Niciodată nu știi când visul îți zboară pe neprins de veste și se topește în realitate, intelectual grăind. Niciodată n-am crezut nici eu că voi fi martor la așa pățanie. Așa minunăție nu s-o mai întâmplat în istoria mea de cetățean, mai ales după ce nimicitorul globalism, cum ar zice filozoful, s-o apucat să ne dărâme din ceafă până-n talpă, fără remușcare.
Cum s-o-ntâmplat? Iaca așa. Eu am trăit vremuri proletare și știu ce-nseamnă tovărășia cincinală. Mi-am zis s-o întorc clasei muncitoare, da mă vedeam singur în lupta asta totală. Până nu demult, când, într-o bună zi, m-am pornit prin fleoșcăială la o masă rotundă, diplomatic vorbind: „Moldova, identitatea națională, adevărul istoric”. M-am gătit și să grăiesc una, alta, da am intrat și nu era nicio masă, nici rotundă, nici pătrată - numai niște patrete pe o scenă și oameni care ședeau în fața lor ca la kino. M-am stoporât în ușă și l-am văzut grăind pe un popă zâmbăreț. Serafim îl chema, da era un mujic de nota zece. Chiar și ateistul din mine i-o bătut din palme, auzindu-l, spunând așa:
„Privim la harta Moldovei cei Mari și ne numim moldoveni, compatrioți, stăpâni pe noi înșine, pe mintea noastră, pe țara noastră. Dar oleacă, cum vedem, situația nu-i așa de clară, ca noi, acești mintioși înțelepți, istorici, să ne punem sufletul pentru poporul nostru”. Și mai zicea: „Așa că astăzi, cu punerea în mișcare a minții celor mai luminați și înțelepți oameni, să dispuiem pământul acesta înțelenit al inimilor și să semănăm ceva frumos. Ceva, tot vechiul, tot ce este nou e vechiul stricat”. Și o mai zis cu ochii la cer, în semn de molitvă: „Și sovieticii așa au spus: „Țara mea, Moldovă mamă, vatra doinelor străbune, ca un strugure de poamă, stai pe harta Uniunii! Strugurele cel copt, care este, curge vinul cel tainic, care este sângele lui Hristos”. Aicea n-am înțeles delocalmente ce are Hristos cu treaba asta. Cum ar veni să amesteci un crăscău cu Dumnezeul în care crezi? Nu mă duce capul, dar popa știe mai bine.
Adunarea era condusă de Anatolii Dubrovschi, prietenul lui Vladimir Nicolaevici Voronin, un om de o inteligență nemaiîntâlnită, care o anunțat că, după popă, o să grăiască „patriarhii”. M-am gândit că o să apară o caracudă de alți popi, da s-o dovedit că prea-fericitul nostru patriarh îi tovarășul Vasilii Stati, tata limbii noastre, iar locțiitorii lui îs patriarhii Stepaniuc Victor Fiodorovici și Plugaru Anatolii Fiodorovici.
Fiodorovici sau Vasilievici, dar atunci m-am permutat în alt cosmos, în limbaj astrologic. Niște vorbe așa de adânci n-am mai auzit pe fața globului omenesc de când Soros a îngropat Uniunea Sovietică. Nici nu-mi permit să le comentez, că-s cuvinte de aur și diamante.
Bunăoară, cum se mai zice, Stepaniuc o tăiat în care vie, când o spus că Rusia o pornit pe cale democratică numai după revoluția lui Vladimir Ilici. „Lenin promova ideea autodeterminării naționale!”, o strigat dânsul. Și-o mai anunțat că, la 1918, românii o jefuit Moldova și că deputații Sfatului Țării n-o vrut să voteze unirea, da o vrut să fim stat independent. Bravo, Fiodorovici, pentru curaj! Te pup!
Și Plugaru o spus lucrurilor pe nume, că, la 1918, românii într-adevăr ne-o ocupat. „Culmea este că românii au făcut sărbătoare din această ocupație, serbează omorârea fratelui basarabean mii și mii de oameni, care s-au împotrivit unirii cu de-a sila. Dansuri pe morminte. Nu vă pare că în realitate avem de a face cu un ritual satanic prost mascat? Astăzi, această republică din nou este condusă de străini, de mafia sorosistă. În funcțiile cheie ale statului sunt cetățeni ai României. Ce este asta, dacă nu o formă nouă de ocupație? Ne conduc niște râsuri”, o izbucnit el.
Și eu băteam din palme în ușă, când m-o dat la o parte o fumeie chilibie, cu o ciofârlă aranjată, care-o-ntrat ca vântul în sală. S-o suit la tribună și o făgăduit că Moldova o să ia înapoi de la Ucraina toate pământurile furate. „Suntem mutilați de graniță cu rigla și furați de ieșirea la mare prin Budjac. Iar fără ieșirea la mare, Moldova noastră este ca un leu în lanțuri. Și eu știu cum să întoarcem Bugeacul înapoi astăzi. Vom întoarce înapoi tot ce ni s-a furat: numele, istoria, limba și ieșirea la mare”, o promis fumeia, care am aflat mai încolo că era minunata Victoria Furtună. Și dânsa azvârlea afară din gură lucruri sfinte, pe care numai Vladimir Vladimirovici Putin le-o mai grăit despre pământurile moldave, cucerite de fasciștii ucraineni.
Și despre români frumoasa eroină a spus direct: „Nu poți să mergi, să negociezi ceva pentru țară, fiind născută dintr-o mamă moldoveancă și un tată moldovan și să te identifici român și vorbești limba română. Nu ești apreciat, nu ești stimat și nici nu ești acceptat”. Chiar dacă m-o împins, îmi cer ierte de la dumneaei, că nu știa cine-s.
O mai grăit mulți, și un bărbos, Uzun, care o clămpănit că-i istoric consacrat, pentru c-o terminat „una din cele mai prestigioase instituții din Uniunea Sovietică – institutul pedagogic Ion Creangă”, dar n-o mai zis nimica. Numai un băietan, Badan, în fața căruia mă închin, vorba poetului, o vorovit, vorba țăranului, în cea mai sfântă limbă moldovenească: „Șî dacă ajiunjem la ideea cî șineva poate să nege existența la un popor, noi ajiunjem respectiv la întrebarea: da șini definește și însamnă un popor? Șî dacă un popor există sau un popor nu există. Cum să transmite noțiunea de moldovan? Pericolul cu care noi amuia ne confruntăm îi că la școli copchiilor noștri înșearcă să li să implantezî o altî identitate, o altî cultură, o culturî care ne este străinî, cari nu a aparțânut părințîlor noștri, bunișilor noștri, nu ne-o aprțânut niși nouî”.
Acolo am înțăles că lucrurile se pot schimba spre ghine. Eu n-am ce spune, că la toate întrebările o răspuns dulce, amețitor și literar „patriarhul istoricilor din R. Moldova”, după cum l-o numit și Dubrovschi, marele doctor în filologie, mărețul doctor habilitat în istorie, tovarășul Vasilii Stati. Citiți-l atent, ca să înțelegeți că norodul nostru are șansa de salvare, cum scriu jurnaliștii zi și noapte:
„Îmi face o deosebită plăcere, că eu trăiesc cam în pădure, la dace (vilă – n.r.), și ce se face în civilizație nu prea știu. Și când văd oameni atât de inteligenți, atât de rafinați, atât de curajoși, atât de bătăioși, vreau să fac și eu, să fiu un pic bătăios. Vă felicit că ați avut curajul să pronunțați „limba moldovenească”, că în ultima vreme este interzis absolut. Mai bună și mai dulce decât toate este pentru mine limba mea, pentru tine limba ta, pentru dânsul limba lui, o altă limbă mai frumoasă nu-i. Izvoarele vorbesc moldovenește, moldovenește fiica îmi zâmbește, moldovenește Nistrul vorovește, moldovenește Prutul povestește. Pentru mine limba mea e mai bună decât o stea. În cercurile, nu știu cum să le numesc, cică, intelectuale: ia lăsați, băi, mai întâi pe limbă ș-apu limba, deși tot înțelepciunea noastră moldovenească și nu numai moldovenească ne spune că nu-i adevărat, este o falsitate. Numai calului ori celuilalt patruped, dacă-i pui în opalcă, vseo v poreadke. (totul e în ordine – n.r.) Omul gândește, judecă, luptă, cutezește mai departe, având în vedere un scop, un țel. A spus părintele, sfinția sa, căci numai cu adevărul luptând, numai simțind, trăindu-l și luptând pentru adevăr, numai astfel poți obține ceva. Un foarte bun scriitor, Gheorghe Madan, Mihail, acela alt Madan, un Madan mai bun, îmi spunea că, dacă noi de limba noastră ne dezicem, de sfânta cruce ne-am dezis. Și de aceea pentru noi a ținea la limba mamei, nu degeaba se numește maternă, asta înseamnă a ține și a crede în Dumnezeu. E greu de spus curat, laconic, n-aș vrea să-l întrec pe Victor Fiodorovici (Stepaniuc – n.r.), el a fost președintele fracțiunii în Parlament, a fost nacealnic, de aceea am să mă rețin de toate detaliile. Mă scuzați, poate v-am deranjat cu ceva, n-am spus cine știe ce adevăruri, am spus cele mai simple, pentru care eu țin și am să țin la ele cât voi mai trăi. Când spune unu că-i săracă, sărac e el, nu-s limbi sărace. Iar pentru mine limba mea e-n luna cerului o stea. De aceea aș vrea să închei laconic tot. Deci, pentru a-ți cunoaște limba și istoria – cei doi piloni ai existenței și viitorului nostru, trebuie să depunem eforturi, să nu ne fie rușine de orișicare potlogar, care-și poate permite să-și bată joc de ceea ce avem noi mai sfânt, ceea ce ne-a lăsat mama, părinții, moșii și strămoșii noștri. Pentru mine, limba mea e în lumea cerului o stea. Și de aceea trebuie să aflăm și acele adevăruri sau să le amintim. Primul text moldovenesc în această zonă etnodemografică, a apărut în 1572. Până în 1500, cât a durat domnia marelui Ștefan, moldovenii au 12 texte moldovenești. În ce condiții - din 1457 până în 1504.
Da, aicea oleacă nu-i clar ce-i cu anii iștia, dar cred că patriarhul avea emoții. Mai departe: „Asta înseamnă că noi ținem și vom ține totdeauna pentru tăria credinței noastre. Ca să vă convingeți că, după mine, limba, istoria sunt pilonii existenței noastre, după 30 de ani sau chiar mai mult de batjocoră asupra credinței noastre, asupra limbii, asupra literaturii, asupra istoriei noastre, care a înveșnicit existența noastră până la noi... Eu aici n-am să vă spun, nu-i mare exemplu, dar să ne gândim. Atâta batjocoră și atâta disp... corie în țară și atâta înjosire, iar la 9 mai, torente de lume, de cetățeni, care au pledat și au manifestat și au spus că ne paidiot, no pasaran. Consider că ar trebui să avem această credință, această stea nemuritoare în inimile noastre și în credința noastră. Foarte multe cărți, foarte multe și frumoase cărți, unice cărți. Moldova este singura țară care are două monografii, care se numesc „Descrierea Moldovei”, fie că în rusește, în latină, pardon, fie că tot în latină. Este o carte unică care numai Moldova o are, se numește „Horeografia Moldavii” (Coregrafia Moldovei - n.r.), făcută de Eugeniu Pascari. Unica, și nimeni nu știe. România încă nu știe de așa ceva. Editată în 1541, am eu o carte „Horeografia Moldavii” - descrierea Moldovei”.
Cred că și aicea tovarășul era ciudit și o greșit oleacă, zicând că astă carte despre danțuri o apărut în veacul al XIV-lea și e făcută de Eugeniu Pascari, care trăiește azi și e destul de tânăr și gugulea. Dar trebuie crai să-l înțelegem, că e ciontolog și cheag de-amu, da spiritul bolșevic nu și l-o pierdut niciodată-n viață. Cu toate acestea, el dă explicații îndată:
„Acest neamț, nu, nu-i neamț, de la curtea austriacă, atât de omenește, atât de cald vorbește, că zici... Și ne anunță, ne spune, probabil și dumneaei ar trebui să țină cont de chestia asta, cu conducerea politicii, liderii politici ar trebui să știe ce se întâmplă, dacă noi am pierde această stea, numită Moldova, adică am batjocori-o”.
Iar atunci când tovarășa Furtună o zis că va întoarce acasă Bugeacul, Vasilii Stati, ca un adevărat gentelman, o anunțat în gura mare despre niște documente istorice, de care Ursula ș.a.m.d. a uitat:
„Ca un argument definitiv pentru declarațiile și cerințele dvs. sunt trei acte internaționale, de care își bat joc. E vorba de adresarea conducerii Moldovei, secretarul Comitetului Central Kovali din 1946, unde s-a argumentat să se retrocedeze Moldovei pământurile ei strămoșești. A doua adresare a conducerii Moldovei din 1958, unde din nou s-au adresat Prezidiului Sovietului Suprem și conducerii supreme și lui Iosif Visarionovici: măi, dați, măi, pământurile istorice ale moldovenilor. Nicio replică”.
Nu-i nimica, tot e bine, chiar dacă Stalin, în 1958, era putred de-amu cu totul, după cinci ani de la trecerea dumnealui în neființă și nu putea avea replică, oricât s-ar fi străduit. Da asta nu are importantă. Sensul contează că, câteodată, iubirea distrugătoare a omilor față de norod, femei sau copii îi face să mai calce prin străchini.
Mai departe dumnealui o spus: „A treia oară s-au adresat nu conducerea republicii, ci Emilian Bucov, Agripina Crăciun, Artiom Lazari (Artiom Lazarev – n.r.), secretarul Comitetului Central, ministrul Culturii, și au insistat inclusiv să se facă dreptate pe acest pământ. Nici n-au răspuns măcar. Și încă un moment, aș vrea să corectez, să-mi cer scuze că din emoții – a venit dna președinte (se referă la Furtună – n.r.) și m-am prăpădit. Pentru mine, limba moldovenească, limba mea e limba cerului o stea”.
După ce s-o gândit oleacă, celebrul istoric, cum grăiesc americanii, s-o ridicat iar în picioare și o spus: „Ia hotel bî skazati stihotvorenie (aș vrea să vă spun o poezie – n.r.): Țara mea, Moldovă mamă, stai pe harta Uniunii, ca un strugure de poamă. Limba moldovenească asta-i limba mea, pe care mama mi-a pus-o-n suflet pentru drum. E-atât de nouă și bogată, că n-o știu bine nici acum”.
Nici el n-o știe... Asta-i culmea modestiei! Tovarăși, din toată sărăcia, hai să-i cumpărăm dicționarul, moldovenesc-român, și să învățăm limba noastră-i o comoară.
La urmă, ne-o tras pe toți la o cană de cavei, unde am chefluit oleacă și am stat la cheltuiri.
Ce să mai zic? Adevărul, cu greu, dar va ieși la iveală, datorită patriarhilor noștri eterni, vorba românului cotropitor. Și, dacă, tot din greșeală, v-ați făcut cetățeni români, aruncați-vă chiar amu pașapoartele!
La ieșire, am găsit pe prag un frundzul. Și l-am sărutat, că era frundzul moldovean.
Cu tot respectul, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
