-i fie greu să nimerească poarta Kievului și cea a Kremlinului în lumea întunericului deplin și a anarhiei totale. Mai mult decât atât, nimeni nu știe cu cine anume se va întâlni el acolo, pentru că se aude că Putin nu-i chiar Putin. Și nimeni nu poate vârî mâna-n foc că Putin aista, pe care-l vedem noi la televizoare și pe interneturi, nu-i o nălucă. Asta ar fi tragedia cea mai mare.
Rog să fiu înțeles tovărășește. Sunt teafăr la creier, am studii și nici bârfele născocite de babele fermecătoare nu le cred. Noutatea asta am aflat-o de la Valeri Solovei, un cetățean rus cu scaun la cap, doctor în științe istorice. Îi drept că i-o pus pecetea de vrăjmaș al Rusiei, dar așa ceva se mai întâmplă pe vreme de război. Și nu cred că dânsul ar turna o minciună, ca să se facă de râs și pe urmă să nu mai poată ieși din casă de rușine. Apoi ce-o zis el de mai multe ori? Că Putin cel adevărat o murit anul trecut și că trupul lui l-o băgat cineva într-un frigider, și că Putin pe care-l vedem noi la televizoare și pe interneturi îi dvoinikul (sosia – n.a.) celui răposat. Și că aista viu nici nu-i rus, da’ belarus, născut la Moghilev, și îl cheamă nu Vladimir Vladimirovici, da’ Evgheni Vasilievici.
Solovei o lămurit și diferența dintre Putin-viu și Putin-mort, dar nu cred că-i cazul să vă scriu și asta, că-i tare mult de grăit și pe mine mă doare mâna, și mi-i tare frig. Uite, baba mea, fie-i țărâna ușoară, avea o cușmă groasă și amuș mi-o pun pe cap ca să mă-ncălzesc și să pot termina gândul.
Vasăzică, o mai spus Solovei, Rusia îi condusă în clipa de față de Patrușev, Medvedev și alți nacealnici, nu mai țin minte cum îi cheamă, care nu știu ce să facă mai departe și nici n-au idee cum să discute cu Trump. Anume ei i-o trimis scrisori lui Trump în mare taină și l-o felicitat, după ce o câștigat alegerile, pentru că Evgheni Vasilievici îi cam greu de cap în situații mai delicate. Când grăiește la „Valdai”, el știe cine și ce-o să-l întrebe și recită răspunsurile învățate pe de rost cu picioarele în apă rece, ca un școlar, trei zile și trei nopți înainte de asta. Pacostea e alta, că Putin-viu vrea să fie Putin-mort. Și lui îi place războiul, banii și puterea, cum spun savanții.
Să nu intrăm în panică, că nu peste mult timp lucrurile s-or clarifica, vorba poetului. Dacă Putin nu-i în frigider, el o să bea cu Trump și cu chinezul acela o votcă, o să mănânce icră și-o să ajungă la o concluzie despre noua ordine în lume. Atunci măscăriciul de la Kiev o să se întoarcă la circ și n-o să mai hoinărească dus și-ntors, de la apus la răsărit lumea întreagă, cerșind mângâiere, dolari, tancuri, avioane și puști.
Dar dacă Putin îi în frigider, fie-i țărâna viitoare ușoară, Trump o să se înfurie pe Evgheni Vasilievici, o să-i trântească ușa și atunci прости меня мама, хорошего сына... (iartă-mă, mamă, sunt fiul tău bun – rus., fragment dintr-o piesă rusească) Atunci ne așteaptă o catastrofă internațională extraordinar de complicată, iar la Chișinău nu vor mai pica avioane goale, dar pline cu foc și pară, care tare o să mai huiască pe meleagurile noastre mioritice, pline de povești.
Eu zic să nădăjduim că pe lumea asta-i numai un Putin.
