Ieri o zis că-i Crăciunul, numai că cei care o zis îs bezbojnici (atei – n.r.), nu bogomoli (creștini – n.r.) și de atâta își bat joc de norodul cu inima deschisă. Cei care o zis așa ceva îs robii masoneriei universale, care se bucură total, când omii sărbătoresc Crăciunul de mai multe ori și tot de mai multe ori se repăd să cumpere o groază de scumpe delicatese din magazine de tot soiul. Celor care o zis le convine să se fure așa miliardele de la sărac și bolnav, de la vădană și orfan, într-un cuvânt, cum s-ar zice, de la toată clasa muncitoare, social-vulnerabil grăind. Ei vor ca lumea să nu se gândească la niciun Crăciun, ca altădată, ca-n povești, la un oarecare posibil existent suflet, la o anumită facere de bine, dar numai la vin și votcă, și salată Olivier, adică vinegret, ca să n-o facem pe filozoful, la răcituri și torturi, și laie, și bălaie scumpă și repede stricăcioasă.
Ieri am aflat de la Kremlin că degrabă Europa o să facă Crăciunul de trei ori pe an și Paștele – de vreo cinci ori, ca să sărăcească fără așteptare toată lumea, care nu va mai avea ruble și pentru altceva decât să-și umple burduhanul, să grăbească toate bolile și să moară mai repejor. Pentru cei ce-or rămâne vii, se pregătește o pacoste anumită, deosebită. Lor o să le dea mai mulți bani, fără vorbă, ca să-și poată cumpăra măcar o rufă veche, dar numai dacă n-o să se împotrivească să se prefacă din muiere în bărbat și din bărbat în muiere. Și o să-și educe copilașii așa ca să crească niște derbedei fără glagore dintr-înșii. Numai în sfânta Rusie o rămână oameni teferi la cap și iată de ce s-o început războiul din Ucraina, la comanda lui Biden și a lui Macron.
Cam așa merge lucrul lui Soros pe globul omenesc din ziua de azi. Ca să știți ce nu știe nimenea: noi, proletariatul moldav, am ajuns să scâncim sub călcâiul globalist din cauza unul nacealnic, care se cheamă Vladimir Gheorghevici Plahotniuc, care de câtva timp umblă cu mâinile în fiare, dus din urmă încolo și încoace de o turnă de vlăjgani negri, cu pistolete, care pot fi orișicine, fiindcă-și astupă chipurile ca bandiții. Ei pot fi și Dorin Recean, și Igor Grosu sau Radu Marian, cine-i știe?
Și când mă uit la Gheorghevici, înțeleg cât o pierdut omul ista. De-ar fi luat odinioară aminte ce grăiesc și alții, n-ar mai fi fost niciun Gonzalez pe fața pământului și Plahotniuc, cum se mai numește, ar fi fost astăzi împărat.
Ca să fie clar pentru urechea dreaptă și stângă, când zic despre alții, nu am în vedere clasa muncitoare, pe care, istoric grăind, n-o iubit-o nimenea de la facerea lumii, în afară de Vladimir Ilici Lenin, Karl Henrikovici Marx, Fridrih Fridrihovici Engels și Iosif Visarionovici Stalin. Numai și numai din cauza acestei răceli față de simțământul norodnic, omenirea s-o prăvălit încetișor până la înecăciune în iadul soroșisto-masonic. Nu zic, și Vladimir Vladimirovici Putin îi îndrăgostit de nația truditoare, dar nu chiar așa de vârtos. El îi de-abia îndrăgostit și asta-i numai prima treaptă până la iubire desăvârșită, cum ar zice românul, mai are de ajuns. Pe scara vieții, te mai prăvălești câteodată și din mers... Mai ales când ești în plin și neuitat război cu globaliștii nimicitori, atunci arma dictează, iar îndrăgosteala mai șchiopătează din când în când, cum s-ar numi. Dar despre asta o să grăiesc eu cu Vladimir Vladimirovici între patru ochi, când ne-o vedea, în prezența lui Vladimir Ilici.
După cum ziceam, ca să fim fericiți toți laolaltă și el înainte de toate, Vladimir Gheorghevici trebuia să-și aplece urechea măcar o dată nu la „clasa de jos”, cum îi numesc capitaliștii pe colhoznici, dar la fruntașii păcii mondiale, adunați grămăjoară în jurul lui Vladimir Vladimirovici. Trebuia s-o facă nu chiar orișicând, dar atuncea, în anul 2019, înainte ca el s-o rupă în America, în ceasul milenar, când la dânsul s-o adresat cu vorbă milenară nimenea altul decât un înalt kremlinist cu un veșnic plan de pace pe tărâmul strămoșesc moldav, cum ar cânta Eminescu. Dmitri Nikolaevici Kozak, cine nu-l știe dus și-ntors? Pe dânsul nici Vladimir Nicolaevici Voronin nu l-o ascultat o dată, când s-o lăsat purtat de nas de americani, și azi tare rău îi mai pare, știu că plânge când nu-l vede nimenea... Când s-o-ntâmplat treaba cu „kuliokul”, anume despre asta îi grăia Igor Nicolaevici Dodon lui Vladimir Gheorghevici, din numele lui Dmitri Nicolaevici. Da, despre federalizare, despre unica mișcare care, să fi fost dusă până la capăt, ar fi schimbat spre înflorire din cap până în picioare viitorul norodului moldav total.
Dar n-o fost să fie, filozofic meditând, după cum știe toată gândirea umanitară. De ce? De atâta.
De atâta că pe Igor Nicolaevici, așa cum povestește lumea aleasă, îl interesa numai rubla, iar Vladimir Gheorghevici se temea să nu scârbească America, dacă dă năpasta peste dânsul și pierde puterea. Încordarea era din ce în ce mai mare și creștea din ce în ce mai mult. Și numita năpastă o venit fără așteptare, ca un tunet ucigător, nici încolo, nici încoace, după ce Igor Nicolaevici o trădat numaidecât încă o dată și s-o încleiat de Maia Sandu, care nu l-o luat în seamă pe Dmitri Nicolaevici, care o bătut drumul de la Moscova încoace, ca să grăiască cu dânsa despre pacea cea fără de capăt.
Și așa s-o terminat. Da’ să ne oprim puțintel și să ne gândim ce-i cu federalizarea asta. Geografic cugetând, nu numai Rusia, dar și America îi federație, și Canada lgbt-istă, și Australia cangurilor, și Germania lui Hitler, și Elveția tânărului Lenin. Mor de foame omii de acolo? Niciodată-n viață! Noi o ducem mai bine? Nici atâtica! Dacă facem federație, înseamnă să trăim sub același capac, ca frații, cu transnistrenii și cu găgăuzii. Îi minune, cum ar zice cineva înțelept! Și minunea era în puterea lui Vladimir Gheorghevici, pentru ca nicicând nicio țară vrăjmașă să nu ne împuște încolo și-ncoace.
Dar școlile noastre se închid ca ochii mortului. Și cele care încă trăiesc învață omii cum să devină muierea-bărbat și bărbatul-muiere. Asta se cheamă, cum s-ar numi, „integrare europeană” și proces globalist de unificare. Și vinovat de murdăria asta este Vladimir Gheorghvici, pentru că o luat-o hăisa, când nu l-o ascultat pe Dmitri Nikolaevici, mai clar grăind.
Mâine, o să am o întâlnire cu Vladimir Vladimirovici și Vladimir Ilici. Cu amănunte, voi reveni data viitoare.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
