Bate toaca taca-taca cum bate inima mea ochi închiși ca baba Vanga să văd lumea când îi rea.
M-am îndrăgostit numai de ea.
Punct și să nu mai apară întrebări.
Cu Igoraș Dodon am grăit de niscaiva ori în serile în care soarele străbătea ca un lihtar în capul lui, cum ar cânta poetul nemuritor și când mi-o spus ultima dată că totul o să fie bine. Da, îi clar, nu cu una, cu două o să fie bine, că degetul cui n-ar vrea să se scarpine pe nas și ba-bah-ba-bah să se schimbe tot în lung și-n lat și toți omii să fie fericiți? Ca să fie bine, zicea Dodon aprins într-una și tropăind din picioare, ca să fie bine, repeta buza lui asudată, trebuie ne izbăvim de nichipercea cât nu e târziu de tot! Și atuncea va fi pace, nu război! De altfel, moartea ne așteaptă, gâfâia el la urechea mea, că și răbdarea lui Vladimir Vladimirovici Putin, care o hotărnicit ordinea în tot mascaralâcul de pe globul omenesc, vrei nu vrei, are o limită, cum ar zice filozoful care citește mai multe cărți.
Taca-taca cum bate inima mea ochi închiși ca baba Vanga să văd lumea când îi rea.
Când o intrat în urechea mea, mi s-o părut că Igoraș îi destul de ajuns de cap și am vrut să-l chem la o horilcă în tractorul meu truditor de veci, da am zărit că-l aștepta o babă cu o broboadă sfeclaia, cu care s-o dus nu știu unde și n-am mai îndrăznit să mă bag între dumnealor, diplomatic grăind. Cum n-ai da și ce n-ai face, atunci l-am iertat că s-o purtat ca un mucos cu Vladimir Nicolaevici Voronin, după ce ani în șir s-o fărmat ca o fecioară între Partidul Comunist și plahotniucul acela amu mexican. Mai ales că i-am spus că mă paște și pe mine gândul să mă vâr în politică, să salvez umanitatea înrobită de globalismul feroce, și el m-o bătut pe umăr numaidecât.
Ochi închiși ca baba Vanga să văd lumea când îi rea.
Și amu na-ți-o bună – surpriza veacului viitor! M-o trădat și pe mine. Și încă cu cine... Cu înăcrita bomboană de Tarlev: asupritorul de tractoare, distrugătorul de stadioane și dușmanul sportului mondial.
Știe toată patria moldavă, că o luat ei amândoi și s-o dus la Leningrad cu tehnocrata Grecianîi, comunista Caraman și gugulea de Irocika Vlah, pe care eu o iubesc în secret. Și s-o înțeles, cum s-ar numi, cu omi serioși să se unească toți înde ei în numele viitorului gliei moldave și al graiului nostru strămoșesc, călcat în picioare de Maia Sandu. Serios?
Nu, nu-mi vine să cred că așa, mai pe basarabenește, mai pe prostește, s-o ajuns la vestita rânză a moldovanului...
Baba Vanga să văd lumea când îi rea.
Grăind mai clar, cine se cred ei, dacă pleacă în Rusia fără mine? Unde-i frăția leninistă și unitatea ideinică la așa persoane total impersonale?
Trebuie numaidecât să mă întâlnesc cu Irocika și cu Vladimir Nicolaevici Voronin și să le lămuresc cum se împuțesc lucrurile în fața lor amu, când alegerea parlamentară este la o aruncătură de băț. Cu de-alde Dodon și Tarlev nu ne așteaptă altceva decât picarea rușinoasă și fără întoarcere într-o băltoacă de fleoșcărainiță. Nimica mai mult, să grăim pe șleau!
Să văd lumea când îi rea.
Pe dânșii nu-i interesează altceva decât rânza și rubla. Numai că rubla se cheltuie azi, iar rânza, dacă se întinde războiul și pe vatra noastră, zdohnește mâine și dumneaei, vorba poporului, laolaltă cu celelalte mădulare dinlăuntrul ființei omenești.
Asta m-o făcut să mă cutremur și bat de-amu eu cu piciorul în pământ tare, să rămâie urmă. Și să răcnesc cu putere, să mă audă toată clasa muncitoare: GATA! Eu cu Igoraș n-o să mai grăiesc niciodată, nici când om ajunge în parlament.
Lumea când îi rea.
Nu, nu, nu, nu mă strofolesc degeaba! Nu eu, da Dodon spunea după asta așa vorbe. Că globaliștii de la noi, dacă o să priceapă că pierd alegerea, o să facă una din două: ori o să grăiască cu Zelenski să pornească războiul total și în Transnistria, și o să numească stare de război în toată Moldova și n-o să mai facă nicio alegere, ori o să aștepte rezultatul alegerii și, dacă nu le-o fi pe plac, o să anuleze alegerea cât ai zice pește, cum o făcut cotropitorii români, când i-o dat o sfârlă lui Călin Georgescu.
Când îi rea.
Igoraș nu amăgește amu, da repetă ca papagalul textul acela pe care l-o învățat la Leningrad. Pentru că FSB-ul nu doarme, FSB-ul lucrează, FSB-ul cercetează și știe tot ce se plănuiește pe orice tărâm planetar. Pentru că FSB-ul este copilul KGB-ului și asta nu-i de glumit. Îi cea mai puternică poliție secretă de la Adam și Eva încoace.
Îi rea.
Și asta-i tragedia. În situația asta dramatică, când viitorul nostru este între ciocan și tanc, Dodon o amăgit rușii că cineva îl mai ia în seamă pe glia moldavă și l-o lăsat acasă pe, cum ar zice Călin Georgescu, pe potențialul salvator al meleagurilor noastre. Adică, pe mine m-o lăsat, în tractor, cu toată modestia, la ros posmagi, la înghițit apă seacă, în timpul ce el cu Bombonel se îndopau la Leningrad cu icră neagră de Kamceatka și râgâiau înrtr-un glas.
Promit că eu n-am să mai grăiesc cu dânsul. Nu grăiți nici voi, că mult timp n-o să se întindă hara-para asta. FSB-ul o să afle tot și n-o să împartă rubla cu dânșii. Și lucrul ista maiestos o să se petreacă numai după ce eu m-oi întâlni cu Vladimir Vladimirovici Putin și i-oi arăta planul meu absolut, punct cu punct, cum să învingem sorosul integral și să răsuflăm ușurel, fără drone și alte pistolete.
Bate toaca taca-taca cum bate inima mea ochi închiși ca baba Vanga să văd lumea când îi rea.
Mulți s-o întrebat de ce nu s-o luat ca oaia după turmă și tovarășa Furtună. Fiindcă dânsa e văzută la alt ochi în Rusia. Fiindcă dânsa nu pierde vremea pe la Leningrad, dar fuge direct la Moscova și nu mănâncă icră, dar brânză de oaie cu pătlăgele roșii, ca o moldovancă pur-sânge, vorba biologului darwinist. Dânsa nu umblă cu vorba în vânt, dar știe de-acuma cum o să întoarcă Bugeacul acasă, să avem și noi un loc mai vajnic pe harta istorică a omenirii și să nu mai hoinărim rupți în bucăți, ca niște haimanale. Și, fără crâcnire, dânsa o să obțină marea victorie pentru apărarea patriei la alegerea decisivă care vine din zi în zi. Numai că o să apară problema decisivo-ideologică – fumeii n-o să-i ajungă un om, un vot, ca să aibă majoritate în parlamentul ce se apropie cu avânt.
Și omul cela se va chema în felul următor:
Al vostru pentru totdeauna, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
Notă de subsol, cum s-ar zice: Și atunci o să trimitem procurorii să controleze ce-o făcut Igoraș și Bombonel cu rubla. N-o să mai bată nimenea cu picioarele în pământ, da numai o dată o să bată judecătorul cu ciocanul în masă și o să se audă în toată țara: hodoronc-troc, POC!
