Ca mujic care mă respect, zis și făcut, din toate profunzimile patriotice ale idealurilor mele supreme de anihilare a demonului globalist total, m-am ținut de cuvânt cum n-ai da și ce n-ai face. Eu, dacă grăiesc, este grăit și n-ai încotro. Am făgăduit nației că degrabă voi aduce gaz în Transnistria și așa a fost, taman după întâlnirea secretă pe care am avut-o cu Vladimir Ilici Lenin la Tiraspol. Amu-nțeleg că atunci când m-o lăsat singur în casă și o zis că trage o fugă până la piață, el de fapt o zburat la Putin și i-o spus să-mi dea ascultare, că-s comunist de cuvânt, nu de foaie verde.
Acele preafrumoase și prolifice amintiri, pe care complicata mea soartă, în ultimul timp veșnic zbuciumată de tumulturile crâncenei trânte cu vrăjmașul occidental, a hotărât să mi le dăruiască de Anul Nou pe pământul transnistrean, sunt de neuitat, cum nu te-ai întoarce. Îi drept că am mai fost pe acolo, dar numai amu am descoperit pe adevăratelea proletarul norod moldo-ruso-ucrainean chinuit, dar dârz până la sânge alături de cele mai înălțătoare valori ale universalismului socialist. Ei îs gata să-și jertfească viața în frig total, numai să nu piardă moștenirea unică pe care o păstrat-o la ciorap, cum se zice, din măreața Uniune Sovietică. Acolo, în Transnistria, Lenin se simte mai confortabil decât în Mausoleu, se spală singur, mănâncă, se plimbă pe ulițe ca un om simplu și necunoscut. De-i bine, de-i rău, acolo copiii zâmbesc, chiar și în cojoace de lână. Acolo tinerii luptă azi și mâine pe fronturile rusești din întreaga lume și eliberează popoarele subjugate de Soros, de ce nu? Acolo muierile îndeplinesc cu devotament planul la fermă și în colhoz. Acolo bătrânii îs mândri, ei merg cu capul sus și pieptul înainte în orice caz și necaz. Chiar și aerul pe care-l tragi în plămâni acolo e încărcat până la refuz de dreptate muncitorească, cum s-ar spune.
Мир! Трyд! Май! (Pace, muncă, mai – n.r.). Oricare om cu scaun la cap înțelege câtă dreptate înseamnă acest cuvinte, care în ziua de azi sunt numai despre Transnistria. Мир! Трyд! Май! – acolo în felul ista scrie nu numai pe pereți și pe drumuri, și nu numai oamenii răcnesc așa, dar așa cântă și pițigoii, așa hămăie și câinii, așa miaună și motanii, așa nechează și caii, așa behăiesc oițele, așa mugesc boii, așa cântă și rag toate celelalte jivine cu onomatopeele posibile și imposibile, vorba clasicului, de pe fața lumii pământești. Chiar și pruncii plâng nu de tristețe, dar când îi doare ceva, în același unison: miiir-truuuuuud-maaaaaaaaaaai-miiir-truuuuuuud ș.a.m.d. Dar la noi, în Moldova europeană, oamenii scrâșnesc din dinți, nervoși și extenuați, cu totul altceva și anume: Война! Паразитизм! Нигилизм! (Război, parazitism, nihilism – n.r.). Asta-i deviza ordinii mondiale de astăzi, care visează să ne înfunde în iadul sorosist infractor deosebit de periculos pentru întreaga omenire dus și-ntors.
Nu fugiți, stați oleacă! Ca să nu vă prăpădiți gândul pe drum și să vă convingeți că nu umblu cu fofârlica burghezo-moșierească, vă sfătuiesc să vă-ncordați mușchiul și să vă-ndreptați spre Tiraspol, care-i adevăratul „pământ al făgăduinței”, scris pe toate interneturile luminoase și-ntrunecate, și făgăduit de toate religiile, cum se mai numesc. Atunci va ajunge și pân-la glagorea neavoastră de ce Transnistria-i lacrima mea, atacată de toate puterile negre ale dezmățului absolut occidental și de ce anume puterea PAS-ului – sluga jalnică a SOROS-ului – întrece toate măsurile bunei cuviințe sănătoase, ca să fiu mai explicit, și îi lasă pe oameni să piară acasă de frig, ca într-o morgă, și îi gâtuie de vii fără sentimente, cum zice cântecul cel mai tragic.
Iată de ce numai mama Rusia le poartă de grijă acestor eroi indubitabili. Numai ea, sfântă, după credincioși, bravă, după oamenii normali, e singura forță pe globul pământesc, care-i gata să ridice arma pentru a-și apăra frații cu vârf și îndesat.
În situația asta zbuciumată, voi înțelegeți ce va face brigada Maiei Sandu dacă rămâne la putere? Praf ne va face, praf și pulbere, metaforic grăind. Pe ei îi interesează numai bandiții, hoții și NARCOMANII. Am și asul din mânecă, cum zicea Ghimpu ca să-și dea aere, care demonstrează lucrul ista. Asu-i primul bandit, eliberarea căruia la Tiraspol o cerut-o Dorin Recean, cătând din picior și strofolindu-se ca o fată mare. A cui libertate o vrea el? Scurt, clar și cuprinzător, popular exprimându-ne – a unui narcoman.
Asta-i politica Guvernului de la Chișinău și a Maiei Sandu, pe care numai eu o scot la iveală cu mult curaj. Și, pornind de la acest adevăr mai presus de toate, nu-ncape îndoială că eu trebu’ să fiu alesul poporului la alegerea parlamentară, vorba poetului național. Mă cam doare capul dintr-o parte în cealaltă, dar n-am încotro.
Așa-i când te îndeletnicești cu politica mășcată, care schimbă soarta umanității, cum ar zice Karl Marx sau Friedich Engels.
Ați văzut că mă țin de cuvânt. Repet, voi scoate țara asta din impasul total!
Cu tot respectul, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
